Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Vara asta, am incercat sa ducem activitatile spre toate categoriile existente, asa ca le-am imbinat placut si am folosit antenele pentru a fi tot timpul informati de tot ceea ce misuna in Bucuresti. Asa ca Mickey a fost cel ce a aflat de cele doua concerte la care am luat parte.

La sfarsit de vara, ne-am prezentat voiosi la Concertul de muzica simfonica organizat de Primaria Sectorului 3, in Parcul Coltea, in numar restrans in inima Bucurestiului, ecoul risipindu-se printre cladirile vechi pana tarziu in amurg. Dupa o plimbare pe Magheru, am poposit la locul amenajat in parculetul sofisticat, exact la iesirea din Pasajul Universitatii. Spitalul Coltea a stralucit toata seara, proaspat renovat fiind, zambind dupa reflectoare, mai multe despre el am aflat vizionand DVD-ul istoric distribuit in colectia Bucuresti Strict secret, la ziarul Cotidianul.

Am fost foarte placut impresionata de aceasta initiativa de a da lumii spectacol aproape in fiecare week-end gratuit. „Visul unor simfonii de vara” s-a numit proiectul si a faascinat pe toti cei prezenti, chiar si pe cei din trafic aflati la semafor. Le-a domolit furia in fata culorii rosii.
Klasicum Ensemble au fost cei pe care i-am admirat, intrunind artisti de valoare si presitgiu. „Muzicieni de elita din Orchestra Filarmonicii George Enescu si Orchestra Nationala Radio, cu credinta si dorinta de a promova o noua atitudine in arta interpretarii muzicii clasice, in incercarea de a se apropia de nivelul artistic al marilor orchestre din lume. „

Soprana Mihaela Teodorescu, este din Galati si este atrasa deopotriva de clasic si jazz. Au fost multe interprete frumusele, ce ne-au incantat prin muzica contemporana pe ritmuri clasice. M-a mai impresionat faptul ca am inteles versurile. Este pentru prima data cand se intampla acest lucru, deci au fost compozitii in diverse limbi, nu numai in taliana cum ar fi fost de asteptat pentru mine, dar si in franceza, engleza si romana ceea ce a facut spectacolul mult mai atractiv.

Mai multe amanunte puteti vedea aici.

Imi aduc aminte ca ne-am dezlipit cu greu de Piata sa plecam spre casa, cand concertul a luat sfarsit. Pe langa faptul ca am stat in picioare pana la pauza, pandind un scaun, apoi am renuntat si ne-am asezat pe margine pe bordura pana la final. Toate solistele au fost frumusele, cu costumatii de scena foarte vesele, pur si simplu incantatoare.

Cel de-al doilea eveniment din categoria muzicala, a avut loc tot la cautarile lui M., care a aflat de reprezentarile gratuite din Piata George Enescu, vis-a-vis de Ateneu, de la unchiul sau ce face parte din formatie, cu prilejul festivalului George Enescu, ce se desfasoara anual. Reclamele de pretutindeni cred ca le-ati observat deja.

Inainte de a ne aseza sa ascultam muzica de jazz, romantica as spune, am facut o plimbare pe la standul cu carti de la Editura Tritonic, unde nu m-am putut abtine si am cumparat cea mai frumoasa carte „Trenul de Trieste” pe care o voi rezuma in  curand(azi am sorbit ultima fila) iar apoi un ocol scurt de Sala Palatului, unde se desfasura adevaratul festival George Enescu, cel cu preturi ridicate.

Am avut mai mare noroc de data asta si am prins si scaune sa stam jos, asa ca am ascultat toate partiturile celor de la Big Bandul Radio, Cvartetul Hypnotique si Andrei Tudor Band. Lui Criss ii erau familiari, copilarind in culisele Oprei Romane, pentru mine era ceva nou. Intotdeauna mi-a placut muzica de jazz, si chiar cand auzisem ca exista si stil de aerobic jazzexercise eram si mai entuziasmata.

Muzica a fost alternata foarte bine, asa ca am asistat la mai multe ritmuri. Cele de la Hypnotique au avut un ritm mai vioi si au incins atmosfera intre jazz-ul celor doua formatii. Publicul a fost destul de numeros, si fremata de placere. Mi-a placut sa stau pe scaun aproape de Calea Victoriei. Cale des pomenita in toate cartile romanesti drept punctul de plecare din Bucuresti.

Pe la ora 21:00 cand incepea difuzarea filmului „Din Espahan, cu dragoste” ne-am indreptat usor spre metrou. Nu mai petrecusem demult timpul cu activitati muzicale si culturale, asa ca a fost o surpriza placuta din partea lui Criss.

Seara s-a lasat racoare iar vantul sufla usor in parul meu, zambeam si eram multumita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: