Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Dupa trei ani de zile de incercari de a lua parte la un eveniment de asa amploare fara nici un rezultat fiind tot timpul in locul nepotrivit in weekend-ul cu pricina in sfarsit l-am pandit din vreme si mi-am propus sa nu-l ratez cu nici un chip.

Dupa saptamani aglomerate si agitate in toate partile asteptam deja cu sufletul la gura, desi stiam ca nu voi avea timp si de relaxare iar bateriile trebuiau incarcate printre picaturi.

Pana la deschiderea marelui eveniment am facut rost de lista cu toate obiectivele, am facut o selectie din ele si ne-am propus sa vedem cat mai multe.  Pana sa reunim „gasca cea mare” am luat-o la picior cu Mickey spre Muzeul Militar unde am retrait cu bucurie prima mea vizita din anul I, si am pus la cale alte iesir inspirate de povestile dezvaluite de incaperile muzeului. Afland ca nu mai este graba, nu mai au premii pentru cei mai activi vizitatori, ne-am deplasat spre Victoriei unde dupa ce am vazut si Muzeul George Enescu, care m-a impresionat foarte mult, desi era foarte aglomerat si mare inghesuiala. Mi-au placut salile cu arhitectura lor, Muzica ce o auzeai parca din fiecare perete, din fiecare coltisor. Parca as fi calcat pe liniile portativelor lui Enescu, sau pe clapele unui pian.

Din sala de concert mi-a placut pictura de pe plafon parca atat de diafan si de simbolic incat te trimite pur si simplu la visare. Ne-am aerisit putin la etaj in partea cu usi si am privit panorama de seara din spatele muzeului, am trecut apoi in viteza pana la iesire trecand pe langa oglinzile acaparate de vizitatori tarzii.

Pasii ne-au dus in continuare spre Muzeul de Geologie ce astepta rabdator pe lista mea de obiective de ceva timp, asa ca Noaptea Muzeelor a picat la tanc, tot aici ne-am intalnit si cu Irina si ne-am asezat linistiti la coada, unde isi facea loc si Dezbracatu’, insa pe sensul de iesire.

Aici mai mare inghesuiala insa atmosfera pare placutadesi greoaia din cauza mirosului inchis, asa ca trecem usor dintr-o sala in alta, si ma entuziasmez la fiecare tip de cuart ce imi sare in ochi… si la cote maxime cand se ivea unul de culoare roz, de simbolistica caruia am aflat de dimineata la cursul de feng shui. Asa ca in orice colt m-as fi uitat imi sarea in ochi stralucitor fie el roz sau de orice alta culoare.

Iar foarte dragut mi s-a parut globul pamantesc de la etaj un am pus la cale achizitia cartii ce a avut lansarea aici „Nu cumpara aceasta carte” de Adrian Domatue , si targuiala de discount ce a fost aplicata datorita spiritului lui Criss.

L-am vizitat in totalitate, nu ne-a scapat nici o sala, uitand de mirosul greu din interior ce sufoca de-a dreptul.

Desi se apropia usor de miezul noptii noi cu spor strabateam Bucurestiul. Urmatoarea destinatie a fost Muzeul de harti vechi, aflat in apropiere Strada Londra. Aici mai putina aglomeratie insa cladirea cu un adevarat aer istoric aflat in cartier ce se remarca prin arhitectura intr-un stil vechi ce a reusit sa se mentina in timp.

De aici o luam din loc spre centru pentru a puncta si aici cateva obiective insa, stupoare, aici cozile se intrepatrund chiar daca Muzeul de Arta Contemporana este pe o parte a Victoriei iar Biclioteca centrala pe cealalta, trecerea de pietoni a devenit punte de unire.

N-avem nici o sansa asa ca ne indreptam spre Muzeul Labirint in aer liber, organizat de Muzeul de Stiinte naturale Grigore Antipa, in care reusim sa ne strecuram in ciuda aglomeratiei. Este expozitie de fotografie chiar in fata Ateneului si foarte interesante erau cutiile presarate din loc in loc, ce ascundeau diverse obiecte reprezentative muzeului si trebuia sa ghicesti pe ce pui mana (ceva in stil acvariile, emisiune prezentata de Dan Negru). Era mare distractie in jurul semnului intrebarii. 

Tot aici ne-am lasat amprenta cu semnatura pe panoul vizitatorilor. Pentru ca muzeul este in renovare, au compensat super cu aceasta reprezentare in aer liber.

Inainte sa intram ne-am intalnit si cu gasca de la kineto ei in numar mai mare in comparatie cu noi 3, insa sunt convinsa ca noi am reusit sa ne ridicam la nivelul maxim de binedispunere.

Ne sfatuim repede, confrunt harta cu aceeasi repeziciune si pornim din loc…destinatia: Muzeul Aviatic, Irina sofer, eu copilot, ne invartim si pornim pe o ruta gresita, insa pe intuneric, prin gropi cu indicatia lui Mickey de a vira la dreapta… mai din intuitie mai din nimereala ajungem fix pe Strada Fabrica de Glucoza in lumina lampioanelor.

Pierdem ceva vreme printre elice, motoare, parasute, fotografii ale Bucurestiului vechi dar si niste tablouri foarte frumoase, si pierd chiar si husa de la camera lui Criss in entuziasmul meu, ne tragem sufletul si facem poze lunii ce este inconjurata acum de o aura foarte interesanta iar lumina imprastiata imi scade la iveala cateva floricele in gardul viu ce nu trebuie sa lipseasca din colectia mea.

Asa ca ne uitam la ceas si decidem sa incheiem lista, obiectivele au fost atinse, ne pastram energia si pentru „Inviorarea de primavara” de dimineata. Asta nu inainte de a da o raita prin Real sa facem alimentarea.

That’s all folks!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: