Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Bucurestiul in fiecare zi!


Da stiu somez de foarte mult timp, si numar zilele ce trec de cand nu am mai apucat sa scriu doua randuri. Postul negru l-am inceput cu 2-3 saptamani inainte de admiterea la master in care mi-am concentrat toata energia in cele 4 materii de examen. Intretimp insa am strans o groaza de povesti de impartasit, iar randurile acopera pagini la rand cu titlurile evenimentelor la care am luat parte.

Desi initial eram ferm hotarata sa iau fiecare eveniment in parte sa il detaliez, cred ca o sa ajung la metoda lui Criss, de a cuprinde mai multe evenimente dintr-un week-end intr-unul singur, oricum vreau sa tin in picioare macar principiul de a o lua cronologic. Batraneste dar sigur, mi-am spus azi la Noaptea alba a Bicliotecilor, subiect la care voi ajunge probabil peste mult timp de acum incolo, ca trebuie sa ma apuc sa scriu fara sa mai pierd nici o zi. Legea atractiei, scriu doua randuri ma gandesc la ele, si cu zilele se vor face posturi, asa ca vor aparea pe site rand pe rand. Adevarul este ca mi-a fost tare greu sa stau departe de Veverita’s Blog.

Bucurestiul in fiecare zi, reprezinta un motto pentru mine, ce insemna mult. M-am incadrat exact ca o piesa de puzzle in peisajul acestui oras, gasind pe strazile lui tate motivele sa fiu vesela si zglobie in continuare. Vara aceasta de exemplu am scos de la pastrare hartile primite fix acum un an, la Bucharest City Marathon, cu Bucurestiul Vechi si povestile lui, Asa ca am mers la picior fiecare fila.

Am inceput traseul cu Piata Victoriei in una dintre zile, si am ascultat povestile caselor cu arhitecturi sofisticate ce au rezistat in timp, desi unele detin stampila rosie pe fatada. Am serpuit printre case facand o alternanta cu sunet de pian intre Calea Victoriei si Bd. Magheru, trecand la agenda toate ambasadele, chiar si cea a Indoneziei.

Cartea ce o pastrez alaturi de harti, contine si povestile cladirilor cu miros de petreceri, ce am rasfoit-o cu nesat pe metrou pentru a putea intra in pielea ghidului urmand pasii cei verzi de pe trotuare ai celor de la Bucurstiul intr-o zi.

Da! acum m-am decis, o sa povestesc in continuare pe anumite teme. Am avut mai multe activitati din aceeasi categorie, asa ca fiecare post va purta haina unei categorii de activitati…chiar daca nu va mai fi la fel de cronologic, macar pana mai scot camasa cu cateva restante, sa ajung si eu la zi.

Intr-o alta zi, in care cerul era roz la fel ca in ziua plecarii la Borsec, am ratacit in aceeasi companie placuta pe strazile ce leaga calea Dorobanti, Piata Romana si Stefan cel Mare. Desi cladirile sunt vechi, poarta in ele asa ceva unic, ce ma inspira intotdeauna. Nu pot sa imi dau seama de cand au inceput sa ma atraga asa de mult, insa cred ca se trage de la cartile pe care le citesc. Avand in vedere faptul ca nu m-am omorat niciodata cu istoria, ci mai mult fugeam dupa geografie.

Deja, zilele au trecut de mult si in cap la mine e o ingramadeala de iesiri, plimbari, case. fatade si parcuri. Ma uit pe poze dar nu ma prea ajuta cu nimic,  confund deja si folderele. Asa ca imi amintesc si de plimbarea pe Bd. Dacia, care m-a fascinat pur si simplu, nu pot sa bag mana in foc, ca ar fi in aceeasi zi cu descoperirea Parcului Gradina Icoanei, sau parcul Ioanid de alaturi, important e ca am pastrat amintirile si sentimentele ce ne-au insostit pasii. Stiu Criss e mult mai atent la detalii, si mai ales la date, mi le-ar zice dintr-o rasuflare. Imi dau seama cu infrigurare ca nu mai gasesc nici pozele…cred ca de vina este ora tarzie la care m-am apucat sa scriu, pentru ca am inauntru un izvor de cuvinte, seara de azi a umplut paharul si trebuie sa ajung la zi cu destainuirile.

Bd. Dacia este de asemenea plin de case cu istoric. patimoniu ce acum gazduiesc in mare parte ambasade, dar care imi transmit foarte mult sentimente de aceea, nu pierd nici o ocazie sa le strabat strazile.

Intr-o alta seara calduroasa de vara, ne-am abatut de la acelasi punct de pornire Piata Victoriei, de data asta spre Aviatorilor printre casute pana am ajuns la aceeasi Cale Dorobanti. Erau stradute noi pentru mine, cu exceptia uneia unde am fost sa ridic un premiu. Simteam apasarea tuturor anilor ce au trecut asezand pe unele cate un rand de praf si igrasie, topaind apoi zglobie pe langa vreuna ce arata ca noua, pastrand totusi aerul vechi de conac. Piata Roma, Strada Brazilia, parca te transferau cu pasii automat in alte tari… intr-o singura seara am strabatut tot globul, chiar in Bucuresti.

Am incheiat seara entuziasmata la culme, pentru ca mi-am luat portia de Bucuresti.

Zilele trec si pasii ne plimba de data asta in spatele Pietei Romane, pe unde calc adesea cu cate o Noapte alba a galeriilor din care mi-am facut un obicei, cautand de data asta o Expozitie florala gazduita de acelasi stil arhitectural.  Parcul Gradina Icoanei mi-e acum foarte familiar si o sa il introduc desigur in topul parcurilor la care lucrez de cand am venit in Bucuresti.  Desigur seara asta e cea in care am sarbatorit Titularizarea cu banana Split si am fost si la spectacolul cu muzica simfonica din Parcul Coltea, poveste ce isi va gasi ritumul in alta categorie, destul de bogata si ea.

Strazile din spatele Cismigiului, spre Sala Palatului nu au scapat din vedere si au primit voioase pasii nostri, a celor doi Ciresari intr-o seara inmiresmata de vara, la fel ca cele de care aminteste Mona Manoliu in cartea despre comunism pe care o citesc, o sa va fac cunostinta sper cat de curand.

Sunt convinsa ca am avut parte de cea mai frumoasa vara in miscare, avand atat de multe activitati si atat de multi kilometri la bord. Cred ca ar fi o buna investitie un pedometru. Ieri, masurand intensitatea surprizelor de ziua mea cu numarul pasilor, mi-am dat seama de lucrul acesta, la brat cu Mickey Love.

Si avand in vedere ca mai am doua harti neexplorate, probabil si zilele de toamna ploioase isi vor gasi de lucru prin baltile ce vor reflecta cerul greoi. Poate vom fi mai multi tropotind prin ploaie, sau poate doar imi imaginez, oricum invitatia ramane in picioare.

Nu pot incheia blogul fara sa amintesc de Deco Flora, cel mi frumos magazin indoor si outdoor de flori si accesorii de gradina din inima Bucurstiului, acolo unde porneste viata, langa parcul scriitorilor, pe Arthur Verona.

PS: M-a impresionat foarte mult Casa Dunarii, cu o gradina si o arhitectura unica in Bucuresti. Toate cladirile sunt speciale in felul lor, de specificat faptul ca am ajuns in fiecare seara pe intuneric acasa, atat de mult am hoinarit pe strazi.

Comments on: "Bucurestiul in fiecare zi!" (2)

  1. cristianletchin said:

    Hey veVeule, imi place k macar spiritul a ramas la fel… imi place asta, chiar imi place!😀
    Si chiar daca firul activitatilor l-ai mai incurcat si mai sunt ceva greseli, trebuie sa fim mai indulgenti avand in vedere k ai scris postul seara tarziu, obosita fiind. Printre altele, asta apreciez mult la tine, k esti ambitioasa… Tine-o tot asa, oricum vei ajunge departe! Potentialul este enorm la tine, trebuie doar sa-l valorifici! :*

  2. Evelina Rustem said:

    Da stiu ca am greseli…nu mai eram coerenta deloc. dar imi veneau ideile in val, asa ca le-am asternut, in ordinea in care au curs :))) Multumesc frumos, sper sa reusesc sa il valorific pana la capat…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: