Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Iata ca vrand-nevrand am ajuns la ultimul volum al Ciresarilor. Se intampla ca de obicei cand sa ajungi la finalul unei carti cat mai repede, iar cand dai ultima fila si constati ca ai ajuns la coperta parca iti pare rau ca te-ai grabit.

Stiu ca am trisat cand am cumparat cartea pentru ca am aruncat un ochi pe spate si mi-a sarit la vedere Marea Neagra.  Care va sa zica am aflat inainte unde o sa ma poarte cu gandurile.

Litoralul romanesc, apa marii, plajele pustii adica locuri dragi sufletului meu,si unele locuri chiar cunoscute.

Cu aripi de pescarus am planat peste povestiri, am zarit din zbor actiunile Ciresarilor. Desi cea mai voluminoasa parte 400 de pagini, aceasta a fost citita cu sufletul la gura.

Cu toate orele de latina din liceu, parca mai interesant e cand afli, descoperi anumite informatii din istorie. Personalitatile amintite sunt Agathocles, Sofocle si Ovidiu iar locul unde se petrece actiunea la malul marii intre Constanta si Delta, Callatis si Histria.

Am aflat si continuarea citatului lui Victor Hugo din „Omul si marea”  ce este scris pentru vecie si in Constanta la intersectia Bulevardului Mamaia cu Alexandru Lapusneanu: „Om liber, mereu vei indragi marea…Marea este oglinda ta”. Citat ce imi place mult pentru ca reflecta realitatea. Acum pentru ca am aflat si numele cartii o trec pe wishlist.

Horele, sunt zeitele ritmului cosmic, echilibrul universului, ce sunt responsabile cu succesiunea orelor si a anotimpurilor.

De boabele de margean cred ca am mai auzit in copilarie prin povesti, nu stiam cu siguranta la ce se refera asa ca google mi-a intins o mana: coralul, sau bobite desprinse din corali de diverse culori.

Eram curioasa sa stiu daca expeditia ciresarilor a fost construita in jurul a ceva real, care exista in realitate…ma gandeam la vreo cetate, litoralul nostru fiind cunoascut pentru cateva cetati.  Imi plac povestile auzite de la oameni batrani si tare mi-ar placea sa ascult si eu intamplari din gura marinarilor, la munte am tot auzit, in tren de asemenea, la mare inca nu.

Dupa multe cautari, cercetari si conexiuni, Ciresarii presati de timpul scurt ramas din vacanta de vara descopera coloana, soclul alb de marmura, locul unde Ovidiu se odihneste. In Constanta in fata muzeului de Arheologie este o statuie cu un soclu pe care scrie citatul din aventura Ciresarilor acestea fiind puncte cheie pentru Constantin Chirita in imaginarea cartii.

Am preferat sa citesc dezlegarea misterului Ciresarilor pe iarba la umbra unui stejar in Parcul Izvor dupa maesul ciclist bikewalk. Am stat pana a apus soarele si pe inserat cand autorul are un dialog cu personajele si le ureaza drum bun, mi-am strans si eu lucrurile si am pornit spre camin cu sufletul plin.

Cele 5 volume m-au tinut aproape  in tot acest timp si cu siguranta si de acum incolo si sunt convinsa ca am avut  numai de castigat dupa citirea lor, si desigur ca nu ii voi uita curand pe cei 7 aventurieri.

Drum bun Ciresari!

Comments on: "Ciresarii Constantin Chirita- Volumul V Drum bun Ciresari" (1)

  1. Desi nu sunt tocmai o „baba” ma bucur sa vad ca si tinerii din ziua de azi apreciaza cartile cu Ciresarii:). Chiar ma gandeam in copilaria si adolescenta mea daca tinerii „din viitor” vor mai avea parte de ele. Din fericire vad ca aveti si sa stii ca e castigul vostru:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: