Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Desi in plina sesiune si cu licenta la poarta, ne-am hotarat sa transformam si NAG intr-o traditie si sa luam parte grabiti si la ea. Asa ca dupa o zi plina de activitati pe fuga, cu o vreme ce mi se asemana: cu ploaie si ropote ne-am dat intalnire la metrou la Universitate cu Irina si Criss siiii am pornit la drum.

Recunosc nu m-am ocupat deloc de aceasta iesire asteptand sa vina Irina cu cateva puncte de vizitat sa apoi sa facem rost de harta si sa ne hotaram impreuna. Chiar si cu dezorientarea de la inceput cand cautam strada A. Rosseti a iesit o seara super si pe mine chiar m-a distrat. Eu si Irina stiam la ce sa ne asteptam pentru ca aveam experienta anului trecut, insa Mickey a fost un pic uimit de ceea ce a vazut, i se pareau cam fara noima. Nu sar sa le iau apararea ca ar avea, insa toate se incadreaza la categoria neo-modernist abstract. Nu m-am documentat insa asta e parerea care mi-a lasat-o mie.

Asadar gasim strada cu pricina cu un mic indiciu de la Ivonici, si cu putin noroc gasim si cladirea, inspre Romana, cam pe la Piata Lahovary, un bloc cu vreo 10 etaje, expozita “Gili a murit”, nu stiu care e treaba cu Gili dar mi-a placut mult de tot panorama de pe balcon, cu vedere la Intercontinental. Am simtti vibratia Bucurestiului ud, aruncam cateva priviri, primim cateva informatii, gasim harta si pornim din loc. Ne-am propus sa nu pierdem toata noaptea asa ca ne hotraram repede: o luam drept inainte si iesim la o alta galerie de arta, uite aici aproape. Insa plouati, cum eram, ratam straduta si ajungem din greseala la o alta galerie de arta, in zona. Intamplarea mi-a scos in drum un cartier in care as reveni cu drag la plimbare intr-o dupa-amiaza calda de vara.  Mi-a placut mult arhitetura caselor, chiar daca partenerii mei de plimbare erau contrariati gardurilor inalte si de neptruns. Mi-a transmis un aer satesc, probabil si din cauza mirosului de tei ud.

Pentru ca nu am cultura in materie de arta, parerile mele sunt subiective. Nu pot sa zic ca am vazut ceva impresionant nici la “Recycle Nest”, in interior cel putin, caci afara in curte am avut parte de un spectacol de culoare dat de o tufa de trandafiri, din bogatia caruia mi-am permis sa iau si eu unul pentru a pastra amintirea acestei seri. De aici seara incepe sa mai prinda viata.

Auzim muzica si forfota la prima intersectie, asa ca ne indreptam intr-acolo. Ia te uita ca ajungem pe strada  Arthur Verona insa de pe sens invers decat anul trecut asa ca avem diversitate. Parculetul “Icoanei” cat un ghemotoc de hartie imi atrage si el privirea insa nu pierdem prea multa vreme cu el, caci privirile ne raman fixate pe cativa curajosi ce se joaca cu focul. Asa ca asistam la demonstratia captivanta cateva minute, desi mirosul de petrol lampant (de care ne lamureste Mickey) este destul de pregnant. Ramanem uimiti de ceea ce vedem, fiind si o fata printre practicanti, insa uitandu-ne la ceas o luam din loc, mai sunt atatea de vazut seara asta.

Ne distram in continuare la ceea ce vedem pe straduta pietonala, insa acum doi ani (da abia acum uitandu-ma pe geam am remarcat ca de fapt am fost cu Irina la evenimentul asta acum doi ani, hmm trece vremea) au organizat mai bine, probabil acum au fost destul de incurcati de vremea ploioasa.

Intram la Carturesti, unde spre rusinea mea nu am mai fost de mai bine de 2 luni si asistam la o aducere aminte a perioadei Ceausiste. Ne distreaza coincidenta de a ne aseza privirile exact pe un carnet de “Instructor Sportiv”, apoi un “Mersul Trenurilor” din 1990. Facem cateva poze, primim niste vederi si desigur avem o alta destinatie in maneca.

Pana sa ne indreptam spre Hotel Hilton, ne mai oprim pe Magheru la o galerie de arta de neinteles. Irinei si lui Criss chiar le-a smuls niste zambete cu dinti. O sa postez o poza sa vedeti si voi. Oare se incadreaza la categoria schita, sau o fi ceva mai mult?

Hotel Hilton, notat si de Irina pe lista ei, bifat sip e harta apoi. Ajungem simultan cu un grup de student la Arte din Timisoara si ne facem intrarea. Hotel situat central cunscut pentru lux si comfort, ce gazduieste o mica galerie de arta cotata cu acelasi calificativ de lux, judecand dupa preturi. Este adevarat aici macar este primul loc in care am vazut culori mai pline de viata, material mai indraznete afland ca pictorul lucreaza cu cafea, nisip, paie si alte cele. Din cate am auzit de la cei din Timisoara, pictorul este destul de cunoscut si de renumit in tara.

Profitand de prezenta celor de la Arte aflu o alta destinatie in zona, unde este proiectie, asa ca aruncam si aici o privire, imi dau seama ca tema este cam thriller-horror, asa ca ne tragem sufletul si o luam din loc.

Cam debusolata desi cu harta in mana, e a doua oara pe seara asta cand pornesc pe o pista gresita, insa fiind in zona ne redresam repede si ajungem la galeriile Orizont la care arucam pe vremuri priviri fugare din RATB. Din pacate nu se viziteaza jumatatea interesanta cu tablouri de calitate ci este deschisa doar cea de-a doua jumatate cam obscura si cam difuza, asa ca plecam si de aici.

Vreau ceva nou, ma uit pe harta si vad punctele din zona garii, si Mircea Vulcanescu pe care cautandu-le acum o vreme nu le-am gasit si am abandonat, de data asta suntem perseverenti. Mickey face pe ghidul, asa ca aflam ca suntem chiar la atelierele celor de la arta, si ca in zona au si caminele. Auzind cele spuse, coboram la “Catacomba”. Desi  nu se diferentiaza mult de ceea ce am vazut seara asta, mie mi-a placut.

Mi-a placut primirea cu manusile ce aveau inca imprimate ideilor colorate ale artistilor. Apoi raftul cu sticlutele cu respiratila lor, descrierea si deslusirea misterului mi s-au parut si mai interesante: Adica fiecare a inspirit si a expirat in sticla, semnificand inceputul si sfarsitul, nasterea si moartea. Citatul lui Marcel Proust mi-a atras de asemenea privirea “ The real voyage of discovery consist not in seeking new landscapes, but in having new eyes” atat de sincer.

La plecare imi sare in ochi si mesajul ascuns intre caramizile Catacombei, “Feel the universe”, asa ca nu incheiem inca “Visul unei nopti de vara”, mai avem o singura oprire.

Mircea Vulcanescu, destinatie cu rol de deznodamant de fiecare data. Ploaia s-a oprit dar pe strazi inca pluteste aburul asfaltului racorit. Intram intr-o casuta mica exact la strada, si Irina este abssorbita de “Half Toy”, masinuta injumatatita, intr-adevar ca ea facea toata expozitia. Tot aici am mai vazut si fotografie pe care, desi mica am localizat-o usor, ultima trecere de pietoni cand mergi spre Piata Romana dinsptre Universitate. Partea haioasa era ca erau decupate fetele oamenilor cu perforatorul si lipite alaturi. 

Aici, in graba se incheie noaptea a galeriilor de arta, in imaginea dezolanta, bacoviana as putea spune a strazii Buzesti rascolita, cu maruntaiele la vedere in lumina felinarelor.

PS: Recent imi spusese Mickey ca noaptea asta o sa se desire “Noaptea alba a filmelor de scurt metraj”. Nu vrem sa le aglomeram pe toate in acelasi an, desi cred ca era ceva sa facem record, eu sunt pe tren spre casa, experimentez noul fir de cale fearata, mergand cu peste 100 de km la ora peste 90% din distanta. O sa ajung in situatia sa nu reusesc sa mai finalizez un post pe distanta Bucuresti Nord- Medgidia, si o sa fiu nevoita sa imi aleg alta ruta(hihi).

Comments on: "Noaptea Alba a Galeriilor de Arta~ 10 iunie 2011, Bucuresti" (5)

  1. Tulai doamne, vine licenta Eve. Ce-ai crescut. Parca erai la liceu nu demult si alergai pe stadiunul din Medgidia🙂

    Sa-mi trimiti o copie de pe licenta sa te citesc😉

    Va pup si multa bafta😉

  2. Evelina Rustem said:

    Da bine zici Art, lucrarea de licenta e chiar pe atletism🙂 hihi
    Tu ce mai faci pe unde mai umbli?

  3. Lasa Eve ca nu a trecut inca anul. Mai gasim noi o noapte sa o face alba…😉

  4. Gonzalez said:

    Sntetzi 2 brikete, va potrivitzi de minune !!!

  5. Gonzalez said:

    Vb aia voi 2’ua ar trb sa faceti mai multe noptzi d’astea albe…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: