Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Carte primita de la Radio Prahova alaturi de „Bizant”, sponsorizate de Nemira, fiind subtirica iar titlul interesant am zis ca merita verificat.

Asa ca din rasfoitul imediat ce am primit-o am inteles ca este vorba de o experienta neplacuta a unui parinte de a avea de crescut doi copii cu deficiente.  Avand in trunchiul comun materia „Didactica sportului adaptat” si experienta a 7 cursuri practice de lucru cu copii cu Sindromul Down cartea a avut probabil asupra mea alta rezonanta.

Nu se specifica in carte dar banuiesc faptul ca cei doi copii Thomas si Mathieu sufera si ei tot de Sindrom Down, ni se aduce la cunostinta ca au deficienta mintala iar parintele insusi ii caracterizeaza prin retardati si handicapati.

Nu mi-a placut si nu pot sa zic ca o sa aiba cine stie ce impact, desi este premiata in 2008, de altfel anul aparitiei. Nu pot sa judec, nu sunt in masura sa fac asta, pentru ca numai cineva care traieste o asemenea drama stie ce inseamna si vede cu ceea ce se confrunta, isi vede toate visele spulberate, pentru ca orice parinte are aspiratii.

Ghinionul vine din situatia critica in care se afla, are doi copii ce strabat aceleasi dificultati.

Dar am vazut si parinti care au reusit sa isi depaseasca regretele, sa se ridice din situatia de autocompatimire si sa se vada asta tocmai in progresul copilului ceea ce e de apreciat. O mare putere de caracter si tarie sufleteasca.

Lucrand direct cu o fetita cu o deficienta cu grad sever, am inteles si ma bine ce inseamna de fapt nu o ora sau doua cu incercari sau convingeri ci 24. E dureros sa vezi un suflet ce nu te intelege, ce nu stie ce vrei de la el sau ce asteptari ai, sau care cu foarte multe convingeri si incercari sa reusesti sa scoti cateva sunete care uneori seamana a cuvinte. Sa vezi ca toate planurile si ideile nu cu mult timp inainte faurite s-au pierdut pur si simplu. Cred ca „de ce?” e intrebarea care ii va framanta toata viata, dar poate trebuie sa lupte in continuare, speranta nu trebuie lasata sa moara, planurile pot fi si ele transformate.

Se vede cand intre parinti si copil este o bariera, iar durerea se citeste usor pe chipul lor, cel putin cel mic da de inteles ca nici nu stie ce se intampla.

Da, autorul de fata este unul din acesti parinti ce nu acceptat soarta, dar poate e dreptul sau. Lucrand saptamana de saptamana am vrut sa tin un fel de jurnal, sa vad eu ca viitor profesor daca reusesc sa fac progrese cu Simona.

Asa ca imi amintesc acum prima lectie care a fost o surpriza pentru amandoua, eu nu mai lucrasem cu copii inainte, nici macar fara deficiente, asa ca surpriza a fost si mai mare. Orice incercare de a stabili o legatura se incheia dupa bunul plac al Simonei cu ciupituri, lovituri si imbufnari. Nici mingea cea verde nu parea atractiva, jaloanele multicolore pareau inexistente, muzica insa tresarea in ea anumite ritmuri dar asta pentru un timp foarte scurt Ora s-a incheiat fara nici un succes, eu deznadajduita in urma insuccesului, nici o incercare nu parea sa aiba vreo finalitate.

Saptamanile s-au scurs iar eu mi-am ascutit atentia pe nevoile ei, pe bucuriile ei, si am descoperit asta impreuna usor usor ne-am acomodat cu banca, ii place tararea mai ales cand e finalizata cu saritura. Vazand asta am speculat cu banca si am alternat mersul cu tararea asa ca le-am reusit pe amandoua.

Exercitiile de manipulare o incanta si o fac sa aplaude pentru ca asa am obisnuit-o, ne bucuram amandoua pentru ca progresul e de ambele parti.

Desi in prima zi nu intelegeam cooperativitatea celorlalti copii cu colegii mei, acum am prins ideea, cazurile sunt diferite. Cu multa rabdare si cu cateva zgarieturi am invatat si cateva rulari, aruncari, precizia este mult mai buna acuma.

Imitatia este metoda cu care reusim pentru ca de inteles nu se poate pune problema asta probabil si pentru ca atentia este limitata, stiu ca la primul curs venisem cu un tricou portocaliu tocmai cu gandul ca voi avea succes cu atentia, in zadar insa. Mi-am dat seama apoi ca trebuie ceva mai mult de atat: ton ridicat, diverse tipuri de pocnituri din degete din palme.

Sunt copii care stiu sa numere si asta in mai multe limbi, care sunt hiperactivi…dar cred ca si asta poate fi stimulat intr-o anumita masura.

Inainte de Paste am avut o mare surpriza, Simona s-a gandit sa mi-o faca. Ei bine a venit toata o veselie, ca niciodata, asa cum prima data imi venea sa plang de neputinta, acum aproape imi dadea lacrimile de bucurie, era aceeasi dar foarte cooperanta Nu s-a opus nici la planul nostru de a face exercitii de mers si numai din picioare si inca s-a bucurat de ele Mingea cea verde parca ar fi prins viata mai ales pentru ca i se acorda acuma atata atentie, asa ca toate obiectivele lectiei au fost atinse si inca in avans. Jaloanele si ele au fost atractive azi, asa ca am mers printre ele, si pentru ca nu ne-au deranjat cu nimic au ramas in picioare.  Dar cel mai mult si cel mai mult m-a surprins buna dispozitie, cu asta ne-a uimit pe toti. Bucuria de a face orice, de a reusi, de a incerca ceva nou sau doar de a repeta ceva cunoscut.

Dupa multele incercari fara rezultat de a o face sa vorbeasca sau macar sa incerce un raspuns simplu la intrebarile mele cu privirea nu neaparat cu vorbe azi radia de incantare, ne-a rasplatit chiar cu chiote si scanceli. Ei bine sa primesti asta pe neasteptate fara a-ti face sperante e o adevarata rasplata.

Spalierul unde am incercat ceva nou la dorinta mamei, s-a dovedit un succes insa la sfarsit a revenit la obiceiuri vechi si i-a bagat Irinei mana in ochi, nici eu nu am scapat fara o palma, dar asta nu mi-a stricat buna dispozitie Cu ajutorul ei am reusit un progres pe care dorim macar sa il mentinem.

Revenind la cartea de fata ma asteptam sa fie un sprijin, o incurajare pentru parintii ce traverseaza aceeasi situatie, sau sa expuna tot asa bucurii marunte intr-o mare de amaraciune dar nu intr-un spirit umoristic.  Dar am descoperit defecte, cuvinte dureroase ce par a fi iesite din gura copiilor rautaciosi.

Insa tehnologia este de partea noastra, astfel de probleme pot fi depistate inainte de nastere, totul e sa fi interesat si sa iti pese, iar credinta in Dumnezeu nu trebuie niciodata pierduta!

Curios faptul ca autorul este un nume cunoscut in Franta, fiind un mare umorist si filmograf, fiind celbru pentru numeroasele carti pentru copii si desene animate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: