Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


In primavara primim vestea trasnet cum ca Maleev a dat faliment iar biletele noastre dus-intors s-au evaporat in neant. Ne cautam cu infrigurare altele, iar oferta cea mai interesanta pare cea cu escala in Viena, 12 ore.  Ce poate fi mai frumos decat o gura de aer, un respiro adanc inainte de intoarcere in tara. Un popas intre doua lumi, moment de sortat ganduri, de insumat si de reimprospatat amintirile. Un suspin ce inca imi tine rasuflarea de cand am vazut Aarhus-ul pentru ultima data din ipostaza de student Erasmus. Lacrimile mi se scurg pe obraz in bataia vantului iar oraselul ramane tot mai mic in zare. E innorat iar vremea e in tonul sentimentelor mele.

Ultimele saptamani au fost un adevarat maraton pentru mine, simtind clepsidra cum se apropie de final, asa ca bateriilor mele le trebuie un incarcator. Stiu foarte bine ca nu este momentul, in cateva ore ma asteapta soarele si aroma dulce a Vienei, asa ca nu pierd nici un moment si dorm oriunde. O clipa daca sunt scapata din vedere dorm pe nerasuflate. Trenul din Copenhaga, aeroportul din Copenhaga, avion chiar inainte de decolare. M-am cufundat intr-un somn adanc in care am uitat ca ama depasit greutatea bagajului cu aproape 10 kilograme, ca poate nu ne vom mai revedea niciodata in aceeasi grup, si ca Licuriciul a ramas tacut in hol.

Asa ca ma trezesc chiar la aterizare vesela nevoie mare. Am in buzunar o singura harta cam neclara, iar lista cu obiective e cam subreda, Adrian se transforma in ghid pasind pe urmele excursiei trecute, reusesc sa ma bucur linistita de schimbarea asta culturala, si de un aer totusi cunoscut desi nu am fost in Austria pana acum. Luam trenul din aeroport (3 euro) si plecam spre centrul orasului. Cuvintele sunt greu perceptibile pentru mine, insa ma bucur de toate schimbarile pe care le simt. Urechea mi-e gadilata de un alt accent, o alta limba, o alta cultura.

Strazile, arhitectura imi amintesc Bucurestiul lasat sub nameti acum 4 luni. Culorile sunt aceleasi, inchid ochii si compar cladirile din caramida carora le faceam cu mana acum cateva ore. Bicicletele misuna pe strazi, si pe pistele special amenajate, iar caldura ne aminteste de sezonul estival ce tocmai incepe. Ne pregateste pentru zilele toride ce vor urma.

Asa ca pasesc curioasa si privesc in jur, chiui si consum enegie, desi dramuita. Vizitam St. Stephen Cathedral, o cladire in stil gotic ce ma uimeste prin maretie si culori. Ne hotaram sa urcam cele cateva sute de scari pentru a avea o priveliste panoramica peste Viena, insa Catedrala are mai multe astfel de turnuri, nu cred ca l-am nimerit pe cel ce il vazusesm de jos. Insa efortul se merita si asa, ma simt ca in povesti si urc sprintena scarile.

Orasul e viu, respira plin de turisti insa se afla si in plin sezon de concerte si festivaluri asa ca domni gatiti si aranjati ne spun ofertele pentru muzica clasica, suntem in orasul lui Beethoven , Haydn si Mozart iar pasii tai pasesc in ritm de vals pe  piatra cubica a acestui oras plin de istorie. Noi insa suntem cu cronometrul pornit, iar un pedometru nu ar fi stricat.

Alunecam pe stradutele inguste, aglomerate pline de zarva ce rasuna in contrast cu linistitul orasel Aarhus. Observam universitatea, mai vizitam o catedrala a carei nume imi permiteti a-l omite dintr-un motiv spus mai sus. Oboseala m-a rapus in multe locuri fiind ceva ce nu imi sta in fire. Trecem pe langa Imperial Palace Hofburg care e pregatit de sarbatoare, admiram in tacere St. Michael’s Church, si ne strecuram pe langa linia de tramvai, in culorile steagului ce imi aduce aminte de pozele cu Bucurestiul vechi. Ne oprim la Votivkirche sa ne gtragem sufletul si sa ne imbatam cu mireasma trandafirilor proaspat infloriti. Voi reveni cateva minute mai tarziu si voi poposi pe iarba verde, unde atipesc de-a binelea, de data asta nu numai obosita ci si de suparare ca batrana camera m-a parasit, si-a dat ultima suflare chiar aici in parculetul Bisericii cu doua turnuri.

Primaria ne rasare in drum cu flori la geam si mult rosu. Cerul e infuriat si scutara cativa nori chiar in fata primariei, de unde sprinteni ne urnim spre Parlament  traversand Radhaus Park, verde crud cu aceeasi mireasma de flori. In fata parlamentul mareata sta Pallas Athena Fountain. Timpul nu ne-a permis un tur, insa acesta costa 5 euro si are programul afisat pe internet.

Nu pot sa nu recunosc faptul ca desi diferenta intre ce am vazut in aceste 4 luni si ce vad aici este mare insa imi place mult de tot. Intr-un fel ma simt ca acasa, desi mai am cateva ore bune pana la a face primul pas la Aeroportul Otopeni. Asa ca ma gasesc uitandu-ma dupa diferente intre cele doua cladiri gemene, ce gazduiesc astazi muzee printre care cel de istorie si cel de istorie naturala.  Turisti din toate colturile lumii misuna cu camerele foto de gat, sunt invidioasa.

Ma simt ca un gamalie de ac in imensitatea data de cladirile ce sunt frumos incadrate de verdele naturii. Un pas ne desparte de Imperial Palace, ce te invita la plimbare cu trasura in Helden Platz, insa noi ne strecuram in Burggarten unde il descoperim pe Goethe stand strajnic in jiltul sau.

Parfumul de trandafiri, muzica clasica ne cheama sa vedem Vienna State Opera ce gazduieste o data pe an un bal de zile mari, pantofii rasunand pe parchetul lustruit, ce se vor opri abia  in zorii zilei. Strabatand stradutele pietonale ce ne anunta ca suntem in inima Vienei, ne avantam la metrou, retea ce imi da peste cap busola interioara si ne lasam purtati de omida pana la Palatul Schonbrunn.

Daca pana acum am fost impresionata de tot ceea ce am vazut, gradina Printesei Sissy imi va cutremura si ultima resursa de energie. Gradina cu trandafiri, din ale caror petale am completat colectia mea de flori presate, ploaia m-a ajutat sa le aleg mai usor. Labirintul, Palatul, Gradina Zoologica, nu stiu daca de la oboseala, sau de la intensitatea trairilor, imi apar in fata ochilor franturi de imagini cu o copila ce isi petrece timpul in gradina: alearga, se ascunde, canta. Imagini ca de film alb-negru insa colorat de mireasma de pamant ud si trandafiri proaspeti. Teii de al caror parfum mi-era dor iar aici sunt in floare, copacii tunsi ca in desene animate si desigur veverita ce este de data asta mai zglobie decat mine. Sta in iarba si pozeaza ca o adevarata vedeta. Un taram minunat de ale carei bogatii poti sa te bucuri in mare parte gratuit. Timpul nu ne-a permis sa ne mai aventuram la sere sau la toate celelalte gradini ce percepeau taxe, insa cu siguranta acest Palat trebuie trecut in lista oricarui vizitator al Viennei.

Fantana si reflexia cladirii in apa totul intr-un joc de nori pufosi ce ameninta turistii cu ploaie, panorama a intreg orasului ce isi deseneaza conturul in zare. Imi plac cartile din categoria „Gradina Uitata” pe care o regasesc in orice colt verde ce pare fermecat, asa ca Palatul Printesei Sissi este sub vizorul atent al unei vesnice calatoare.

Atunci cand iti pregatesti calatoria in Viena, rezerva-ti o zi intreaba acestui minunat loc. Descopera-i secretele, paseste pe carari pietruite, reincarca-te in natura ce te inconjoara. Timpul nostru nu este foarte prietenos asa ca ne indreptam spre ultimul popas si poate printre cele mai importante.

Cu greu conving audienta sa ne ducem cu bateriile la „o” si sa nu inlaturam magia orasului plecand fara a vedea chiar Dunarea.  Consult harta si caut o portita, reteaua de transport este foarte densa si foarte intortocheata pentru mine. Biletele la metrou ne-au tocat ceva bani, lasandu-ne doar ceva maruntis insa nu imi pare rau, cine ar mai fi vizitat atat de multe obiective intr-o singura zi? Si inca ce mai zi…

Gasim o statie de metrou (Handelskai) ce ne lasa exact pe unul din podurile ce traverseaza Dunarea. Pitoresc, cobor scarile parca cneva drag ma astepta pe malul Dunarii si topai. Sunt pe malul Dunarii, cu siguranta nu in zona cea mai frumoasa a ei insa, visul mi-e indeplinit. Culoarea tulbure si numarul mare de poduri ce o traverseaza imi aduce aminte de jocul PowerBoat ce il jucam pe calculator in perioada liceului. Acum dupa cativa ani, am ocazia sa vad Dunarea pe viu chiar din Viena.

Trenurile isi continua zgomotoase drumul, metrourile alearga in adancuri, iar eu ma las cuprinsa de un somn chinuit in drum spre aeroport.

Sunt doborata, insa nespus de bucuroasa, o idee cum nu se poate mai buna de a face o escala de 12 ore in orasul artei, istoriei, naturii, celebritatii.  12 ore in care poti afla intradevar ce ascunde acest oras fascinant, asemenea melodiei ce imi statea pe buze mergand agale pe strazile Vienei.

Love (at first sight) in the afternoon a fost aceasta intalnire de neuitat cu inima palpitand a Austriei, Viena.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: