Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Vremea s-a incalzit, grupul s-a inchegat asa ca tot ce lipsea era o excursie la care sa luam parte cu toti.  Primim informatii nu prea cuprinzatoare insa suntem convinsi de plecare asa ca putin mister nu strica.

Sunt entuziasmata la ideea primei excursii cu sacul de dormit asa ca e motiv bun de chiuit. Fac bagajul de cu seara, iar traseul pana la facultate aleg sa il parcurg cu bicicleta. La adunare nu lipsesc decat cele doua colege din Bulgaria pentru ca trebuie sa sustina examenul mai devreme si colegul din Austria ce are ceva probleme, in rest efectiv complet gata de excursie.

Profesorii vin cu lista de cumparaturi, noi facem grupurile si ne imprastiem printre raioane, suntem nerabdatori asa ca ne grabim.

Soarele mangaie lanurile de rapita iar vremea se imbuneaza chiar daca bate vantul. Inca jumatete de ora de aici, ne anunta profesorul si ajungem la destinatie. Peisajul este absolut extraordinar, soseaua aluneca pe malul marii asa ca suntem inundati de culoare: verde in stanga, albastru in dreapta, pete galbene de rapita aruncate pe dealuri, sclipiri de soare strecurate printre valuri. Ruinele Kalo raman in spate, rabdatoare pentru ziua ce vine, iar casutele par desenate din povesti.

Facem un popas cu 10 minute inainte de destinatie, luam cheia de la cabana unde urmeaza sa stam si tragem aer in piept ultima data inainte de Toggerbro, locul supranumit „Muntii Danemarcei”.

Ca o pisica inspectez zona si sunt uimita pana peste poate: avem un mini amfiteatru in jurul focului, cabana este foarte spatioasa si autentica, iar bucataria este mobilata ca in reviste cu o sala de mese cat pentru o nunta.

Daca urci doar cativa pasi pe deal, vei vedea sclipirile marii si unduirile ei, cam la 2 km distanta. Vine ghidul nostru pentru excursia de azi, asa ca avem harti, avem si de mers deci nu imi doresc nimic mai mult.

Pornim in cautarea unei vizuini de bursuc, asa ca toata lumea e atenta la semne, dar inainte ne intersectam cu locul unde caprioarele si-au facut somnul asa ca siluetele zglobii sunt inca vizibile in frunze. Gasim in cele din urma si vizuina, insa fiind zi nu avem nici o sansa sa il vedem pe bursuc, ne continuam traseul cand pe carare cand prin padure, de cele mai multe ori doar consultand harta.

Si ajungem in punctul culminant al excursiei in care pasim in premiera sfiosi cu pasi marunti intr-o mlastina. Da, aveti acum in minte imaginea unui hipopotam insa aceasta e cu totul deosebita: verde, plina de vegetatie, cu o adancime maxima de 10 metri, si este faimoasa pentru plantele ce croseteaza un fel de plasa ce nu iti da voie sa te afunzi insa iti da senzatia de patura. Vazand ca patura este sigura, prinzi curaj si incepi sa topai vesel, iar copacii ce au indraznit sa creasca in acea zona se vor undui parca cu arcuri. Desi apa ce patrunde printre ierburi e rece, senzatia este recomfortanta, iar amintirea de neuitat.

Ne continuam traseul printre ferme, si traversam padurea cu aer straniu dat de culoarea deosebita si lianele atarnate de copaci. Suntem avertizati la intrare ca putem intalni vaci si ca mergem pe proprie raspundere, noi in schimb am intalnit o pasare foarte ambitioasa, ce se lua la harta cu sunetul inregistrat cu care o ademenea ghidul nostru.

Tot aici aflu de strategia de impadurire din tara lor, iar misterul copacilor tineri si a culorilor este dezvluit. Dupa o perioada mare de timp padurea este taiata si plantata o alta, iar solul este pastrat pentru refacerea mineralelor, aducand animale.  Asadar la ei se respecta vorba cand un copac moare, altii rasar vanjosi, intotdeauna verde ce iti da viata.

Prima zi se incheie cu cina gustoasa, cu cantec cu  cidru iar somnul il alungam tarziu in noapte la focul de tabara. Auzim vulpea cum ne da tarcoale din padure, cerul e senin desi luna este sub nivelul orizontului, radem si chicotim iar in final urmaresc pasii spre sacul de dormit in care dorm foarte bine, cu toate ca sunt si prima care ma trezesc.

Desi vremea se arata frumoasa, plecam tarziu de la cabana, dar nu inainte de a lasa totul luna si bec in urma noastra. Avem doua destinatii inainte de a ne intoarce acasa.  Ne indreptam spre Helgenæs, locul unde ferryboat-ul trece foarte aproape de tarm, iar in spatele nostru un far vegheaza de cand lumea. Imi ratacesc privirile in valurile spumoase ce rascolesc fundul marii, adun scoici si zambesc soarelui.

De aici ne indreptam spre ultimul popas, ruinele Kalo, un fost castel ce acum isi asteapta cuminte reabilitarea si care atrage din sosea toti turistii. Este in mijlocul marii, legat fiind de o limba de pamant, o peninsula la scara mica, unde marea parca nici nu se misca.

Pasesti si parca traiesti vieti demult apuse, auzi tropot de cai, muzica e purtata de vant, iar rochiile fosnesc de piatra cubica, da e o poveste, asa va ramane si excursia noastra de doua zile ce se incheie gonind cu masinile pe autostrada spre Aarhus.

Si eu care imi cer timpul necesar pentru a reveni cu picioarele pe pamant pedaland lin spre casa… si soarele a apus.

Comments on: "Toggerbro trip with the International Class – 7-8 May 2012" (1)

  1. […] Ebeltoft mi-a suras de pe harta inca de pe cand o cercetam pentru prima data, insa si mai recent cand am trecut la cativa pasi de el cu excursie de la Toggerbro. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: