Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Cartea Mironei- Cella Serghi


Abia asteptam un respiro sa imi continui teancul de carti de citit. Incepusem „Cartea Mironei” inainte de sesiune, si am pus-o pe pause ca pe un film … ca imediat dupa incheierea examenelor sa o iau din in mana. Uimita am fost sa vad ca trecusem de jumatate, si imi mai aminteam doar vag de subiect, dezamagita de mine am citit cu nesat. Mi-am amintit in cateva pagini tot ce se petrecuse, asa ca i-am dat bataie sa vad cum se termina.

Uneori sunt atat de placut impresionata de o carte, si ma simt atat de bine cand o citesc, am atatea trairi si sentimente, si totusi ma grabesc sa o citesc pana la capat, cat mai repede.

O frumoasa imbinare de intamplari si evenimente din viata unui om. Mirona, personajul principal, fata care pleaca in cautarea bunicii, Fana, fata care pleaca in cautarea iubirii si fata care vrea sa scrie o carte.

Veti intalni in carte fragmente din al doilea razboi mondial, fragmente sfasietoare…si modul in care o fata plapanda, in floare varstei ia viata in piept si trece prin atatea peripetii, si strange in sufletul ei atatea emotii si sentimente.

Se indragosteste de un barbat insurat, traieste cu gandul la el, masoara trecerea timpului prin scrisorile si semnele de la el, pleaca in Franta sa invete, se intoarce in Romania odata cu inceperea razboiului, si are intiparite in minte chipurile fetitelor prietenelor ei Ines si Lisandra, care mor…

Atunci cand se simte singura si deznadajduita pentru ca singura ei prietena moare, raza de optimism din viata ei, Jaquot ii declara iubirea ca i-o poarta. Dezleaga si misterul bunicii Fana, prin scrisoarea scrisa de strabunicul ei Miron.

Un roman un subiect complex, foarte frumos imbinate si povestite, cu o fata cu aspiratii mari ca Mirona, cartea merita cati mai multi cititori, iar Cella Serghi toata stima si lauda. I-am citit doua carti excelente prin care parca am fi vorbit ca doua prietene, ca doua vechi cunostinte.

Am citit randurile cu nerabdare, treceau foaie dupa foaie, apoi dupa ce termin cartea imi place sa o inchid si sa ii mangai copertile, ca si cum as bate un prieten pe umar.🙂

Asa ca va invit la lectura, cat inca afara e frig si nu va arde de umblat in ger.  Adaug cateva citate care mi-au placut mult de tot:

„Da, eram acolo si tu ca un mare mester pescar, ai aruncat de departe undita si mi-ai prins inima.”

„Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeuna”

„Anii de razboi ca si moartea unui prieten au darul de a impinge un trecut apropiat la distante nemasurate asu cum inversand binoclul scena se departeaza neverosimil de mult”

„Se inserase. Cerul era instelat. Din puzderia de luminite care luceau, nu lipsea niciuna. Steaua Lisandrei cazuse, si poate ca Octav o vazuse cazand, fara sa stie a cui e. Steaua lIsandrei cazuse fara sa lase pe cer vreun semn, vreun gol, asa cum nici in aglomeratia strazii nu se simtea lipsa unui om. Si totusi, in cateva ascunzisuri de suflet si gand, nu a ramas ca un ferment de daruire, de generozitate, trecerea ei pe pamant! Cate fapte nu-i vor purta pecetea!…”

„Hartia are rabdare, te asteapta sa te gandesti si sa te razgandesti. Nu se supara cand o arunci la cos, nici cand o iei de zece ori de la inceput.”

„-Il iubesti? ma intreaba un demon…

-da ii raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag…

-Nu mai ai ochi?

-Ba da. dar il vad doar pe el;

-Si iti ajunge?

-Da imi ajunge…

-Si cu ce vezi cerul, copacii?

-cu ochii lui!

-Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e si de rece?

-cu mana lui.

-Si cand ti-e sete ce faci?

-il sarut!

– Si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna?…

-apa o simt cu buzele lui.

-Nu-ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu sub pasii tai?

-Ii simt umarul alaturi si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui.

-Dar oamenii de pe strada?

-Carabusii aceia mari? Umbrele care trec pe langa noi? el spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc…

-Si tu ce crezi?

-Mie mi se pare ca sunt un fel de nastrusnice, grotesti, nefolositoare papusi. Nu le pricep deloc rostul. El crede ca-i vad si ma cearta. Se osteneste, vorbeste, se infurie salbatic. E prost. Nu stie ca-l vad numai si numai pe el.

-Dar bine, de ce?

-Fiindca mi-e drag.

-De ce ti-e drag tocmai de el?

-Asa s-a intamplat. Intr-o zi nu stiu cum parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe in minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat, poate ca stie el. El stie tot…

-Si tu ce stii?

-Il iubesc.

– Si toata ziua ce faci?

-Il astept.

-Si cand vine?

-Ma odihnesc in bratele lui.

– Esti atat de obosita?

-Da, e chinuitor, istovitor sa astepti.!

-Atunci esti nefericita.

-NuFiindca vine.”    – cred ca asta e cel mai tare fragment, mi se pare ca se  aseamana izbitor cu o melodie care mi-a dat-o Vali sa o ascult, cu o copila si Vintila parca, si il tot intreba de prietena lui. Atat de dulce. La melodie am plans, la fragment mi-am adus aminte si mai mai ca ma indoiasasem bine…
http://www.libhumanitas.ro/cartea-mironei.html

Comments on: "Cartea Mironei- Cella Serghi" (12)

  1. Te rog:d imi poti da si mie cartea?:o3

  2. si melodia la care ai plans care este ?:D daca ai vrea sa-mi spui…

  3. Evelina Rustem said:

    nu are nume, era o voce de copila si vocea lui George Vintila parca…🙂

  4. Am intalnit intamplator un fragment din cartea Cellei Serghi, ,,Cartea Mironei” si m-am indragostit de discursul ei referitor la tot ceea ce inseamna viata. Zilele acestea merg la bibilioteca sa o imprumut sau sa o cumpar. Cred ca este extraordinara!

    • Evelina Rustem said:

      Chiar este, si pe mine m-a impresionat, daca nu ai citit inca „Panza de Paianjen”, sa o treci pe lista!🙂
      O saptamana frumoasa!

  5. Este cartea sufletului meu,iar melodia despre care vorbesti…poate este ”Interviul vietii mele” a lui Eduard Barascu http://www.youtube.com/watch?v=aF7W2FAj9Jo.

  6. letusreadinclouds said:

    E superba cartea! Eu am citit-o anul trecut si ramane cartea mea preferata. ” am rosit, si, la gandul ca rosesc, am rosit si mai tare”🙂 si eu spun cunoscutilor despre ea si am avut o mare bucurie saptamana aceasta cand am aflat ca tocmai o citise si o prietena.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: