Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Sunt in tren, plec spre Bucuresti Nord si nu-mi vine nici acum a crede ca in 2 ore si jumatate cat parcurge acum distanta Medgidia – Bucuresti nu am timp sa scriu nici macar un articol asa cum era pe vremuri.

Inchid ochii in bataia soarelui si incerc sa calculez kilometri parcursi in 22 de ani cu trenul. Pierd firul, sunt atat de multi si atat de multe amintiri precum un marfar cu 30 de vagoane incarcate ce merge neincetat spre o destinatie necunoscuta. Tot atatea apusuri ce anuntau trecerea unei zile minunate dar si numeroase rasarituri ce vesteau noi aventuri.

Gari lasate in urma de la fereastra unui tren grabit sau pastrate pentru totdeauna intr-o poza cu o constructie chic facutala repezeala inainte de fluierul conductorului ce pune trenul in miscare. Gari galagioase in plin sezon estival, sau gari uitate de lume in care asculti greierii uitati in noapte timp de cateva ore la schimbarea vreunui tren. Fiecare gara, oricum ar fii, are povestea ei, asa cum si eu le-am agatat in povestile mele de calatorie.

Cate excursii nu au alunecat pe sinele incinse ale trenului, sau prin nameti ca in povesti, asa e trenul, nu tine cont de vreme, merge Uuu Uuu uuu.  Si cate alte calatorii nu le-am parcurs de la umbra vreunui copac alaturi de personaje faurite cu mult talent de autori inzestrati „Trenul de Trieste”, „Anna Karenina”,”Apa pentru elefanti”. Am colindat lumea de jur imprejur acompaniata de acelasi „glas al rotilor de tren”.

Prima calatorie internationala a fost in Ungaria insa nu a fost singura data cand ne-am incumetat sa trecem granita tarii. Sfioase dar incantate la maxim. Budapesta si Salonic au prins un aer boem ajungand la ele cu trenul, admirand peisaje, descoperind noi gari.

Si uite asa ma pregatesc temeinic pentru o noua excursie. Sunt o fire organizata asa ca ma aflu la intocmirea planului.

Desi toate excursiile, calatoriile, drumetiile au fost intocmite si puse la punct, am un chef nebun sa rup tiparul si sa fac ceva iesit din comun. Cine m-ar acompania la un hitchhiking cu trenul, cu un rucsac, agenda si un GPS? Cu toate ca urmeaza o calatorie iesita din timp si spatiuprefer sa nu-mi bat capul cu bagajul. De ce sa ma constranga la ceea ce imi propun, dar agenda nu o voi lasa acasa. Voi avea in ea cateva puncte de reper scoase frumos in ordine, insa fara incadrare in timp si spatiu, iar paginile libere vor fi una cate una acoperite de furtuna stiloului ce va asterne peripetii, aventuri, povesti cu talc demne de o carte!

Numai o calatorie cu trenul poate sa imi redea personalitatea in adevarata forma si esenta, iar libertatea de a-mi alege ce destinatii vreau nefiind constransa de nimic cu siguranta va scoate chiote de veselie si tropote de entuziasm.

Trenul Moskova-Thessaloniki era tot timpul un mister in capul panoului de afisaj insa l-am strabatut deja o data in directia Grecia. Nu-i bai, de data asta fisez in gps niste cache-uri si pornesc in aceeasi directie. Pe urme vechi spre Sofia, unde voi poposi pentru mici descoperiri, aici, aproape de casa. Pentru ca aventurile adevarate incep cu bucurii mici.

Sofia imi aduce aminte de melodia cu „Sofia, your love is so divine!” asa ca imi acord cateva ore pentru a-i descoperi frumusetile dupa care o voi lua spre vest, traversand Serbia asa cum a facut si Mona in „Trenul de Trieste„.

Dunarea ma fascineaza de ceva vreme, asa ca imi continui drumul cu trenul spre nord-vest, spre tari in care nu am vazut inca malurile fluviului albastru, si de ce nu chiar izvorul, de unde apa-i involburata isi incepe parcursul de atatia si atatia ani. Germania, a carei istorie si geografie le-am cunoscut doar in manualele din scoala, atata timp scurs de atunci. Dortmund…Borussia Dortmund. Merita sa ma opresc sa vad un meci al campioanei si s flutur steagul galben-negru, o calatorie cu totul neconventionala.

Sunt foarte aproape de Danemarca, ce imi va aduce intotdeauna aminte de o perioada frumoasa, insa nu e timpul de aduceri aminte, asa ca ma agat de primul tren spre Franta, in sunetul melodiei „Berlin Calling”.

M-am hotarat sa fac Turul Frantei cu trenul lasand bicicleta deoparte. Salut garile si incerc sa exersez limba lor melodioasa cu cateva propozitii ce imi vin in minte, insa pastrand standardul pentru „la vie en rose”. Imi aduc aminte de locurile unde Edith Piaf si Marcel Cerdan m-au purtat cu povestea lor de dragoste ins aagenda imi atrage atentia sa vizitez si Nice, Toulouse si Biarritz, nu mai bine cat sa cobor la granita cu Spania si sa fac o baie in ocean. Fiesta ma asteapta asa ca schimb straiele si sunt gata. E cald iar Sagrada Familia (ce imi aduce aminte de jocul copilariei mele Globetrotter) imi surade cu cald din agenda ale carei file sunt acuma acoperite cu multe multe peripetii.

Insa zilele atunci cand faci ceea ce iti place, se scurg cu repeziciune asa ca vreau sa ma racoresc cu un traseu in Dolomiti . Consult mersul trenurilor si rucsacul mi-e pregatit pentru un traseu de dificultate, peisajele insa vor face nota de plata.

Acum insa simt ca a venit timpul sa merg cu trenul si sa strabat si alte zari ale Danemarcei, asa ca ma las furata de relieful ce se schimba permanent la fereastra trenului.

Vreau sa bifez ultimele planuri ce au ramas in asteptare pe taramul fermecat al celor mai veseli oameni de pe pamant (Top Forbes).  Vreau sa alerg un cros la Silkeborg, sa vizitez Odensse si sa fac legatura intre doua trenuri cu bicicleta, sa sounem intre Aarhus si Randers.

Malmo e doar la un compas de barza de aici asa ca pot parcurge linistita calea Norvegiei si al fiordurilor albastre si mai cu seama ale Aurorei Boreale ce sta in lista de asteptare de cate si cate zile deja.

Drumul de intoarcere trebuie facut printre lacurile incadrare de padurile dese ale Lituaniei si desigur asa cum am plecat de acasa pe urmele pasilor lasate in 2007, adica Polonia ce va aduce amintiri noi si activitati in premiera. Ola ne asteapta la bordul barcii cu panze.

Se pare ca excursia se apropie de sfarsit insa am adunat in tolba atat de multe povestiri incat pot scrie o carte.
Valorific orele ramase pentru a scrie macar articolul ce cuprinde o calatorie cat pentru o viata: rasfat pentru suflet, antrenament pentru organism, o tolba plina de experiente, comori, fotografii si multe povestiri de spus mai departe.

Calatorie in care nimic nu este batut in cuie, ma dau jos acolo unde picioarele vor sa umble, ma urc in primul tren pregatita pentru ceva nou ce asteapta descoperit: hitchhiking cu bilet, insa nu pe 4 roti ci intr-un sunet ametitor de vagoane purtate pe sine. Glasul rotilor de tren ce insoteste de 22 de ani fiecare calatorie de-a mea…file de poveste.

Dar iata peronul de la linia 6 a Garii de Nord, se pare ca trebuie sa ma trezesc din vis si sa imi fac bagajul pentru calatoria ce tocmai am pus-o la cale.

Drum bun calatori!!

PS: …Si iata, dezvalui ocazia ideala de a-mi pune la punct o vacanta ideala, ce nu poate fi altfel decat cu trenul. Concursul organizat de cei de la Perfect Tour si Rail Europe care pun la cale la fel ca mine un plan maret. Colectioneaza biletele de tren de la Perfect Tour de acum inainte pentru a-ti aduce aminte de vacantele cu trenul de la Perfect Tour indiferent de sezon.

Comments on: "Hitchhiking cu trenul prin Europa ~ Perfect Tour and Rail Europe" (3)

  1. […] gara, oricum ar fii, are povestea ei, asa cum si eu le-am agatat in povestile mele de calatorie. (click aici pentru continuare…)   […]

  2. Uiiii, ce faine is pozele si ce bine suna vacanta ta ideala! Multă baftă!

  3. mi-e dor sa merg cu trenul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: