Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Si iata-ne in penultima zi a lunii martie, zi calduta asteptata cu sufletul la gura, in care stabilisem deja de mai bine de doua saptamani iesirea la Fabrica de Catarat, punand in aplicare alaturi de Mickey cele invatate la cursul de orientare turistica si chiar in weekend-ul sportiv la Decathlon.

Desigur trecand peste panica mea in care nu reuseam sa dau de cei de la Ecoxtrem sa confirm prezenta, dupa mai multe incercari, iata ca primesc informatiile necesare. Locatia: Fabrica de Catarat, necunoscand zona, cu tot cu harta in fata, primita de la organizatori, ma culc pe o ureche, lasand piciorul iscusit al lui Mickey sa ne duca pasii pana acolo.

Facem incalzirea cu o plimbare in Parcul Carol, dandu-mi seama ca aveam totusi idee de zona, fiind cea de-a doua mea intrare in unul dintre cele mai reusite parcuri din Bucuresti (mi-am reamintit ideea de a face un top al parcurilor). Facem tur complet, urcand pana la monument, facand poze, de data asta eu fiind cea care ii scoate  la aer pe Yuri si Haos, ei ramanand in grija mea pentru o vreme.

Reintorsi la Clubul Fabrica, intram in primirea celor doi de la Ecoxtrem si desi cu ham si cu carabiniera, la intrebarea daca am facut incalzire inainte, am raspuns nu, imi dau seama acum ca incalzirea era facuta si inca temeinic, urcat scari, coborat pe carare, catarat pe Grota Ursilor…mers pe jos de la Unirii.

Deci sa incepem: Veverita este lasata prima,in ciuda dorintei ei. Intre timp Mickey invata tot ceea ce trebuie stiut in privinta asigurarii:  cum se pune coarda, cum se face filajul, urmand ca apoi sa trec si eu prin acelasi instructaj. Prima catarare, desigur multicolora pentru a ma deprinde cu urcatul, ajungand intr-un final sus, coborand in graba sa-mmi trag sufletul.

Asta este cea de-a doua iesire la escalada pe perete in Bucuresti, dar mult mai educativa si folositoare. Am invatat numai lucruri noi, am experimentat un perete mai inalt, prize mai dificile si chiar si o cazatura de la care m-am ales cu o mini-vanataie (asta doar ca sa il verific pe M. daca ma asigura ca lumea😀 )

Mi-am dat seama pe parcurs ca gradul de dificultate este mult mai mare fata de ce eram eu obisnuita pana acum, nereusind decat pe la sfarsit destul de obosita fiind sa fac 2 trasee complet aceeasi culoare respectiv cele usoare: galben si verde. Traseul cu animalute, din care am retinut cele doua caracatite micute, mi s-a parut cel mai simpatic, desi nu am reusit sa il fac unicolor, ci degrade.

Confirm cele auzite inainte, cum ca sala ar fi cea mai performanta in domeniu, avand o multime de trasee cu grade diferite de dificultate, cu metode diferite de abordare, dispunand chiar de un perete pentru free-style sau nu stiu exact cum se numeste catararea in plan inclinat fara asigurare, in numarul participantilor fiind si cateva fete indraznete si descurcarete, bravo lor.

Antebratele au fost iar solicitate la maxim, alegandu-ma cu o contractura serioasa chiar dupa primul traseu, ceea ce ma facea sa rad necontenit. Am luat si eu parte la asigurare si dupa mai multe catarari de-ale lui Cris sper ca am reusit sa fac filajul fara smuciri, fara opriri bruste, pentru care mi-am dat toata silinta.

Am stat de pe la ora 19:30 pana pe la ora 21:00, timp de ajuns cat sa ne folosim toate resursele energetice, cel putin eu ectomorfa extrema. Nodurile ne-au fost utile si acum, dublul 8 fiind folosit la capatul corzii prinse de hamul celui ce se catara.

De data asta nu am avut clopotel la capatul traseului, de care sa trag cu mandrie ca am ajuns sus, in schimb pana sa ma hotarasc sa ma las in ham sa cobor, imi lua ceva timp, suficient cat sa strang cateva poze :))

Grabiti am pornit spre Piata Mihail Kogalniceanu, afland ca Silviu este internat la Spitalul de Stomatologie, fiind operat in urma unei lovitiri la concurs de karate. Desi ora destul de tarzie pentru vizite, usa spitalului ne-a fost deschisa, asa ca am putut pleca linistiti spre petrecerea din Seven, Seara UNEFS,  pentru ca Silviu este in regula si va fi externat maine.

Sa inchei ziua de colindat Bucurestiul de la un capat la altul, cu dezvlaluirea ca nu m-am mai simtit asa de bine la o petrecere cu dans de la 17 ani, pe vremea cand frecventam activitatile de genul. Desi dupa o zi destul de extenuanta, nu am putut da pagina fara sa bifez si petrecerea; cu dans cu Menaito, cu cantec cu colegi cu mese cu tot ce trebuie.

OVER

PS: Am cules si floricele si le-am pus deja la presat, iar atractia aparatului de ftografiat al lui C. au fost ratele.

Comments on: "Replica Weekend Sportiv Decathlon -Fabrica de catarat 30 martie 2011" (2)

  1. Un om de pe strada said:

    Domnisoara estomorfa extrema, mii de scuze ca am lipsit o vreme de pe blog,am fost la niste cursuri de cersit in strainatate. Ma bucur ca v-ati simtit asa de bine cum nu v-ati mai simtit de la 17 ani.Am niste idei cum sa va simtiti chiar mai bine dar mi-e rusine sa le comunic. Va rog sa nu va mai catarati pe pereti ca e periculos, eu am cazut o data de pe un tomberon si am stat o luna in spital.Am vrut sa stau mai mult dar m-au dat afara.
    Individul cu care umblati pare dubios si dupa privire cred ca are ganduri ascunse.
    O duminik placuta va doresc, k la 17 ani!

  2. A fost super nice, imi aduc aminte doar ce mi’au mai patimit antebratzele dupa…😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: