Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


5c41Tin sa precizez ca este al doilea blog scris in tren, si ca nu am reusit sa ma tin de promisiune sa scriu blogul imediat ce am venit de la concertul simfonic de la Sala Radio pentru ca am ales azi sa combin muzica de orchestra, clasica de suflet cu cea de club si de distractie. Pentru multi ar parea ceva imposibil, pentru mine nu!

 

Stiam ca am o latura mai romantica, mai linistita si ca am momente cand sunt melancolica, eu si gandurile mele, visele mele… planurile mele. Asadar tot ceva asa deodata m-a sunat Ivonica si mi-a zis ca merge la Sala Radio cu Ileana la concert simfonic si daca nu vin si eu … n-am stat mult si am zis vin. Dupa o cioravaiala in amfiteatrul C1 la noi la Anefs cu Administratorul si Doamna Prodecan, m-am gatit si hai si-om mere. Ploaia era in spatele nostru, dar cu putin noroc am fost in fata ei cu cateva minute, odata ajunse in sala Mihail Jora, la cativa pasi de statia de RATB Berzei, am inceput sa ma uit cu multa curiozitate pe pereti, in jur, asa cum mi se intampla de fiecare data cand merg intr-un loc nou. Pentru ca sala este in renovare, nu am putut vedea orga contruita in 1960 de catre Compania Rieger- Kloss din Cehia, avand loc prima reparatie generala a acesteia.

 

Pentru ca am ajuns destul de tarziu, nu a trebuit sa asteptam mult pana ce spectacolul a inceput. Prezentarea a fost facuta de Rodica Sava, o doamna in varsta de 60 de ani, care parca ar fi la prima tinerete cand prezenta primele concerte. Cu atata suflet, cu atata incantare facand din concertul ce urma sa inceapa parca mai interesant. Cei de la Sala radio i-au facut acesteia o surpriza pentru ca pe 5 mai fusese ziua dansei (asa am aflat ca are60 de ani)

 

Orchestra de Camera Radio impreuna cu dirijorul Cristian Brancusi si solistii: Ioana Cristina Goicea ~Vioara, Simona Sindrestean ~ oboi; si Dragos Dimitriu ~pian. Cateva minute am fost cu ochii pe scena studiind fiecare instrument in parte, fiecare participant, apoi muzica a facut ca privirile mele sa ramana in gol si sa fiu numai eu si gandurile mele.  Concertul a tinut 2 ore, chiar nu mi-am dat seama ca a tinut atat, parca doar ce intrasem in sala. Plictisitor? In nici un caz, am vazut in fata ochilor toata viata, toate plimbarile, excursiile, taberele… fiecare melodie imi amintea ceva anume.. nu stiu de unde conexiunea asta, te baga asa intr-o stare.

 

Sa scriu cate ceva si despre concertul in sine, pentru ca am de la Ileana programul pentru ca blogul sa fie documentat si sa nu scriu eu asa dupa ureche, Nu o sa insist asupra solistilor pentru ca toti au avut premii nationale si internationale, au fost cu burse in strainatate, sunt tineri 16—24—17 ani .Asa ca o sa trec mai repede cu toata ca blogul este deja destul de lung, la compozitii , La oboi s-a desfasurat prima parte, bucati din Alessandro Marcello, acesta a cunoscut o glorie trecatoare in umbra lui Vivaldi si Benedetto Marcello (citat program) – Concert in re minor pentru oboi si orchestra O imbinare de repede lent repede, specific italienesc.

 

Partea a doua: Henryk Wieniawski – Concert In Re minor, pentru vioara si orchestra. Ce mi s-a parut interesant aici, este ca am facut o legatura pe la sfarsit cu filmul Love in the afternoon, in care se canta Fascination, si apoi sa aflu din program ca da asa este face trimitere la lautarii maghiari O romanta, in care cantecul nostalgic al violinei se ridica din ambianta lirica a acompaniamentului orchestral , avand si niste accente dramatice. (pasaj)

 

Si in final, Felix Mendelssohn – Concertul nr.1 in sol mminor, pentru pian si orchestra. Am remarcat in aceasta parte spectaculoase evolutii pianistice sustinute de replica orchestrei.

Cred ca este ceva extraordinar sa stii sa canti la un instrument, sa poti sa iti exprimi gandurile si altfel, sa scrii poezii cu arcusul.. Ca o adaugare aici ar merge sa amintesc ca atunci cand eram mica vroiam tobe, si de cate ori ajungeam in Bucuresti ii bateam la cap pe ai mei sa mergem la magazinul Muzica de pe calea Victoriei, de cand am venit in Bucuresti nu am ajuns acolo inca, poate ar fi cazul sa mai merg…

 

 

La sfarsit am facut si cateva poze, sa nu plec asa, apoi am mers tiptil pe langa Casa Radio pe jos pana la Eroilor.

 

Partea a doua a serii este data de petrecerea in Player, si aici vin pentru prima data. Cum de 1 mai am simtit nevoia sa dansez, dor fiindu-mi, am zis ca ar fi cazul sa mai dansam si prin Bucuresti, acuma pana nu vine sesiunea. Stefan zicea ca atunci cand dansezi intri ca intr-o transa, si chiar asa este, ce te mai intereseaza cine e in jur, unde esti, dansezi tu si muzica: asa se explica faptul ca eu pot dansa oricunde, oricand. Si in Player petrecerea a tinut pana dimineata, si tind sa cred ca inca sunt in forma, daca ziua dupa peterecere dorm doar cateva ore, fac treaba, sunt harnica si in forma inseamna ca nu mi-am pierdut antrenamentul.

Cand ceilalti vin din club si le tiuie urechile, eu am adormit pe muzica simfonica…. Asta inseamna sa combini muzicile, si sa le alegi pe fiecare in functie de stare si eveniment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: