Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Pierzand atata timp pe facebook, in momentele cu folos aflu de cate un eveniment foarte interesant printre care si cel de azi, 5 Arte in 5 zile, insa in mare aglomeratie fiind, ajungem asa cum ne-am obisnuit deja, in ultimele zile.

Asa ca ma intalnesc cu Criss si fugim spre Biblioteca Centrala Universitara, sa vedem despre ce e vorba, desi sunt in culmea entuziasmului inca de cand am aflat. La ora 18:00 incepe recitalul Coca Bloos, Ich Bin Ofelia, in Sala Galateca (sala de langa intrarea in sediul modern).

Nu stim foarte multe despre ce o sa se intample insa observam decorul, luam chiar si programul sa vedem ce am pierdut toata saptamana dar sa ne hotaram pe data ca ramanem si la Concertul Anton Pann in continuare.

Rand pe rand, locurile sunt ocupate, se sting luminile, incepe o muzica de fundal linistitoare, insa suntem anuntati ca se mai intarzie putin. Nici o problema, avem timp mai mult de analiza a ceea ce ne inconjoara. Sala e destul de micuta, in care se intra direct din strada. Pe neasteptate asa incepe si recitalul. DIn strada intra Coca Bloss care isi interpreteaza rolul. Inainteaza printre randuri, cu o peruca blonda si o rochie neagra. Are o varsta  respectabila, 65 de ani si o tinere de minte de copil. Pana la sfarsitul piesei, ma uimeste pur si simplu lejeritatea cu care isi duce recitalul la capat. Cuvant dupa cuvant, schimbari de intensitate, de timbru, de intamplari. Ofelia este razvratita pentru rolul ei si pentru lipsa de libertate care i-a dat-o autorul.

Surprinzator si din spectaori bine pozitionati au roluri, mai interactioneaza din cand in cand. Fascinant si incantator, Ofelia isi spune oful, uita, il reia, trece la o alta amintire, ametitor la fel ca muzica de fundal ce o acompaniaza.

Toata lumea pare ca se cunoaste si putini sunt cei ca noi care au venit din afara, probabil am impresia asta si din cauza decorului familial in care se petrece totul, parca atemporal.

Se aprind luminile, ropot de aplauze si actrita se retrage pe aceeasi usa pe care a intrat, dinspre strada.

Noi ne reculegem gandurile si ne indreptam spre Aula BCU, desi e inca devreme. Stim sala de la Noaptea Alba a Bibliotecilor, insa culoarea turcoaz imi ia ochii cu totul. Ma camuflez cu paltonasul meu nou in calduroasa sala.

Cei de la Anton Pann fac inca repetitii dar nu ne deranjeaza, ne dam seama ca o sa ne fascineze prin ritmuri orientale, grecesti si romanesti. Avem timp sa analizam pliantul, sa citim cateva randuri sa ne dam seama despre ce e vorba.

„Formatia vocal instrumentala de muzica veche Anton Pann a luat fiinta in toamna anului 2004, la initiativa catorva studenti ai Universitatii Nationale de Muzica si ai Facultatii de Teologie Ortodoxa, Bucuresti. Repertoriul propus de Anton Pann isi are sursele in manuscrisele medievale de sorginte bizantina, otomana si apuseana, fiind influentat de parfumul balcanic si impregnat de folclorul si spiritul autohton. Constantin Raileanu, dirijorul formatiei si-a propus sa faca muzica din dragoste si sa accepte sacrificiul de a lucra cu timp si fara timp in aceasta directie.”

Observ sa se aduna lumea cu mic cu mare, numarul turcilor si tatarilor este destul de mare, desigur repertoriul era din cultura otomana si greceasca.

Instrumentele sunt foarte variate si recunosc imediat vioara si ceea ce credeam ca este mandolina. Din carte aflu mai multe denumiri noi de instrumente: lauta, duval, kanun caval, toate provenind din spatiul oriental dar si din spatiul occidental si autohton. Aranjamentele orchestrale si conceptul sonor sunt facute de acelasi Constantin Raileanu.

Repertoriul ne-a purtat pe alte taramuri, au inceput cu ritmurile grecesti apoi orientale si la sfarsit le-au pastrat pe cele romanesti. Tacere in sala, toata lumea traia muzica. Observ in jurul meu ca nu sunt singura care tin ritmul cu degetele, mai sunt cativa fascinati intratat.

Vocea blanda si calma a dirijorului ce isi prezinta piesele si munca incanta sala ce este de-a dreptul plina ochi.

Formatia nu ne paraseste, fara a ne si colinda ca tot suntem in luna Decembrie. Un colind foarte frumos care ne merge direct la suflet.  Si Criss e fascinat de ritmurile formatiei Anton Pann, nu mai zice nimic. Ropote de aplauze, un adevarat spectacol, cu siguranta toata saptamana stacheta a fost la aceslasi nivel.

Multumiti cu tot sufletul ca am prins si ultima zi, ne-am rezumat la 5 ore/5 simturi!

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: