Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Busteni 14-16 Ianuarie 2011


Busteni 2011, sau prima iesire in grup de anefisti pe anul acesta. Am cazut de acord inca dinainte de sarbatori de aceasta excursie cu gandul ca vom experimenta schi, dar faptul ca  nu am avut parte de zapada  nu inseamna ca ne-a dat planul peste cap, am fost pregatiti cu un altul de bataie.

Asadar multi am fost inscrisi, dar un numar suficient am ramas pana la plecarea in expeditie si anume gasca „Ciresarilor”cum am supranumit aceasta tura: Stefan (Stoe) Irina (Olteanca) Cristian (Miki Love), Alin (Mielu’) Adrian (Moldoveanu’) Eve (Veverit a) si Vali (Rusa). De precizat faptul ca din aceasta calatorie ne-am intors cu totii si nu ne-am plimbat pe trasee diferite, ci am mers toti in aceeasi directie, avand toti acelasi scop: miscarea si voia buna.

Pentru ca nu am stiut numarul participantilor, nu am rezervat cazarea din saptamana precedenta ci am mers si noi la noroc, cu gandul ca au trecut sarbatorile avand totusi in maneca cateva numere de telefon de la pensiuni. Desi fara zapada, frigul din prima zi l -am simtit inca din gara la statuia dedicata eroilor cazuti in razboi, asteptand sa ne hotaram in ce directie o apucam cu cazarea. Asa ca intr-un moment de impas, a venit in cautarea turistilor cabanierul cel tanar de la Pensiunea Daniela, pretul fiind bun am incarcat bagajele si ne-am urnit. (60 Lei/ camera dubla si 75 Lei/camera tripla.

Ne-am lasat bagajele, am mancat, ne-am tras sufletul si pe la ora 12 am plecat in cunoastere. Eu avand inca proaspata in memorie tabara din clasa a XI-a si e xcursia cu tata de pe Jepii Mari spre Caraiman, facand sedinta am cazut de comun acord ca pentru prima zi sa facem traseul scurt spre Casca da Urlatoare. Asa ca alaturi de cei doi caini de la Silva aaaam p ornitt la druumm. Pentru ca muntele este singurul loc unde imi place sa cant, am zis din cand in cand cate un cantecel de munte. Irina si Alinus m-au acompaniat si au venit cu idei noi asa ca ne-am distrat de minunte, pana cand Miki a marit pasul si a luat-o inainte cu tot cu caini, iar Vali si Stoe au confundat o buturuga cu un cap de urs, chiar cand eu cantam un refren si mi s-a oprit glasul.

Pentru ca este traseu scurt, este practicabil si iarna chiar si in caz de zapada, in cazul de fata nu se pu ne problema, erau zone unde pamantul era chiar uscat, insa noroiul ne-a insotit abia a doua zi. Am ajuns la cascada si spre mirarea mea era diferita de felul in care mi-o aminteam, ori incurc cascada cu alta, ori eram mica si parea mult mai inalta. Aici ne-am reintregit grupul urmand sa nu se mai desparta pe tot parcursul expeditiei. Baietii fiind curajosi din fire, s-au incumetat sa faca baie in cascada, asa ca Stoe Mielu si Miki Love s-au racorit de-a binelea in apa care de-a dreptul curenta si la mana de rece ce era. Daca pe Stoe il stiam rezistent de la alte incercari de acest gen (crucea de la Boboteaza) Mielu si Miki au dat si ei dovada de imunitate crescuta pentru ca zilele ce au urmat au fost in forma maxima.

Pentru ca am pozat harta cu trasee de langa gara, am avut de data asta formatul digital in comparatie cu harta clasica din traseele cu tata, ne-am hotarat sa nu ne intoarcem pe acelasi drum si sa venim prin Poiana Tapului, pentru a adauga ceva noi calatoriei, Poiana fiind un loc in care nu am mai fost la picior. Intre timp a inceput si ploaia, dar noi am fost bine echipati, mai ales Stoe care a plecat de la cascada cu pantalonii uzi tot drumul, asta da dovada de imunitate.

Pentru ca tot era in drum, am vizitat si Manastirea Caraiman, recunoscuta pentru bradul cu 6 tulpini si ne-am limpezit si noi gandurile in lacasul linistit inca neterminat.

Dupa mers am tras toti la somn, si m-am trezit abia seara cand foamea ne indrepta spre centrul Busteniului. Am ales Casa Taraneasca, unde am mancat si in tabara renumita deja, asa ca pe langa o mancare buna am si tras un joc cu Irina si Alinus, asa cum stim noi sa ne distram de fiecare data.

Seara ne-am strans in living sa punem tara la cale pentru a doua zi, atata timp cat toti baietii faceau pledoarie pentru traseu la Babele pe Jepii Mari eu ma puneam de-a curmezisul pentru ca e traseu interzis iarna si nu vreau excursii extreme, cel putin nu acum, nu neg traseul mi-a placut l-as repeta si cu alta ocazie dar nu in situatia in care ma simteam, trasa la vale de echipamentul gros si tinuta in putere de pufuleti si piept de pui. Asa ca am facut testul SWOT si am adus toti argumente Pro si Contra insa abandonand o decizie finala altcineva a luat o hotarare, vremea.

M-am trezit dis de dimineata cand ploua cu galeata, asa ca m-am cuibarit la loc cu gandul ca nimeni nu mai este matinal,Irina dormind langa mine neintoarsa. In jurul pranzului ne-am pornit de comun acord cu totii spre Cabana Gura Diham cu gand de traseu spre Izvoare si Dihamul civil. Asa ca am mers cu spor, dar plecand tarziu de acasa, iar ziua fiind scurta de iarna, in jurul orei 2 fara 20 am ajuns la Gura Diham unde era zapada si ne-am distrat cu masina de armata stil vechi din spatele cabanei, urmand ca mai apoi sa decidem pe ce traseu o apucam fiind presati de intunericul ce urma sa se lase. Asa ca am ales traseul mai scurt Gura Diham-Cabana Izvoare 1h 30 minute pe tabla 50 de minute facute practic de noi cu tot cu pauze. Traseu pe care ne-am intalnit cu alti drumeti cam doua grupuri iar de la cabana de jos pe un alt gtraseu mai pornisera alte doua grupuri numeroase. Crescand altitudinea odata cu inaintarea pe carare, am intrat intr-o panza de ceata si bucati de ghetus, dandu-ne de inteles ca ne apropiem de Poiana cu Izvoare (1445m alt) unde era chiar si zapada. Am avut destul timp astfel sa ne si intoarcem pe lumina, pentru ca la coborire am alunecat in forta toti. Destul de obositi de traseul la foc automat, la pensiune baietii bucatari s-au pus pe facut gratare asa ca am avut un ospat pe cinste incheiat cu o comedie veche la TV, timp in care vremea s-a stricat si mai tare plouand cu galeata.

Noaptea in camera din mansarda, a fost ca in transee, suierand vantul pe sub geamul de termopan, trezindu-ne pe mine si pe Irina vorbind aproape in somn, crezand ca ne ia vantul cu totul, crezand ca pleaca acoperisul. Cu toate astea, pe la ora 11 vremea s-a imbunatatit si ne-a dar voie sa iesim din pensiune cu traseul bine stabilit: ultima zi Castelul Cantacuzino. Desi cerul a fost destul de innorat si ostil am avut parte de o panorama limpede spre Crucea Caraiman,ce ne-a dat un impuls pentru excursiile ce vor urma.

Pretul unui bilet cu reducere de student este de 15 ron, iar plasamentul acestuia este la baza muntelui Zamora si dateaza inca din anul 1911 fiind construit de printul Gheorghe Grigore Cantacuzino. Aveam demult in plan sa vizitez acest castel asa ca eu personal am fost foarte incantata, cu toate ca nu am prins un moment tocmai bun fiind inaintea intrarii in restaurare astfel incat camerele au fost golite de mobilier. Acest lucrul nu ne-a impiedicat sa facem poze in interiorul lui, dar mai ales in curtea grandioasa cu grota, foisor, bisericuta , fantani arteziene si cele trei havuzuri.

Din cele trei  aripi amenajate in forma litere U, se poate vizita doar una din ele, ca dimensiune cred ca este cea mai mica. Cel mai mult mi-a placut camera de oaspeti, cu picturile de pe peretii inalti si cu cele doua etaje de la care se are acces si toaletele cu rearanjate si functionale. Dupa turul scurt al castelului am petrecut mai mult timp in curtea acestuia, facand poze din toate unghiurile, aceasta excursie castigand detasat fata de cele anterioare la poze de grup.

Cu o ultima oprire la Casa Taraneasca si cu o asteptare activa pe peronul garii langa „Mama” locomotiva in diverse co

nstructii de gimnastica demonstrand conditia fizica de adevarati sportivi, se anunta statia finala Bucuresti Nord iar romanii nervosi se aduna in spatele usilor automate asteptand oprirea trenului.

Excursia aceasta a fost un adevarat succes si ne-a

sudat grupul mai mult, dandu-mi sperante ca astfel de excursii vor mai curge in anii ce vor urma.

Nu mi-a mai ramas decat sa va urez „Drum bun Ciresari!”


Comments on: "Busteni 14-16 Ianuarie 2011" (3)

  1. […] Busteni 14-16 Ianuarie 2011 Thu Jan 20, 2011 22:18 pm Busteni 2011, sau prima iesire in grup de anefisti pe anul acesta. Am cazut de acord inca dinainte de sarbatori de aceasta excursie cu gandul ca vom experimenta schi, dar faptul ca  nu am avut parte de zapada  nu inseamna ca ne-a dat planul peste cap, am fost pregatiti cu un altul de bataie. Asadar […] […]

  2. foarte bine eve….bv tie….e prima data cand citesc blogul tau ….e tare….bv…

  3. iulian stefan said:

    ai reusit sa eternalizezi si iesirea asta din decor.cred ca la asta te pricepi cel mai bine,asa se intampla cand iti regasesti vocatia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: