Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Inca de la 1 mai, din excursia la Tirgu Mures- Sighisoara alaturi de florile presate, vederi si lista cu obiective turistice mi-a ramas cartea despre Lucescu a lui Criss. Desigur nu m-am apropiat de ea pana sa terminam cu toate examenele, asa ca putin mai ramanand din vara am grabit pasul pe „teren”.

Desi nu credeam ca alta carte de fotbal in afara de cursul de la facultate imi va mai trece vreodata prin mana, iata ca legea atractiei mi-a adus o carte si nu oricare, una despre Lucescu. Interesata tot timpul de cartile de acest tip, m-am cufundat in voie timp de o ora si jumatate in fiecare zi in mijloacele de transport. Tin sa precizez inca de la inceput ca am reusit sa intorc multe priviri cu coperta pe care este  Lucescu, am oprit chiar si un controlor.

Asadar pe nepregatite, m-a surprins foarte mult inca de la primele pagini citite cu voce tare pe tren spre Tirgu Mures. Stilul in care este scrisa, Ioan Chirila contureaza foarte bine toate calitatile, isi expune foarte clar toate parerile si mai ales face o analiza completa a perioadei acestuia in care juca, dar mai ales a carierei.

Ametitor de frumoasa, trecerea de la Brescia, la perioada copilariei si apoi intoarcerea la Pisa si Brescia. O piesa de rezistenta cu siguranta in literatura de specialitate, mai ales ca nici nu se mai scriu astfel de carti, de o asemenea valoare.

Voi sublinia in cateva randuri un rezumat al partilor ce mi-au ramas intiparite in memorie. M-am distrat la partea copilariei, si mi-a sarit in ochi cartierul „Aparatorii Patriei” unde a copilarit Mircea. Caruciorul cu salata impins pentru a castiga cativa lei pentru a putea inchiria tenesii purtati de fratii mai mari. Apoi selectia pentru a juca la echipe, dorinta lui arzatoare de a juca la Steua si prima deceptie.

Chiar Lucescu subliniaza in interviurile date ca orice mare bucurie in viata lui a fost platita printr-o deceptie ce nu intarzia niciodata sa apara. Orice succes a fost umbrit mai apoi de un esec. 

Mi-a placut foarte mult capitolul in care deseneaza lansarea la Corvinul, lansarea ca jucator-antrenor. Si pentru mai multa atractivitate autorul a stiut sa lieasca pasaje de-ale lui Lucescu Junior, amintiri din perioada hunedoreana in care chiar el spunea: „Mama a construit case, tata echipe” (mama s-a ocupat de toate pentru ca tata sa nu aibe grija casei, sa poata forma echipe!”

Aceasta perioada a ramas foarte bine intiparita in memoria romanilor, chiar in excursia de la Lacul Rosu, pe drumul de intoarcere profesorul de biologie amintea de Corvinul, de Brescia.

Cu un temperament sangvinic, dedicat in ceea ce face, cu speranta si devotare Lucescu a reusit sa consturiasca echipe in adevaratul sens al cuvantului. Fiecare echipa ce a jucat sub indrumarea s-a a reusit sa se relanseze sau macart sa se ridice.  Cu toate ca parerile ar fi impartite si aici. Nu cunosc prea multe de fotbal, nu ma pasioneaza dar ceea ce am citit aici a participat cu desavarsire la completarea culturii mele generale.

Sa revenim la Corvinul care a ajuns in A, unde Lucescu  si-a dat si ultima suflare atat pe teren cat si de pe margine. Corvinul alaturi de care a alergat in toata tara, cat era si antrenor la nationala, fapt ce a ridicat multe cuvinte rautacioase, cand ar fi trebuit sa rasara laude. A stiut sa cultive acolo unde exista dorinta de fotbal tocmai de aceea: Raducioiu, Mateut, Sabau si Hagi vor fi considerati copiii sai.

Drumul sinuos pe care l-a parcurs atat ca jucator cat si ca antrenor este prezentat amanuntit in cartea de fata(Toata viata mea a fost un nesfarsit sir de incordari). Problemele intampinate in mentalitatea romanilor, intrarea la echipa nationala ca si antrenor si cele 70 de tricouri, dar sa revenim asupra Bresciei, careia i se acorda cele mai multe pagini.

Campionatul Italiei in care, in tur Brescia acumulase maximum de puncte, ajungand ca la final de retur sa retrogradeze dupa barajul cu Udinesse. Dar intotdeauna au fost variante din care sa aleaga, munca i-a fost remarcata, de asemenea si jucatorii ce au fost notati bine atat in tara cat si international.”Sa ii dai pe toti afara, dar pastreaza-l doar pe Lucescu!” a fost scandat de multe ori in tribuna Bresciei, ceea ce ne demonstreaza ca a fost un antrenor iubit.

Mircea Lucescu este descris de Ioan Chirila ca un antrenor informat, cautand tot timpul solutii, cu un spirit de analiza foarte bun, pierzand noptile cu casetele video ale echipelor adverse si notand, planificand totul.(Nu-l vezi pe Lucescu niciodata sa stea, tot timpul scrie ceva, se gandeste, rectifica)

M-au induiosat paginile in care se vorbeste de accidentul vascular suferit in Italia, in care stresul si tensiunea acumulata si-a spus cuvantul. Meciurile de pe atunci si incapatanarea de a lua parte la ele. Chirila spune ca s-a deghizat o data si s-a dus in tribuna sa analizeze meciul, ghidandu-l pe antrenor cu ajutorul statiei de emisie-receptie. Nu a vrut sa coboare in teren pentur a nu strica echilibrul psihologic al echipei.

Mai amintesc acum alti jucatori scosi la lumina de Mircea: Andone, Rednic, Misa Klein care au dus echipa departe, lotul organizat de Lucescu a facut record in lumea fotbalului, reamintesc acum meciul de pe Wembley si cel de la Guadalajara.

Mai am notate cateva citate remarcabile:

„Pasa este procedeul prieteniei.”

„Ma Moxule, stii tu de ce te-am adus aici? Pentru ca am nevoie de modele. Si tu ai utea fi un model, dar nu vrei!”

„Bautorii de apa nu scriu versuri! (nu inscriu goluri)”

„Razvane nu te da de ceasul mortii! Asa e fotbalul de aproape. Din tribuna pare frumos dar aici e pe viata si pe moarte!”

„Ai nostrii asteapta pasa, ei o provoaca”

„Am o meserie in care riscul e trecut in caietul de sarcini!”

„Ce este talentul?- talentul este copilul caruia nu trebuie sa ii spui de doua ori!”

„Tata cat timp mai ai de gand as joci? Atata timp cat echipa asta care o pregatesc pentru 10 ani, nu o sa mai aiba nevoie de sufleur!”

„Marele meu avantaj este ca am dus echipa departe de ochii selectionerilor de ocazie”

„Fotbalul are nevoie de arene pline. Intr-un stadion gol iti auzi pasii”

„Intr-un meci cu Maradona inveti cat in doua campionate”

„Antrenor e cel care joaca pana la 30 de metri de poarta adversa!”

O carte de exceptie, m-a captivat surprinzator de mult, stilul lui Chirila e ametitor, mare comentator mare scriitor, mare personaj. Gracias Criss!

Comments on: "Lucescu si drogul sau fotbalul- Ioan Chirila" (1)

  1. cristianletchin said:

    Nu stiu cum resusesti Eve… si de aceasta data ai scos maxim, imi place felul tau de a relata anumite intamplari sau, in cazul de fatza, ceea ce ai citit. Parca nici nu mai trebuie sa citesc aceasta carte, ai scos in evidentza esentialul… felicitari, tine’o tot asa ! :* (si totusi am s-o citesc)😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: