Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


M-am intors de la Copenhaga cu un  scop, in nici un caz sa imi trag sufletul asa ca prima activitate a fost cea cu clasa daneza, construirea unei plute, si nu oriunde ci in padurea regala sa ii spunem asa pentru ca tot aici se afla si casa de vacanta a familiei regale, ce gazduieste Moesgard Museum.

Am fost aici inca de pe cand era frig si iarna, lacurile inghetate, daca stau bine sa ma gandesc am umblat si pe frig destul pentru ca acum pot observa usor diferentele aparute cu venirea primaverii, cam peste tot. Asa ca ne pornim la drum cu autobuzul numarul 18, care circula foarte rar, pe care nu il vom uita din pricina asta, asteptand in frig 40 de minute.

Ne-am stras, pe o zi cam cetoasa si cam neprietenoasa pentru cei vesnic morocanosi si care asteapta conditii optime sa iasa din casa, la bancutele din fata muzeului. Am ascultat constiinciosi instructiunile apoi am facut echipele. Trei studenti danezi un student din clasa internationala, asa ca au inceput licitatiile.

Refacem traseul spre moara, si coboram pe cursul apei Giber A, unde ne vom stabili baza de lucru. Inca de pe drum adunam obiecte ce ne vor fii folositoare in construirea plutei, surcele, scoarta de copac, fiecare dupa prorpiul tipar.

Se face instructajul, fiecare are acces la ustensile ajutatoare: fierastrau, foarfece, sfoara iar pluta trebuie construita numai din materiale naturale gasite in padure. Ne punem la sfat si dam startul.

Incepem cu un cadru ca de rama foto, ce va fi apoi umplut cu bucati de lemn usurele, astfel incat pluta …sa poata sa tina pasagerul afara din apa. Nu sti ce pasager? Camera video, care va surprinde toata calatoria fara a fii influentat de un cameraman, la fel ca un pasager, de va uita acolo unde ii va atrage atentia.

Ne distram si testam fiecare schimbare, pentru a fii sigure ca pluta noastra va supravietui oricarui vartej. Asa ca usor usor, fara graba, terminam printre primii si avem timp sa si mancam. Camera isi ia costumul impermeabil de punga si se avanta in apa rece, deschide ochii mari si filmeaza la fel ca un Big Brother… i-a placut asa ca a facut mai multe calatorii si a surprins diferite peisaje, ne-a filmat chiar si pe noi.

Odata incheiata sarcina cu pluta am continuat cu un joculet in padure printre copaci cu mare veselie si chiote ca mai apoi sa fim redusi la tacere prin exercitiul Silent Art. Fara a vorbi cu nimeni, cu nelipsita camera de fotografiat pornesti in surprinderea a tot ceea ce iti atrage atentia. Si linistea a coborat binefacatoare printre crengile copacilor batrani.

Cand am ajuns pe plaja, printre ultimii pentru ca mi-a placut exercitiul foarte mult si l-am luat cu adevarat in serios,  deja se punea  la cale urmatorul exercitiu „Land Art”.

Pastram acelelasi grupe, avem timp sa mancam o felie de paine cu pateu (pentru ca da, am venit de la Copenhagacu pachetul de acasa :)) si incepem. Ideea este sa transpui in arta de moment cu orice gasesti in jurul tau, 3 cuvinte. ezvolta creatia si imaginatia copiilor si desigur buna dispozitie.  Cuvintele pentru echipa noastra: Linie, Incadrare, Ordine.

Intr-o clipa am incropit un pastrat inparti in 4 si am separat pietrele de alge si de lemne, iar in cel de-al patrulea patrat ne-am gasit si noi locul in natura, pentru ca suntem foarte apropiati de aceata. Cei doi profesori insotitori foarte indragiti de mine, au fost surprinsi asa ca ne-au dat urmatoarea sarcina: Linie, Ritm, Cavitate. Ne punem pe treaba, suntem cinci asa ca ne intindem pe nisip: culcat dorsat, cinci rulari spre stanga apoi ne ridicam in stand ghemuit ne prindem de maini si inchidem un cerc ce semnifica cavitatea. Suntem gata si de data asta! Asteptam pe toata lumea si sunt profund impresionata de cei ce au avut de reprezentat reflexia. Va las poza sa intelegeti despre ce e vorba.Un exercitiu foarte util si ce nu necesita ca materiale nimic, poti folosi ce gasesti, oricunde, nu e musai sa fii pe malul marii. 

Simt cum ziua se apropie de sfarsit pentru ca lumea e deja zgribulita si se plange de frig si de lene probabil. Pe rand dispar colegii… insa mai aflu niste informatii pretioase pe ultima suta de metri. Cele 23 de pietre ce sunt denumite ca si Marile de pe luna, incerc sa aflu numele acestuia insa nu reusesc sa il gasesc. Este impresionant modul prin care au vrut sa faca legatura dintre mare si luna. Fluxul si Refluxul ascund unele pietre, si le dezvaluie pe altele, tot arta este, remember this one:  Sea of Tranquility.

Dupa aceasta au disparut in mare graba toti … intr-o zi asa de linistita si de draguta, norii se reflectau in calmul marii atat de frumos, iar vantul nu se indura sa strice tabloul de liniste ce ne inconjura, asa ca am preferat sa prelungesc plimbarea. Initial trebuia sa ne intoarcem cu totii in centru mergand pe plaja, nimeni nu a mai vrut la fata locului. Nici eu nu m-am intors in mers pe plaja, doar m-am mai plimbat putin , prea frumos ca sa poti sa te desprinzi. Asa nu am avut de asteptat 40 de minute in statia de autobuz, intr-un peisaj gri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: