Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


eafaDe mult vroiam sa scriu un blog in tren si asta pentru ca asta e mijlocul de transport preferat de mine.

La dus, adica Medgidia – Oradea m-am tot gandit la o tema despre care sa scriu, dar mai mult am dormit, am mai citit la geografie…si n-am scris nimic.

Ei bine, la intoarcere m-am gandit sa scriu despre…caini. Stiti voi expresia: „cainele prietenul credincios al omului”. Da, ca tot primim mass-uri toata ziua sa semnam peitia pentru protejarea animalelor.

De mica am vrut sa am un animal in casa…nu conta ce… stiu ca ma pacalea mama la dentist sa deschid gura ca imi ia papagal, broasca testoasa, hamster etc. Chiar cand vedeam pe la televizor ursi, tigri lei le ziceam ca as vrea si eu unul. M-au dus la gradini zoologice, mi-au luat tot felul de plusuri…dar eu tot unul viu care sa dea din coada as fi vrut!

Asa ca, in fiecare vacanta in care am mers la bunica la Oradea (adica de vreo 17 ani) m-am atasat de animalele de prin curte. Acum ultima oara am faut o retrospectiva a cainilor pe care i-a avut inca de pe cand era mama mica.

Primul pe care mi-l amintesc e Pufi, stiu ca ii da mama pastile, si s-a facut bine

Leu cred ca era urmatorul era batran sau blana carunta si latoasa il facea sa para asa. El a trait cel mai mult si a fost cel mia credincios in ograda. Imi povestea bunica din vremea cand mergea ea la sapa si lasau in capul sirului mancarea, cainele statea langa ea dar niciodata nu o manca. Tot timpul ne urma prin livada, la padure…era ca o umbrasau daca o lua vreodata inainte, se oprea si ne astepta. Asa era Leu. Niciodata n-am putut sa pun mana pe el…tot timpul fugea, era bland si retras. A murit.cred ca vara trecuta, a trait mult. A plecat din curte atunci cand a simtit ca se apropie, asa cum se spune de animale ca pleaca de acasa. S-a dus!

Apoi a mai fost..Azorel, cu el dansam: il prindeam de picioarele din fata si dansam.Ce mai radea toata lumea cand ma vedea!Asa ne intelegeam noi.A murit saracu’ otravit de niste vecini!Ce oameni!

Apoi a venit nero, pui, negru, ne rodea degetele de la picioare pe sub masa. Cu vacanta ce trecea Nero se facea mai mare. Cand sarea in doua labe, era cat mine, era mai rau si baga spaima in vecini. Manca pana cadea jos, mi-aduc aminte ca adunam prune in butoaie ca sa faca palinca, si el pe langa tot manca, pana s-a trantit jos si abia mai respira Cu timpul a imbatranit si se facea mai mic, mai alb..la fel ca omul.

Acum in ultima plimbare, bunica are alt caine…catelutsa chiar hihi Nu stiu ce nume sa ii dau, inca nu are nume, ii spun Cutulica. Alt caine jucaus. Inca de cand am calcat in curte parca a stiut ca sunt de-a casei tt se agata de picioare. In prima zi am uitta usa deschisa la casa si s-a strecurat si a luat caciula de blana a lu’ Non (mama) si a plimbato prin curte… ce am mai ras a stiut ea ce sa aleaga!! M-am tot jucat cu ea, ca-i place se tot agata pe la piciare, dar tot dragalasa e

End of Story…eafa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: