Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Ieri s-a schimbat orarul la scoala, credeam ca o sa ma ajute cu facultatea, in scurt timp mi-am dat seama ca ma incurca de tot…

Azi am avut program de vacanta pentru ca cei mici sunt plecati asa ca avand fereastra pana la facultate am ales razele soarelui aramii de toamna in locul undelor caldute degajate de calorifer.

Am poposit in Parcul Romniceanu care imi primeste pasii zilnic scurtand traseul. Banca scaldata in razele caldute imi primeste obosita gandurile ce incoltesc printre paginile cartii „Gradina Uitata”. Termin de mancat si ma ridic pornita spre cartierul mult iubit, descoperit pentru prima data intr-o seara tarzie cu aroma de tei si brad inainte de examenul de licenta(remember?).

Pasul meu grabit de obicei , s-a desirat de-a lungul strazilor, pastrand un ritm lent si adunand de la fiecare casa, fiecare gradina cate un zambet, cate o amintire.

Mi-ar placea sa locuiesc aici…rectific, mi-as dori…cladirile cu arhitectura lor diferita, apasarea linistii, trunchiurile groase ale copacilor care pare stau si vegheaza aici din alt secol, ferestrele cu hublouri ce ascund parca povesti.

Strada Dimitrie Grecescu mai exact locul unde as vrea sa locuiesc. Singura strada ce pastreaza inca piatra cubica intr-o maniera moderna. Prima pe care mitzu sta lenesa si asteapta gadilat. La doi pasi de Parcul Romniceanu, patru de Academia MMilitara, jumatate de pas pana la Stadionul Cotroceni.

Pe o straduta atat de micuta s-au inghesuit atat de multe povesti si personaje.  As avea toata rabdarea sa le ascult…numai ca trebuie sa le caut, imi voi face timp.

Am continuat serpuit reluand putin din traseul dinainte de licenta. Parca ar fi initiatic, parca as cauta ceva ce nu gasesc, cu siguranta sunt influentata si de cartea asta pe care o citesc.

Pasii mei alunecau lent printre cladirile cu arthitecturi diferite, am continuat intr-un fel vanatoarea de comori insa intr-un cartier cu vraja.
Balcoanele cu lemn sculptat , marchizele, mascaronii, bovindourile, ancadramentele, toate cuvintele invatate in acest concurs interesant. Pentru mine se va trasnforma intr-un stil de viata. Si inainte analizam acum insa cu alti ochi.

Labirintul stradutelor subtiate m-a cuprins de-a intregul, totul s-a petrecut parca atemporal, apasarea timpului nu s-a simtit pe umerii mei, doar cei ce lucrau cu spor la repararea strazii Carol Davila m-au trezit ca dintr-un vis. ..asta ca sa imi dau seama ca ma aflu in fata unui fast-food, probabil singurul magazin din tot cartierul.

Am facut un mix din ceea ce am vazut ca intr-un joc am ales acoperisul cel mai dragut, balconul cu sculpturi din lemn, o gradina micuta cat sa am loc de cateva tufe de flori, Mitzu se gaseste si el in peisaj cu siguranta, cuminte asteptandu-ma la gard.

Nu am nevoie de multe camere, un etaj fiind maximul admis.

Primul semafor ce imi indica faptul ca trec in partea cealalta a cartierului Cotroceni , cel apropiat de Facultatea de Medicina. Aici mi-au placut gradinile, si faptul ca pe un firicel de straduta circula troilebuzele.Nu stiam ca au traseu asa de poveste.

Desi destul de multe stradute toate te duc in acelasi loc, fara sa ma grabesc am ajuns la facultate, cladire cu aceeasi aroma de istorie si poveste, deocamdata partial descoperite.

Nu am reusit sa aflam mai mult decat ca este fostul grajd regal, si toate astea intr-o zi cu totul speciala ziua Armatei si Ziua Regelui.

Dimineata am fost intampinata de tancuri si alte masinarii.

Ma bucur ca o zi atat de placuta de toamna tarzie cum demult nu am mai prins in Romania a reusit sa imi incalzeasca sufletul si mintea.

 

 

 

 

 

Comments on: "Cartierul Cotroceni~ cartierul viselor uitate 25 Octombrie 2011" (2)

  1. cristianletchin said:

    Cel mai reusit blog, nici nu mai vorbim de entuziasm…
    Este cel mai interesant blog scris de tine pana acum (din cele pe care le-am savurat eu) si asta pt ca este diferit; l’am citit de cateva ori si parca nu m’am saturat, o sa’l mai citesc inca odata.
    Imi place cum ai relatat fiekre traire, e k si cum ai fi depasit bariera unei carti, e mai mult de atat; parca citesc o persoana, pe tine, imi place.
    Te incurajez sa scrii, asa k nu’mi ramane de spus altceva decat: „continua sa scrii in aceasta nota”, esti o persoana deosebita si talentata. Du la bun sfarsit ce ai inceput, aaaa si nu uita viatza e frumoasa, trb sa iti mentii mereu entuziasmul peste linia de plutire, nu e d’ajuns sa fie in limite normale. Besos soulmate :*

  2. sper sa stai intr-o zi in Cotroceni, asa cum iti doresti🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: