Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


3b80De la o vreme am numai vise cu senzatii de neliniste, nesiguranta, frica… De exemplu visul de ieri -noapte… (am modificat…pana l-am scris a trecut de 12 )

Se facea ca eram intr-o barca…mai mult pluta decat barca, ceva negru,lung si foare fragil, in care daca te miscai prea mult se dezechilibra. Aveam camera in mana, faceam poze. Barcuta era pe un canal asha stramt, cu cladiri de-o parte si de cealalta. Apa limpede se reflecta si cerul in ea, dar totusi culorile predominante erau inchise. Nu eram singura in barca, erau si alti colegi. Cumva imi cade husa de la camera in apa si plutea ramanea in urma barcii, unul din colegi imi zice vezi ca ti-a cazut husa vezi ca poti inca sa o iei. Eu … nu ma risc, pot sa cad in apa, dar colegul imi zice vezi ca ai si celalalt card de la camera in husa! (faza asta mi s-a intamplat in Polonia, imi pierduse profu’ de la dans husa de la camera la un spectacol cand ne filmase, si imi parea rau de card) asa ca intr-o fractiune de secunda intind mana si iau husa din apa pana sa se scufunde de tot, si odata cu ea scot din apa un trandafir rosu suflat cu bronz,uscat inflorit la maxim si cu coada lunga. Ajunge barca la o intersectie de canale si…se trece la o alta secventa!

A doua secventa se petrecea intr-un muzeu cu o alta colega (nu va ganditi la un muzeu cu tablouri sau cu obiecte de vestimentatie sau animale etc) era ca un fel de cetate, castel…hmm camere inalte cu usi inalte, igrasie, pereti cu tente de a se darama.. treceam dintr-o camera in alta si erau la un moment dat multe dusuri si wc-uri la comun. Nu eram doar noi 2, erau multi oameni care vorbeau limbi straine. Inauntru era cald lumina si se observau urme de fosta umezeala pe la colturi, iar afara era frig si ploua.

Si in a treia secventa, pana sa sune telefonul sa ma trezeasca eram deasupra unui stadion plin de oameni pe acoperisul unei cladiri. Mi-era frica sa nu cad pentru ca nu era nici o balustrada, se termina brusc. Langa mine mai erau 2 colegi fata si baiat pasionati de sport ca si mine. Repede …prin niste imagini discontinui am vazut cum am ajuns sus, erau niste scari ca la facultate la Politehnica asa cu balustrada din piatra si stramte, aglomeratie mare de oameni. Noi ne grabeam sa ajungem sus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: