Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Acum in prima zi de eliberare de stress dupa examenul de admitere, titlul ar pica la tanc numai ca in cu totul alt context. Cartea se indeparteaza cu subiectul de ceea ce se petrece chiar acum, asa ca nu mai lungesc vorba pentru ca recenzia asteapta de fix o luna calma in birou acest moment…sa iasa la lumina. Asa ca citez zilele de mult apuse deja, cu tot cu ultima zi de vara calendaristica.

Vara asta am profitat din plin de ofertele rasarite la elefant asa ca mi-am comandat 6 carti din colectia Biblioteca pentru toti a Jurnalului National.

Deja in febra admiterii la master mi-am permis un ultim ragaz de respiro, asa ca am luat la rasfoit „Zilele si noptile unui student intarziat”

La inceput mi-a dat impresia personajelor lui Caragiale, atmosfera fiind tesuta cu tragic si comic. Chiar la cumparare la prima vedere a barbatului de pe coperta, cu mustatile intoarse incadrata in acelasi stil. Am continuat totusi in speranta gasirii unei „Donna Alba”. Asa ca facand un scurt rezumat va pun la curent cu toate detaliile.

Baiatu Mihnea un oltean venit la capitala, student intarziat cu vreo 10 ani, traieste pe banii Domnnului Stefan ce isi face inca sperante ca baiatul sau va termina Dreptul, insa amanat an de an. Baiatu Mihnea inconstient de ceea ce face, asista la trecerea anilor si nu oricum ci traind viata din plin: mancand fara sa plateasca pe la restaurante, stand in gazda si profitand de camerele la sosea iesind in plina noapte cu valiza pe fereastra, ramanand cu dotari de cel putin trei luni.

Inca de la inceput caracterul contural lui Mihnea imi displaceala maxim, tipul lichelei bucurestene fara ocupatie insa intotdeauna punand la cale aranjamente. Tot incercand sa il duca de nas pe tatal sau, amanand intotdeauna licenta, aceasta saturandu-se ii pune ultimatumul: februarie.

Asa ca descurcaret din fireafla de un omonim de-al sau: Baiatu Mih. si trage de pe urma acestuia licenta mult dorita si nu oricum ci cu elogii.

Primeste porecla de „filfizon de CaleaVictoriei” fiind tot timpul atent la tinuta si avantandu-se tot timpul in discutii cu care sa-si puna in evidenta putinele cunostinte dobandite la facultate, desigur cu oameni care nu isi pot da seama de cele spuse dar in ochii carora castiga proportii (Domnul Nisipoiu, Vulpache).

Suspansul exista, te gandesti tot timpul ce are sa mai puna la cale Baiatu, ce are sa mai inventeze sau cu ce are sa se mai scoata din situatii critice.

Mi-am dat seama ca numele sunt alese de asemenea ca in opera lui Caragiale, desemnand caractere.

Dupa ce foloseste pentru ulima data desertarea pe fereastra, dupa incindentul cu Coana Polixeni, va ajunge sa stea cu chirie peste drum la Vulpache (adversarul) si acestia smecheri, incercand prin tot felul de metode mai putin crestinesti sa il prinda pe Mihnea in mreajele Vevei (nereusind sa afle inca ce caracter josnic se afla in spatele caracterului), semnand chiar polita ca se vor casatori cand licenta va fi luata (de un comic de toata lauda). Insa aici luam parte la o intrecere acerba la cine e mai smecher, asa ca in cazul de fata Baiatu e in fruntea clasamentului.

Desigur ca, la fel ca in alte carti vine un moment cand Baiatu se indragosteste de o fiinta angelica, total opusa caracterului sau, Arina si face toate sfortarile sa o cunoasca. Dupa ce scapa de buclucul cu casatoria si cu licenta se produce si minunea, fac cunostinta si fetei fiindu-i drag de Baiatu.

Insa finalul este atat de neasteptat, de necrezut chiar sau poate fortat cum ar spune criticii.

Pentru cei ce nu au citit cartea si vor sa pastreze suspansul, se vor opri de acum din citit. Voi dezvalui pentru cei ce au abandonat sau sunt curiosi, dar mai degraba doar pentru mine, sa imi aduc aminte peste ani de final.

Asa ca Arina, doctoranda , asistenta universitara incepe sa se plimbe cu Baiatu, insa in paralel cu Noel (ca si Craciunul) de la medicina. Ghinionul face ca ea sa aleaga varianta mai rea din cele doua rele asa ca in urma unui avort, ea ajunge sa moara in casa lui Baiatu.

Finalul din aceeasi categorie a tragi-comicului face ca Mihnea cu licenta falsificata in buzunar, sa ajunga la judecata pe mana Domnului Nisipoiu care e pornit sa il trimita la inchisoare, insa la perchezitie gaseste cele doua liste a celor licentiati, se inmoaie si il iarta.

Gib Mihaescu a ales ca in ultimele pagini sa il expuna pe Baiatu Mihnea inchis in casa studiind filosofia in amintirea Arinei. Cam asta ar fi rezumatul celor 370 de pagini pline de umor ale pataniilor lui Mihnea si ale planurilor lui incheiate cu brio.

Finalul trist…asteptat cu mult suspans.

Este o carte buna de recomandat copiilor ce inca nu stiu ce sa faca cu zilele ce vor urma, ca un semn de exclamatie pentru ceea ce s-ar putea intampla.  Pentru a incheia in stilul lui Caragiale, are o morala.

Comments on: "Zilele si noptile unui student intarziat- Gib Mihaescu" (4)

  1. ar trebui sa mai articulezi

  2. MULTUMITORUL said:

    ar trebui sa fii dumneata mai multumita ca cineva si-a facut timp sa scrie o parere asa de clara si concisa🙂

  3. care este morala?

    • Evelina Rustem said:

      Firul povestii in sine are o morala, prin prezentarea personajului principal ca avand un caracter urat, si prin deciziile luate in rezolvarea problemelor aparute pe parcurs. Prin augmentarea acestor trasaturi scoate la iveala morala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: