Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


E primavara in Danemarca, soarele isi raspandeste generos razele iar mie imi vine o idee. Ce ar fi ca intoarcerea in tara sa fie una mai usoara ocupandu-mi mintea cu un cros? Ce ar fi sa aduca o schimbare si anume o cursa lunga de 10,5 km? Nu pot sa tin ideile intre patru pereti asa ca dau sfoara-n tara iar Cristi se alatura bucuros.

Vremea imi sustine planul si incep alergarea la Lacul Brabrand. Antrenamentul e riguros si asternut pe foaie, cam acelasi lucru se intampla si in tara unde Cristi isi organizeaza frumos planul de bataie.

Andrei Antonescu ne da amandurora un sfat de specialist de fiecare data cand are ocazia. Numar zilele, la fel si kilometrii alergati; sunt optimista. Chiar daca alergarea la lac este schimbata cu BeachVolley in campusul nostru in ultima luna, sunt vesela si fac miscare chiar daca nu specific.

Inainte cu doua saptamani descopar stadionul din Viby, asa ca bicicleta va „cobori pe deal in jos” cu orice prilej. Tot aici imi amintesc alergarea de garduri invatata in primul an cu mult drag, dar si cateva reguli de orientare turistica practicate in geocaching un joc raspandit pe tot globul ce ne-a pus in miscare in timpul liber, dar sa nu uitam de Hula Hoop in ale carei taine suntem initiati de colega din Italia.

Echipa de volei nu slabeste deloc meciurile asa ca nu ne miscam din nisip de dimineata pana seara. Zilele insa sunt numarate asa ca incep sa imi fac griji pentru cursa in care sunt deja inscrisa, Cristi e si el in aceeasi situatie.  Antonescu ma intreaba curios cand ma intorc, iar la raspunsul meu „pe 2 iunie”, rade pentru ca vin ca profesionistii cu o zi acomodare.  Nu-i nimic, particip cu tot sufletul asa ca trebuie sa reusesc.

Nu puteam sa ma intorc in Bucuresti fara a face un tur complet al lui dintr-o rasuflare , aca sa harta cursei ne poarta pasii in cele mai frumoase colturi: Piata Unirii, Casa Poporului, Calea Victoriei, Parcul Izvor, Parcul Operei proaspat renovat si Parcul Eroilor.

Desi inca resimt oboseala ultimei luni in Danemarca, sunt plina de energia reintalnirii: Ciresarii se regasesc printre alergatori dar si voluntari, Clubul de Miscare pentru sanatate, Elu si grupul „Cutezatorilor care cuceresc orice”, chiar si o fetita de la scoala unde predau impreuna cu parintii, chiar si Ola si Margherita ma incurajeaza tacute intr-un desen, sunt norocoasa.

Ne asezam tacuti la start printre alergatorii curajosi. Imi repet obiectivul in minte: „alearga fara oprire si incadreaza-te intr-o ora”. Radem cand ne dam seama ca am incurcat numerele de concurs  si Chip-urile si pornim in alergare cu acelasi picior. Alergam cot la cot si imi dau seama cat de cald e afara desi e doar 9:30. Starea generala e buna, la punctele de control primim apa si ne racorim fara a ne opri o clipa, insa schimbam priviri iar in dreptul fotografilor chiui ca un indian , mi-era dor sa alerg.

Kilometrii se risipesc unul cate unul, fapt de care suntem atentionati pe margine. Doi kilometri atat mai avem , trecem de Parcul Eroilor, Parcul Izvor iar adidasii parca alearga singuri. Trecem linia de finish bucurosi cu acelasi picior asa cum am inceput.  Colegii voluntari (Irina) ne medaliaza cum se cuvine, chiui si topai de bucurie.

Reintregim grupul si asteptam premierea colegilor,Ion Bocancea alerga de zor pe sensul de intoarcere cand noi abia plecam iar Florentina Buga pastreaza traditia cursei populare. In cateva zile primim diploma insotita de locul ocupat si timpul de concurs: locul 138 / 15 la categoria de varsta iar timpul: 1:04:57. Sunt mult prea multumita, crosurile sunt un hobby de suflet pentru mine asa ca pot spune bucuroasa ca obiectivul este indeplinit chiar si cu o marja de eroare de 5 minute.

Acum pot sa zic cu adevarat ca  m-am intors in Bucuresti.

PS: Singurul lucru neinteles de mine este ora tarzie aleasa de organizatori pentru cursa celor mici: 12:30 intr-o zi atat de calduroasa. Nu este singurul cros unde am intalnit acest mister.

Comments on: "Bucharest International Half Marathon ~ 3 Iunie 2012" (2)

  1. […] distanta ar crea mari probleme avand in vedere ca este un traseul circular, insa pauza facuta de la ultimul cros la care am alergat este de trei luni. Pe langa acest lucru nu ma pot lauda nici cu cine stie ce […]

  2. […] cand alergi singur  fata de o cursa normala cand alergi impreuna cu altcineva,  este ca in permanenta te supui unei introspectii. Nu numai din punct de vedere sportiv insa […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: