Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Revin cu un post foarte important pentru mine, pe care l-am omis in graba mea de a trece la subiectul crosurilor si anume o alta seara sub eticheta „noaptea alba” insa ceva nou pentru anul acesta.

Am aflat din scurt, nici nu mai stiu sigur daca din 7 seri sau de pe internet, insa cert e ca ne-am hotarat repede sa nu pierdem nici aceasta seara si sa mai bifam alte locuri dragute in Bucurestiul meu drag.

Zis si facut, planul se incropeste repede in regim de avarii, asa ca stabilim in functie de programul nostru si desigur al mijloacelor de transport sa ramanem central la Piata Unirii la Hanul lui Manuc, sa vizualizam filmul „Scoala”. Tot in fuga am vazut si descrierea si un mic trailler pe youtube.com insa in entuziasmul meu nu am analizat cu atentie detaliile, asa ca mi-a scapat tocmai punctul central al lui.

Nici o problema, ne intalnim la Unirea, luam cu asalt cladirea misterioasa pentru ochiul meu curios din piata, si descopar cu uimire ce curte interioara imensa au si cat de dragut e. Ma simt deodata ca in „La Tiganci” de Mircea Eliade, parca derulez caseta cu multi ani in urma si ma aflu la conac. Tot zgomotul si aglomeratia centrala a Bucurestiului tomnatic se sting usor in muzica de fundal ce pregatesc „Noaptea alba a filmului romanesc”. Desi timpuriu, decidem sa mai sorbim catev apicaturi din centrul istoric si nu pierdem vremea o luam din loc. Nu ne departam foarte mult pentu ca trecem strada si intram in curtea Bisericii Sfantul Anton (pazitorul studentilor cum am aflat de la Criss). Continuam cu pasi sfiosi, si ridicam o rugaciune Divinitatii pentru a multumii de toate cele petrecute si traite si nu uitam sa pomenim si de admiterea la master ce se apropia cu pasi grabiti.

Tot Criss, ghidul meu, ce e familiar locului ca biserica Domneasca adaposteste o icoana facatoare de minuni. M-a impresionat prin arhitectura, prin pozitionare, prin linistea ce o transmite. In posturile ce vor urma, voi mai aminti cateva cladiri din aceeasi categorie. Incep sa punctez si Bisericile pe harta Bucurestiului, asa cum imi propusesem in anul I de facultate, toate la timpul lor.

Continuam plimbarea agale pe stradute si intalnim un mim, ce imi aminteste cu drag de clasa a X-a cand am participat la Festivalul International de Dans Folcloric de la Bruxy. In Gdansk am vazut cu uimire primele statui umane de acest tip. Iata ca in ceva ani, intalnim deja destul de des reprezentatii asemanatoare si la noi (vezi teatrul Masca si reprezentarile de la metrou).

Ma distreaza, imi place si ma pozez cu floarea cea rosie, incropind prin semne un scenariu. Cu siguranta expresia fetei mele nu este una neutra.

Ne hotaram sa ne indreptam inapoi spre Han, alegand un traseu circular si facem un ultim popas la standul Sony, unde puteai testa noile laptop-uri. Am cedat insistentelor si am plecat si de aici cu o amintire frumoasa, o bratara fosforescenta pentru biciclisti (da, imi aduc aminte ca la primul Bikewalk au impartit bratari din astea, si la mine s-au terminat). Vesela 100% ne indreptam spre Hanul lui Manuc, cu gandul ca e cam tarziu si cine va veni pentru Noaptea Alba va ocupa majoritatea meselor, ceea ce se confirma in cateva minute.

Nu e problema, ne asezam la bar cu gandul ca ne vom muta cu prima ocazie, insa l-am indragit si nu ne-a mai dezlipit de scaune pana la sfarsit! Am ras, am povestit, ne-am amintit, si buum! incepe filmul. Reclame, traillere, sunet toate in ordine, pana cand vedem ca de fapt filmul este in intregime cu si despre Rromi din Tara Lapusului.

Incepe dragut, insa aspteptam ceva mai mult, dar nu, tot filmul este un documentar realitty show despre procesul de integrare a rromilor in domeniul educatiei si profesional. Ne capteaza cat de cat  interesul, dar ne pierde pe parcurs, asa ca ne hotaram sa o luam din loc, nu inainte de a privi inca o data tot ce ne incojoara, chiar si bucatica de cer liber de deasupra noastra. Criss chiar se intreaba cum o fi sa iti faci nunta intr-o astfel de ocazie, nu exista un alt raspuns decat ISTORIE.

Nu exista o alta cale de a-ti incarca bateriile  si a-ti ancora radacine mai bine in Bucuresti decat cu putina istorie chiar aici la doi pasi dupa ce iesi de la metrou.

PS: Septembrie imi face feste, un mare debut trebuie schitat cat mai repede intr-un post! Trebuie sa imi iau numai inima in dinti sa il postez.

Comments on: "Noaptea Alba a Filmului Romanesc 16 Septembrie 2011" (1)

  1. cristianletchin said:

    Dragutz postul, imi place, chiar n-ai omis nimic. La fel de mult imi place felul in care relatezi intamplarile, esti o mica mare scriitoare !😀 :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: