Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


         Cand am localizat Aarhus pe harta, m-am gandit ca voi regasi Constanta la un alt nivel pentru 4 luni, asa ca primul gand a fost desigur sa ajung la mare, marea Nordului pentru a doua oara, pescarusii imi aduc amintirile frumoase inapoi :ploaie, valuri si dans popular. Gerul ne taia respiratia, insa talpile ne ard de plimbare  asa ca ne urcam in autobuz  6A si ne-am pus in gand sa o gasim.
           Asta se intampla in prima saptamana, la prima incercare de a vedea marea, cand inca nu eram inca stapane pe hartile si mersul autobuzelor asa ca am pus degetul pe harta si am luat-o la picior. Ne-am orientat dupa soare si am mers, am intrebat si am continuat, am redescoperit cartierul Cotroceni intr-un alt cartier al Aarhusului si mi-am incarcat sufletul cu ganduri frumoase.
            Ne-am uitat la ceas, am confruntat orarul autobuzelor, si am cazut de acord. Va mai fi si o a doua incercare de a vedea marea. De data asta a reusit sa se ascunda.  Oddersvej e punctual unde ne-am oprit.
            La doar cateva zile distanta in acelasi autobuz 6A insa in sens invers, sunt socata sa vad marea pe geam. E atat de aproape de noi… nu mai scapa. Soarele straluceste, pescarusii sunt peste tot, portul e zgomotos, insa grupul  de Erasmusi se hotaraste sa plece spre casa. Ok, e a doua oara cand ne scapa printre degete, dar stie ca nu mai are mult pana sa se arate in splendoarea ei.
            Si iata ca vine weekend-ul , in care nu se pune problema sa stam, am planul déjà facut, pana se intuneca nu ne intoarcem acasa. Avem de umblat si pornim de cu dimineata.
Autobuzul 4A pana In centru si continuam cu 18, cu putin ghinion schimbam planul si continuam cu 11 care vine la fix. O fata foarte draguta ne spune la ce statie trebuia sa coboram, asa ca dupa cate se vede avem de umblat si azi destul insa oboseala nu se simte niciodata atunci cand te simti bine.
           Trecem de padure si ne apare in maretia ei, deodata cu destramarea paturii de norisori Marea Nordului faleza sud, pietrele ce strajuiesc  malul si pescarusii cu siguranta vom avea o zi superb, nu ne intoarcem acasa prea repede.
          Intram in randul celor care alearga de zor, si nu ne saturam sa admiram linistea ce ne inconjoara. Doua caiacuri taie intinsul apei si prin culorile lor vii parca ma readuc la realitate, soarele straluceste asa ca imi dau caciula jos. Zambesc.
Insa descoperirea nu ia sfarsit, mai este si faleza nord de care ma leaga alta poveste, proaspata. Joi ziua programata pentru padure se anuleaza brusc, desi prea tarziu pentru a maid a inapoi, asa ca luam decizia de a ne face propriul itinerariu fiind la 2 pasi de Risskov. Simt ca a venit primavera, e un aer caldut desi sta sa ploua. Ghioceii ce imi zambesc din gradini imi confirma banuiala. Miroase a mare, miroase a sarat si a poveste. As vrea sa ascult povestile acestor case, desi atat de diferite atat de speciale. Trenul de Aalborg ne salute din viteza, asa ca iesim pe ponton si admiram valurile ce se unduiesc sub patura de gheata. Foarte  ciudat,  miroase a primavara iar gheata bate in retragere.
            Dintr-o data ma simt de parca as fi in Grecia si alerg pe plaja cu noaptea in cap, o femeie ma saluta, iar cainele ei se gudura pe la picioare. Cerul e absolute ireal, culorile se joaca cu reflexia iar din port se aude ferryboat-ul care pleaca. In acelasi timp marea prinde glas si valurile se rostogolesc spre mal, iar pescarusii dau tonul veseliei, incepe ploaia. Zambesc spre cer, e prima ploaie in Aarhus si pare atat de blanda.
            Nu pot sa plec fara sa culeg niste scoici si cateva pietricele, culorile sunt atat de diferite, totul e diferit. Mirosul de alge si de sare imi strapunge narile, nisipul e moale si gri, apa e limpede si ii vezi fundul, plecam pe jos spre centru, asa ca avem de mers, imi pare rau ca nu am pedometru sa pot calcula cat am mers, insa cu siguranta oboseala nu s-a simtit la nivelul adevarat pentru ca peisajul este absolut fascinant.
           Din cand in cand mai trece cate un om cu bicicleta sau in alergare, in rest ploaia si verdele ce razbate dupa frig. Ne apropiem de port si avem pe partea dreapta Parcul Risskov si padurea, iar pe partea stanga linia ferata care e strabatuta de cate o sageata albastra din cand in cand. Ne apropiem de portul zgomotos, iar sunetul unui ciocan se aude constant. Zambesc si imi imaginez ca cineva face butoaie, desi stiu ca nu e asa. Trecem pe langa copacul copilariei de care aflu ca toti cei care au renuntat la biberon si la suzeta vin si le agata aici in copac pentru a le aduce noroc in viata, e plin de suzette si biletele. Imi doresc tot mai mult o bicicleta asa ca ma uit tot timpul in stanga si in dreapta.
Pasii ne duc spre centru si de aici spre casa, Hejredall Kollegiet , marea se linisteste in sufletul meu, numai un pescarus mai croncane pe intinsul cerului asa ca ghici ce zice: Gode tanker til Rumænien! (Ganduri bune spre Romania!)

Comments on: "North Sea ~ memories and reality" (1)

  1. Ghy, pe cand blog nou?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: