A new beginning of the Squirrel’s Blog

 

 

 

 

 

 

 

Here I am after almost one year of silence! Do you ask yourself what have I done meanwhile?

Ooh, the answer is, of course, for those of you who are wandering… I should tell you from the beginning that 2014 was a fabulous year! (No, I should write it FA-BU-LOUS!!)  Yes, it really was! Lots of changes in my life, lots of new activities and a full year weekend planned! I am sorry that I haven’t shared with you all of that. I’ll try now to keep up and may be to remind you some of the beautiful activities from last year. (the chronology of writing was keeping me blocked for so much time, there were so many things to write about, that I gave up).

Maraton International Bucuresti, a cata oara? ~6 Octombrie 2013

Ivona e intotdeauna cu blogul la zi, adica se respecta, iar eu de cand ma stiu sunt cu restante la scris, la participari niciodata. Partea buna e ca ati putut deja afla multe detalii legate de cursa si de participarea noastra, insa mai putine legate de stafeta facuta de mine. Asa ca pentru inceput si poze frumoase vizitati aici. Mai apoi putem sa facem analiza detaliata a competitiei.

Maratonul International Bucuresti si-a deschis portile pentru a 6-a editie, cu fast ba chiar cu  zgaltaieli cu noaptea in cap. Ei, si ca tot veni vorba de cutremur, dupa calculele mele el ne-a decalat ora trezirii si intarzierea. Dar sa o luam cu inceputul.

De anul trecut tin strans legatura cu Alexandra (Clubul de Miscare) venind vorba de inscriere. Reusim astfel cu ajutorul ei sa ne inscriem in randul sustinatorilor PwC Romania, sau poate ca va sunt mai cunoscute petele de culoare roz din competitie.  Asa se face ca eu aleg sa alerg din variantele de curse: maraton stafeta, iar Ivo cursa populara.  Neavand varianta de a alerga la individual decat semimaraton sau maraton ma decid pentru stafeta, asa ca aici intervine Alexandra din nou sa ma ajute cu formarea echipei. Alexandra Ionita, Elena Birsoghe isi cautau coechipieri deja iar Radu Boloveschi reprezentant PwC, astepta in stand by. Toti patru cu o dorinta nemasurata de a alerga si cu o pasiune comuna muntele. Asa se face ca la un pahar de must la Curtea Berarilor am ajuns sa ne cunoastem toti ca o echipa, o echipa cu multe nume hihi.

Ziua cu pricina, Duminica 6 Octombrie a venit cu vreme buna si cu o minunata alergare de incalzire pentru a prinde startul.  Da se pare ca alarma si-a facut de cap cu noi, insa ne-a dat suficient timp sa ajungem in Piata Constitutiei. Ivo alergand la Cursa Populara, startul ei a fost primul, eu mi-am asteptat nerabdatoare randul pentru schimbul 3.

Cerul albastru si razele blande ale soarelui tomnatic mi-au dat rand pe rand straturile de haine jos, asa ca am luat startul in tricou. Cel mai impresionant lucru la alergarea asta tine de asemenea de tricou si de minunata idee de a imprima pe ele numele. Nimic nu se compara cu incurajarile primite pe traseu de la necunoscuti, de la simpli trecatori sau chiar turisti: „Allé allé Evelina! Très bien Madame!”  Si multe alte cuvinte pretioase ce  alimentau cu energie picioarele ce strabateau in alergare pentru a cata oara Calea VIctoriei?!

Difetenta cand alergi singur  fata de o cursa normala cand alergi impreuna cu altcineva,  este ca in permanenta te supui unei introspectii. Nu numai din punct de vedere sportiv insa intreaga ta viata trece la contorizare.  Ai o echipa care asteapta cu sufletul la gura, gand ce te motiveaza indiferent de pregatirea care o ai. Spre finish, trecand deja in revista cam tot parcursul meu prin lumea crosurilor, ajung cu gandul la sinura cursa de 10 kilometri facuta anterior. Rusinata imi amintesc faptul ca am dedicat timp pregatirii cursei. Mi-am facut un program de antrenament ba chiar m-am tinut de tot felul de activitati fizice totul pentru a ma mentine in forma. Pe cand acum nimic, bucuria participarii a fost mai mare ca orice. Am mers in schimb am mers mult pe jos, insa cu totii stim ca lucrurile difera in concurs.

Obiectivul pentru cursa era desigur sa cobor timpul sub o ora, avand in vedere ca la cursa la individual de vara am scos 1 h 04 ‘.

Cu gandurile astea am ajuns la Eroilor, punct unde am decis sa lungesc pasul, sa cresc ritmul si frecventa pentru a duce cursa la capat. O privire spre ceasul Andreei (pentru ca la cat de adormita am fost la plecare l-am uitat pe al meu) imi arata 43 minute, ma dezumflu putin insa incurajarile de la ultimul punct de contro,l cel mai bogat in gustari, pe care imi propun sa il pastrez pentru final, imi redau forta necesara sa duc calculele la bun sfarsit.

Ajung la punctul de schimb unde Radu asteapta si el nerabdator startul, a venit dis de dimineata si ne-a incurajat la fiecare schimb. Predau chip-ul, opresc cronometrul la 51 de minute si cu toata oboseala un chiuit merge inca de bucurie. Soarele se pare ca a incalzit azi atatia aleratori, dar mai ales a dat frau liber incurajarilor de pe margine. Impresionant lucru sa primesti cuvinte de incurajare de la necunoscuti. Atata energie pozitiva.

3 h 50′ a fost timpul total de parcurgere al maratonului, Locul 128/369 a fost al nostru in clasamentul final iar motivul pentru care ne-am pus in miscare a fost mult mai important.

Ivonici si-a terminat si ea cursa foarte bine, un tur al Casei Poporului intr-o duminica matinala e tot ce iti trebuie pentru a iti reda zambetul, bucuria si trezi spiritul de recunostinta.

Multumesc celor trei din echipa The turbo grasshoppers, Ciresarilor salvati Rosia Montana! si Ivonicei pentru ca se altura voioasa in evenimente sportive! Desigur PwC Romania care s-a gandit la noi tot timpul cursei, ideea cu numele pe tricouri apartinandu-le!

 

Festivitate de Absolvire Master Performanta Sportiva ~ 5th July 2013

Serile de vara sunt lungi si atat de placute, caldura nemanisfestandu-se ca in alti ani la inceput de iulie. Dupa sustinerea lucrarii de disertatie ne-a venit ideea unui karaoke, asa sa ne racorim si sa incheiem cum se cuvine si Masterul ramanand prieteni in ciuda trecerii timpului.

Asa se face ca joi seara eram in drum spre Mojo, unde ma mai dadusem in spectacol cu vocea mea ragusita. Cu chiu cu vai ne strangem 6, un numar rezonabil avand in vedere ca Bibi si Flori ne invidiau de acasa, avand absenta motivata.

Cantam 2 melodii deja devenite celebre in repertoriul de karaoke la care am luat parte, Vengaboys – Shalala melodie cu care si cine nu are voce poate sa sparga gheata. Am si dansat melodiile sunt pe gustul meu, atmosfera e de poveste, asa ca lasand fumul de tigara pe care il tai cu barda la un moment dat, se pare ca i-am trecut de 2 ori pragul in aceeasi luna.

Pe drum la plecare Irina ma anunta ca am iesit sefa de promotie, cu atata agitatie nici nu am avut timp sa ma gandesc la asta.  Ramanand doar cateva ore pana dimineata, ii intreb daca  facem un karaoke si la festivitate la microfon. Am trecut repede in revista melodii consacrate pentru astfel de eveimente, la care sigur as fi plans; insa tot mai pe sufletul meu sunt cele de munte, asa ca facem alegerea: Imnul prieteniei.

Ajung acasa si nu ma pun la somn, daca tot am primit asa o veste trebuie sa o pun la punct. Colegii nu stiu versurile si mai mult de atat nici nu stiu planul pus la cale, Printez versurile, fac cateva modificari in versuri sa o adaptam pentru faculatea noastra. Abia dupa ce am scris si cateva randuri de suflet, mintea mea s-a linistit si am putut sa ma bag la somn. Iata deci ce a iesit:

„In urma cu 5 ani paseam curioasa si foarte entuziasmata pe poarta ANEFS-ului, cum incheiem ciclul de Master si pornim la drum lung cu un bagaj solid, increzatori sa punem in practica tot ce am invatat.

Sunt recunoscatoare tuturor cadrelor didactice care au stiut sa aprinda in noi dorinta de cunoastere si de a duce mai departe traditia unei vieti sanatoase.

Avem de acum datoria sa transmitem dorinta de miscare si stil de viata sanatos celor cu care vom lucra. Si pentru ca un om este mai bogat atunci cand daruieste, dedic tuturor colegilor alaturi de care pastrez amintiri de neuitat un cantec. Ii chem alaturi de mine pe colegii de la Master PS pentru a intona impreuna Imnul Prieteniei!” versurile aici.

Ce m-a impresionat mai mult decat la Licenta, este faptul ca am reusit sa facem ceva impreuna, chiar daca nu suntem cantareti, chiar daca nu am facut decat o singura repetitie in curtea facultatii cu 10 minute inainte sa intram pe teren, ca a fost ceva spontan si nu a dat nimeni inapoi. Si chiar daca nu am plans acolo de fata cu toata lumea, lacrimile mi s-au ivit in coltul ochilor abia cand am plecat de la Filo’s pub, locatie unde sarbatoream alaturi de familie in urma cu 2 ani.

Si pentru a continua urarea cu un citat care imi place nespus de mult, spun asa: „Pentru a realiza lucruri marete trebuie sa mai si visam nu numai sa facem, trebuie sa si credem nu numai sa planuim.” (Anatole France)

Va urez tot binele din lume si sa ne mai strangem in cate o excursie din cand in cand, la o sezatoare sa depanam amintiri sau de ce nu un karaoke sau un eveniment in stilul Ciresarilor.

Drum bun Ciresari!

 

Lectie Deschisa ~ „Traditii de iarna” 14 Decembrie 2012

  Dupa programari, reprogramari si amanari am fost anuntata ca Lectia Deschisa din anul acesta va ramane stabilita pe 14 Decembrie. Numai bine pentru a aveam timp de inspiratie si planuirea atenta pentru ceva deosebit.  Anul trecut pregatisem Dance Aerobic fiind o repetitie publica pentru Ziua Scolii, 77 de ani. Anul asta aveam in cap doar sa nu fac in acelasi stil asa ca eram in stand by pentru ceva inspirational.

Asa a aparut in calea mea Kremena, o bulgaroaica ce participa la clasele mele de Yogalates din cadrul T Club. N-am stat pe ganduri si am inceput sa scriu planul pe hartie si sa imi aduc aminte de perioada anilor ce erau plini de spectacole in spiritul folcloric al dansurilor.

Da, pentru mine ceea ce fac trebuie intotdeauna sa aiba o poveste, sa aiba ceva bine inradacinat in sufletul meu! Asa s-a nascut si aceasta lectie deschisa, cu traditii de iarna! Dansurile romanesti fiind o placere pentru mine iar cele internationale o provocare am zis sa le combin.

Am scos arhiva de muzica avut in dotare, am luat youtube.ul la rascolit si la invatat pasi specifici altor tari si pentru ca scanteia de creativitate mi-a venit tocmai de la Kremena, am zis sa aprofundez lista de dansuri Bulgaresti fiind si vecini cu noi. Daca tot am ales vecinii de la Sud, hai sa iau o melodie si de la Nord asa ca in spiritul Ucrainei si in aplauzele participantilor s-a incheiat ora.  Dar sa o luam pe indelete.

Pentru cunoscatorii din domeniul educatiei fizice si sportului dar si pentru necunoscatori, lectia este impartita in mai multe verigi.  Pentru prima veriga practica: Pregatirea organismului pentru efort am planificat niste deplasari cu pasi specifici cu putin interes si mai multa curiozitate puteti gasi tot ce va trebuie in lumea larga a internetului asa ca o sa va dau cateva directii:  pasi specifici si coregrafii ale dansurilor din lumea intreaga gasiti aici si aici. Eu am ales pentru partea romaneasca: Dobrogea, Oltenia dar la clasa am exersat si din Ardeal si Maramures si Moldova (o sa continui cu ele).  

Mi-am dat seama pe parcurs, fiind un colectiv mare si fara cunostinte in dans, ca ceea ce vreau sa fac e ceva cam complicat asa ca am adaptat pe parcurs pastrand totusi un grad de dificultate. Motivandu-i si ambitionandu-i am reusit sa legam pasii si sa pastram ritmul intr-un timp foarte scurt.

Detaliile legate de pasi le gasiti in planul de lectie atasat la sfarsit asa ca prefer sa va spun alte detalii organizatorice. Pentru ca imi place sa ii surprind pe copii, asa cum o fac si ei din cand in cand am ales pentru sfarsitul lectiei transmiterea si unor informatii teoretice legate de traditiile bulgaresti. Le-am atasat de simbolul iernii Pinguinul, modelul origami il puteti invata foarte repede de aici. Au fost incantati atat ei cat si cei ce au urmarit lectia.

Pentru a sta linistita ca planul de lectie este destul de clar, va las aici si un video cu primul dans, pe nume „Salta”, cel Dobrogean reprezentatie a Ansamblului Pandelasul pe vremea aceea, din care faceam si eu parte!  

Pozele cu elevii clasei a IV-a A si video cu ce a iesit vor urma! Distractia si bucuria tuturor este asigurata! Spor la joc!  PLAN DE LECTIE lectie deschisa 2012 FINAL AMANARE

Conventie Internationala Pilates ~ Iasi 26-28 Octombrie 2012

Pentru ca nu am avut timp de blog si de activitati extra in ultimul timp profit de prima noapte in care pot sa stau treaza pentru aduceri aminte. Prima noapte in care nu am stresul trezitului de dimineata si mai ca imi vine sa rad cand vad ca e aproape 4. Ma gandesc si imi dau seama ca articolul de fata incepe  chiar cu ultima noapte in care am mai fost treaza la asa o ora, de intrebi de ce? Pai am plecat foarte entuziasmata intr-o calatorie solo spre Nord-Estul tarii, programata inca din vara la ora 23:00.

Am si dormit, trenul fiind cel de-al doilea pat in ordinea preferintelor mele, insa ca prim minune intr-o tara in care intarzierile sunt ceva normal, eu imi reaminteam gara din Iasi in momentul cand inca nu se crapase de ziua, chiar cu 3 minute inainte de ora sosirii.

Primul val de frig scutura toata tara deja cu vanturi reci si ploi, chiar se auzea ca in Germania ninge.  Fiind inca intuneric, eu pregatita cu o harta si cateva repere, cu cazare asigurata de Bianca (sora „geamana” a Oanei Dragoi) si colegele de apartament ma asez pe banca si incep calatoria initiatica citind cateva randuri din cartea Craciun ’89. Ceea ce m-a distrat foarte tare si m-a facut sa cred ca incep sa lucrez cu Legea atractiei este ca in paginile acelea am ajuns la urmarirea din Iasi, exact in locul unde eu imi retraiam amintirile din 2006, dar si adaugam update-uri pentru 2012.

Cerul se lumineaza frumos, daca va aduceti aminte bancul e momentul ala din zi cand se aude o bubuitura mare si incepe sa se crape de ziua. Imi iau inima in dinti si desi sunt la mine in tara ma simt de parca am plecat intr-o calatorie internationala: singura si lunga. Total contrariul. Citisem pe internet faptul ca biletele cu calatorii sunt mai scumpe decat abonamentul pe o zi, asa ca avand de schimbat doua autobuze pana la Centrul Expozitional Moldova aleg varianta ieftina, 6 lei o zi intreaga!

Sorb din priviri absolut totul si incerc sa fac conexiunile cu ceea ce imi amintesc. Rand pe rand zambete se ivesc pe fata mea. Ma bucur chiar de un rasarit tomnatic peste dealurile Iasiului din autobuzul 41 cu care trebuie sa merg pana la capat. Ajung prima, adica in acelasi timp cu voluntarii ce se ocupa de organizare. Ma asez linistita si astept, nu ma grabesc stiu ca va fi un weekend minunat asa ca vreau sa simt  fiecare minut.

Stau in coltul meu si analizez locatia, organizatorii, cam tot ce ma inconjoara. Vis-a-vis de centrul expozitional se afla Lacul CUG 2, iar locatia miroase a nou, sau poate doar de la frig. Inconvenientele ca sa le scriu acum si sa scap de treaba asta pentru a reveni apoi la starea de bine in care m-am scaldat cele doua zile suna cam asa.

Organizarea pe ore a fost cumva debusolanta, mai ales in prima zi in care s-au decalat workshop-urile, neavand spatiul aranjat din timp si frigul ce a trebuit indurat in interiorul cladirii. Pauza de masa trebuia sa ti-o furi singur in cele 10-15 minute dintre workshop-uri sau prin absentarea unuia, insa am preferat gustarile si fructele. Numarul de participanti a crescut pe parcursul celor trei zile iar surprinderea mea am intalnit mai multi kinetoterapeuti decat sportivi.

Iar acum revenind la acele lucruri si evenimente impresionante, sunt bucuroasa ca am valorificat 90 de euro (taxa de participare pentru 3 zile full acces) in cultivarea acelor cunostinte si calitati necesare pentru o buna desfasurare a claselor de Pilates dar si pentru turistul din mine ce cu veselie s-a plimbat pe inserat pe stradutele de poveste ale unui oras cu traditie, Iasi.

Trainerii, o parte reintalniti dar in cea mai mare parte descoperiti acum au adus un aport important la cunostintele mele in domeniu. Cursurile teoretice cat si cele practice au imbogatit cunostintele mele si vor participa desavarsit la creativitatea mea dar mai ales la desfasurarea in deplina siguranta a claselor.

Juan Castellano, Reka Markos, Orlando Lopac, Antonella Riviera, Ninas Team, Judit Szereday Giorgio Radici, Laura Wilson sunt o parte din trainerii carora le aduc recunostinta mea. Cu mare dificultate mi-am facut selectia workshop-urilor in special a celor ce se suprapuneau. Am ales indeosebi cursuri noi cu obiecte ce ajuta la diversificarea exercitiilor dar si la stabilizarea lor cum ar fi Roller Foam, Magic Circle. In special Pilates Reformer curs ce il asteptam de ceva timp, dar care m-a convins si de eficienta folosirii aparatului.

Cursul de nutritie cu Cristian Margarit mi-a mai amintit din notiunile citite de mine, si mi-a mai lamurit niste curiozitati, insa absolut toate cursurile mi-au imbogatit cunostintele iar trainerii cu experienta lor si povestea lor de viata mi-au transmis energie pozitiva, creatoare as putea spune.

Prima seara s-a incheiat cu descoperirea cartierului Alexandru cel Bun si desi obosita nu m-am sustras de la cateva povesti de aduceri aminte, toate colegele Biancai fiind din Medgidia. Am constat faptul ca Iasiul este presarat cu foarte multe Biserici si Manastiri, clopotele rasunand din toate zonele.

Tramvailele m-au fascinat din prima clipa, si poate pare amuzant insa sunt rupte din niste filme vechi foarte bine intretinute. Circula repede si sprinten, ecartamentul si desenul orasului cu dealuri si felinare pe mijlocul strazii arunca mai mult farmec in acest desen in creion colorat in toiul toamnei. In 2006 cand radeam cu gura pana la urechi stand sa mi se faca un portret imi promisesem sa fac unul in fiecare an, se pare ca e o promisiune abandonata. 

Culorile si texturile foarte diverse, accentul si portul oamenilor, monotonia unei zile de vineri sparta in zumzet si veselie. Nu am mai iesit din capitala de ceva luni, poate asta a contribuit la dorinta mea de alimentare cu tot ce ma inconjoara nou.

A doua zi, inceputa in sunet de toaca si clopote la unison cantau si cainii de pe strazi imprastiind chiar un fior ciudat, vantul din ce in ce mai rece ma mana cu mai mare spor spre cursuri noi de care nu auzisem pana atunci cum ar fi trigger points. Glasuri si notiuni primite in engleza le primesc cu mult drag si cu bratele deschise ca pe un vechi si indragit prieten. Notez tot ce ma inconjoara, particip la tot ce se poate. Tabata training este ceva nou in antrenamentul meu ce aseaza o febra musculara usoara ce aduce zambete. Dar si cursurile de prenatal sunt in lista noutatilor. Le dau o importanta foarte mare si le gasesc necesare pentru orice viitoare mamica.

Seara imi grabesc pasii spre Palatul Culturii, Piata Unirii si Manastirea Golia, am tot ce pot vedea pe intuneric intr-o plimbare singuratica. In ciuda frigului de dimineata, atmosfera e foarte relaxata chiar calduta ce imi aduce a inceput de septembrie.  Palatul e neschimbat, necesita renovari asa ca e inconjurat ici colo cu schele, insa partea unde aleg sa imi fac plimbarea e superba. Flori frumoase inflorite sunt mangaiate de vantul caldut.

Mai profit de abonamentul meu full o zi pe mijloace de transport, insa in egala masura profit si de mersul pe jos chiar daca a trecut o zi cu multa miscare. Trec pe langa Teatru si Filarmonica, lumea se plimba iar orasul zumzaie. Nu-mi aduc aminte nimic din toate astea din fosta calatorie, asa ca sorb toate arhitecturile din jurul meu.

A treia zi e mai plina decat toate la cursuri, avand loc mici modificari fiind condensate mai mult decat pana acum iar dorinta de a lua parte la tot fiind mai mare. Yoga si Pilates Flow mi-au placut mult de tot chiar daca la ultimul curs cu Radici pur si simplu coordonarea mea era pe low, zambind am dus clasa la bun sfarsit. Surpriza zilei a fost din partea Rusoaicei cu care povestisem despre Postcrossing. A venit si mi-a dat o vedere din Istanbul cu cateva ganduri asternute din suflet, iar faptul ca am reintalnit colegi de la alte conventii mi-a adus bucurie.

Fiind ultima seara in minunatul oras, m-am incumetat sa razbesc frigul si vantul si sa bifez cateva locatii ce speram sa imi readuca si alte amintiri. Am urcat dealul Copoului, parcul la ora inserarii sumbru parca rupt dintr-o scena de groaza cu croncanituri de ciori si lumini difuze insa aproape de suflet cu atingerea poeziei si a toamnei, scaldat in culorile frunzelor si in pasii catorva indragostiti. Universitatea ce isi duce renumele si faima mai departe de atatia si atatia ani, dar si Valea Galbena zarita din tramvai si cautata la picior intr-o zona aflata in plina renovare. 

Ceasul ticaie, asa ca ma urc intr-un ultim tramvai, cu plus verde preferatul meu, cu masute si scaune multe asemeni unui tren in miniatura. Ma poarta spre caldura si veselia gazdelor mele ce isi asteapta pachetul venit tocmai de la Medgidia. Sunt multumita de participarea mea la Conventie, si  la mini turul de vizitare si aducere aminte, insa mi-as fi dorit sa gasesc si o vedere, obsesia mea cand vizitez vreun loc.

Stam la caldura si povestim ne bucuram de companie, iar in ultima ora a acestui weekend minunat ma indrept spre gara, trecand podul de lemn descoperind astfel scurtatura.

Sau interpretand sombolistic aceasta calatorie ca intr-un basm de Creanga, Podul mi-ar ingadui trecerea de la pamant la cer, trecerea de la cele pamantesti la cele suprapamantesti sau nemuritoare. Pe orice parte am interpreta aceasta calatorie de sfarsit de luna si saptamana a fost una de foarte mare impact asupra mea, durand aproape 2 luni pana a ajunge scrisa pe blog. 

Asa se face ca la intoarcere am dormit valiza pana la Mizil- Ploiesti reusind sa cumulam o ora intarziere pana in Bucuresti fara impact negativ insa, doar curatata cu ploaie.

O calatorie in stilul meu introspectiv ce imi permite sa cobor in interiorul meu si sa analizez lucruri din comfortul unei plimbari sau participare la curs. Aceleasi trairi ca participarea la o ora de pilates, yoga sau dans contemporan insa cu alte peisaje si prietenii. Cu tabloul unui rasarit ce aduce zambete sau cu frigul unei inserari ce iti grabeste pasii.

Iasul si Pilatesul, o particica din sufletul meu cu bilet de calatorie.

 

Curs de Dans @ Happy Feet Studio ~Octombrie 2012

La concursurile organizate de Dance News particip de ani de zile, iar pe Tudor Mihai il stiu din 201o de la Cursul de Formare Instructori Sportivi al Federatiei Sportul pentru toti cand seara de seara era mare petrecere intre sportivii in formare, cu cantec si dans insa adevarata distratie a avut loc la cursul de dans propriu zis castigat de Cristi la concursul mai sus amintit, nicaieri altundeva decat la Happy Feet Studio.

Daca ai ajuns pe acest blog cu siguranta esti curios dintr-un anumit motiv. Poate ca te intrebi unde sa iti incepi cursurile de dans, sau poate esti in cautarea unui instructor cu care sa iti exersezi coregrafia de nunta, indiferent de motiv vei gasi aici o recomandare calduroasa!

Asadar intr-o perioada foarte aglomerata pentru mine si Cristi ne-am gasit cate 4 ore pe saptamana sa fugim si sa ne simtim bine in Studioul de la Piata Muncii.

Pe Mihai Tudor l-am gasit asa cum mi-l aminteam, vesel si cu multa dedicatie si profesionalism in ceea ce face! Rand pe rand s-au strans si cursantii iar veselia a fost garanatata. Picioarele noastre au inceput sa invete sau sa isi aminteasca stilurile de dans si sa alunece pe diferite ritmuri pana tarziu pe inserat. 

Vals, Merengue, Salsa, Fox, Grecesc… dintre care rasare frumos Fox-ul fiind preferatul nostrul, al meu si al lui Cristi! Recunoastem ca am cam chiulit iar sfarsitul cursului a venit pe neasteptate intervenind o gramada de alte activitati ce isi asteptau de mult rezolvarea. Am chiulit de la cateva ore, ba chiar cu nerusinare de la petrecerea de Halloween insa acest post vine chiar in semn de iertare si mult mai mult de atat  de recunostinta. Pentru ca noi apreciem foarte mult munca desfasurata de cei doi Tudor Mihai  si Raluca Aldea din studioul de pe Mihai Bravu unde o multime de perechi de picioare isi gasesc calea prin muzica! Locul unde muzica o traiesti cu sufletul la gura, si desigur locul unde vei reveni cu drag de fiecare data! 

Cristi este de atunci mult mai degajat in ceea ce priveste dansul, chiar daca el singur se descalifica cu anumite autocritici. Dar ceea ce este si mai important este ca dansam amandoi mai mult, indiferent de locatie, muzica sau stare de spirit.  In  luna octombrie se numea repetitie pentru noi orice exersare a structurilor de dans in casa, pe strada sau la metrou. Luna Octombrie a fost cu adevarat mult mai frumoasa datorita acestui curs, datorita DANSULUI! Dorinta asta de a dansa tot timpul ti-e transmisa automat prin cursul plin de viata tinut de Mihai Tudor!

Sunt ferm convinsa de reusita ta! Lasa-ti picioarele sa danseze iar sufletul sa iti tresara bucuros!

Asadar daca esti in impas, sau daca doar vrei sa intri in acord cu muzica luandu-ti inima in dinti si dorindu-ti sa dansezi, indreapta-te frumos spre Studioul celor doi. Trecutul lor tumultuos in dansul de performanta il gasesti pe site  iar dedicatia cu care iti practica meseria o vei simti din orice colt al salii. Desigur si galeria foto-video cat si orarul grupelor sau alte evenimente organizate asteptata cu placere vizita ta.

Succes la dans si voie buna!