Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


E dimineata, suna alarma si se anunta o zi plina. Termin cu orele la scoala si Criss isi intra deja in rolul de organizator evenimente asa ca ma ia de la Scoala 146 cu alai, cu trandafiri, cu cadou de gospodina si dupa ce citesc si felicitarea in Parcul Romnniceanu coboram spre facultate sa ia adeverintele de la secretariat, inca totul e un mister.

Pentru a nu ne ingreuna la drumul lung de pe zi, trecem pe acasa sa lasam cadoul. Aici face pe politistul si nu ma lasa sa ma apropii de bucatarie pentru ca „Sigur Ivo imi pregateste ceva diseara!”, zielele trecute am alergat si cu ea prin oras.

O luam in graba din loc, destinatia inca necunoscuta pentru mine, ma face sa zambesc pentru ca imi plac surprizele.

De la Universitate, cu multe ocolisuri ajungem la Biblioteca Centrala Universitara de care imi aduc aminte cu drag inca din liceu. Aici avea sa aiba loc prima surpriza si dezvaluirea pentru ce era nevoie de aderverinte si poze tip buletin. Insa doamna mai putin binevoitoare ne spune ca programul pentru permise s-a incheiat cu putin timp inainte, desi treaba era dinainte stabilita. Nici o problema maine e Noaptea Alba a Bibliotecilor.

De aici ne indreptam spre gara, nu , nu este vorba de gara la care ma gandeam si eu, desi la fiecare cotitura de strada intrebam dar cu ce vrei sa ajungem pana acolo?Nu peste mult timp ne gasim deja in fata Garii Lipscani, un restaurant foarte dragut ce imita perfect un vagon oldie. Asa ca e timpul sa ne incarcam bateriile cu ospat, pe cinste, analizand fiecare detali al vagonului, ceasurile de gara, locul pentru bagaje, felinarul, usa, tavanul, pana si toaleta, distrandu-ne pe cinste.

Parasim grabiti gara, pe jos nu cu trenul, si ne indreptam spre Cismigiu, cerul are o culoare ametitoare, la fel ca nedumerirea din capul meu: ce sa mai fie si aici in parc?!

Schimbam aleile, schimbam macazul, mergem in viteza, vad o umbra de dezamagire pe chipul lui Criss, ce sa fie oare?!…imi dezvaluie secretul cu sufletul la gura: Am vorbit cu o femeie sa iti faca portretul, mi-a zis sa fiu aici la ora 6, nu e nicaieri, ne-a pacalit.

Surprinsa de asa plan, il iau in brate cu drag, ce interesante idei a avut el in buzunar pentru ziua mea. Sunt foarte incantata.

Imi zice sa nu mai pierdem vremea ca mai avem de umblat, asa ca din Cismigiu ne oprim in Muzeul de Arta, abia acasa imi dau seama care e legatura. Analizam in graba sala cu sala, tablou cu tablou, muzeul vrea sa „isi inchida ochii”. Fascinata intotdeauna de arta si arhitectura cobor scarile topaind.

E deja seara, se lasa intunericul asa ca ne grabim mai avem un punct de bifat: targul de handmade si produse naturiste din Parcul Sebastian. Ajungem si aici pe la ora in care artezienele inca functioneaza iar  lumea e iesita la aer cu mic cu mare. O atmosfera placuta, ne cumparam acadele. ne asezam pe banca. Respir adanc si fac rezumatul zilei atat de plina cat un an:”Ultima zi din 21, prima zi din 22″

Ne intoarcem la Unirii si admiram cerul instelat din Parc, din inima Bucurestiului, de acolo de unde incepe totul.Nu ne mai grabim.

La metrou ne intalnim cu Maria, se pare ca nu intamplator, stie ca e ziua mea, asa ca daca toti sunt plecati care pe unde vine la mine impreuna cu Criss ca sa mai povestim.Radem, ii spun ce incursiune am avut si facem un ultim popas la catelusii cei jucausi. Pinguinul e pe balcon, ce o fi cu el?!

Urcam cu picioarele greoaie de atata mers si usa inchisa, deschid intr-un final, si paac: confetti si multe culori din bucatarie, invitatii isi fac pe rand aparitia (desigur cei ocupati, plecati, cu treburi si alte activitati)

rad si zic”Petreceeereee surprizaaa!!”, ne punem pe ras, pe povestitin bucatarie. Doamne ce organizare adevarata, inca nu imi vine sa cred, prima petrecere surpriza de care am parte si e atat de frumos.

Pe rand si invitatii intarziati isi fac aparitia asa ca prezenta suna cam asa: Ivo si Criss (organizatorii care au cooperat in realizarea acestui proiect senzational) Flori, Eli, Kiki, Irina, Anton, Alex, iar Pinguinul pleaca repede la Urziceni.

Incercam un Dansa Kuduro, o melodie, nu mult pana aflam ca noi am mai dat o petrecere acum trei zile de la vecini, poate au facut o repetitie de petrecere surpriza.

Continuam cu povestitul, deschid cadourile obicei preluat din Olanda,  sunt in continuare uimita, uimire la cote maxime.

Anul acesta am avut parte de o petrecere, de cele mai multe urari, si de cele mai diversificate cadouri. Carevasazica am o familie si prieteni ce ma cunosc bine. Pot sa ma apuc de pictat, imaginatie sa am, cartea Gradina Uitata e deja in topul preferintelor mele, cerceii ii asortez des, verde fiind culoarea mea preferata, floarea soarelui a crescut mare deja, astept sa ingloreasca, dulapul emana arome calde de levantica, iar pozele asteapta sa fie afisate in ramele asortate, de sarbatori pot face cele mai dulci deserturi iar orele de aerobic ma afiseaza ca o prfesionista.

Pentru toate cele intamplate, va multumesc cu drag, le voi pastra cu caldura in sufletul meu, cele mai frumoase amintiri.

 

PS: Acum am aflat de spiritul lui Ivonici de lider si de organizator🙂 Ce idei ingenioase ati pus la cale mai Ciresarilor!🙂

Comments on: "Petrecere surpriza in prima zi de 22 de ani! 30 Septembrie 2011" (3)

  1. cristianletchin said:

    A trebuit sa fie o zi deosebita ca vorba aia a fost ziua ta, totusi sunt sigur ca exagerezi in multe privintze… si apoi ai scris aici doar lucrurile frumoase si pozitive!

  2. surprise!!!!!!!

  3. traiasca Veveritzaaaa:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: