„Sa nu ne uitam la ceas”- Rodica Ojog Brasoveanu – July 2012

Intru pe ultimele cincizeci de pagini din filele cartii „Sa nu ne uitam la ceas” a Rodicai Ojog Brasoveanu si nu pot sa ma dezlipesc de copertele lucioase. Titlul si evenimentele ma socheaza, ma preseazamai rau decat un cronometru.

Elefantul mi-a daruit-o cu un voucher desigur la indemnul primit intr-un comentariu la cartea „Cianura pentru un suras” si de buna seama ca nu mi-a parut rau, mi-era tare dor de o carte care sa reuseasca sa ma tina in priza pe durata cititului.

Melania si-a schimbat mantia si numele in Elvira Manu, o misterioasa ce isi permite sa se cazeze la Athene Palace si ne poarta cu dorinta ei „de a fii nebuna” pe strazile Bucurestiului vechi, din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Un mister ce se ridica pe buzele cititorilor o multime de intrebari ale caror raspunsuri vor fii amanate spre ultimele pagini cu talentul scriitoarei ce nu te lasa sa rasufli linistit ca si cum ai stii totul.

Generalul Von Sundlo este creionat si el in tablou pentru a face deschiderea jocului politic al mai multor tabere, fiecare urmandu-si interesul pana in panzele albe. El se afla in concediu de convalescenta pe taramul pitoresc al Romaniei, concediu ce va prinde culoare alaturi de gratioasa Elvira Manu.

Fragmentele ce se intrepatrund ca un puzzle ce aduc de fiecare data un element-cheie in toata excursia aceasta ce lasa un parfum  imprevizibil celor doi protagonisti: Elvira si Kurt.

Drumul spre Eforie mi-este deja cunoscut din atatea si atatae alte carti insa ma fascineaza intotdeauna modul in care autorii ii dau o nota aparte.

Toata povestea se deruleaza sub atenta supraveghere a nazistilor, Kurt fiind mana dreapta a lui Hitler, detinand cheia spre armele secrete ale acestuia. Rand pe rand, grupurile ce roiesc deja in jurul cuplului isi dezvaluie identitatea iar obiectivele lor te tin ca pe ace. Kurt le simte greutatea pe umerii deja garboviti din cauza razboiului si a bolii.

O casatorie dezbinata, o alta formata, o poveste de iubire ce pare a prinde aripi… iubire spulberata de un glont, cu o putere mult mai mare decat ideea mortii. Povestea din spatele scenei tesuta cu atata subtilitate de autoare, parca ii si vad zambetul Melaniei punanad ceva la cale alaturi de Mirciulica.

Istoria va lua alta turnura, durerea provocata de jocul de scena  va scoate la iveala adevarate personalitati.

Sfarsitul, te las cititorule, sa il descoperi singur poate cu sufletul la gura, poate vesel. Numai cineva care a mai citit Rodica Ojog Brasoveanu stie cu siguranta ca va ramane cu cartea in brate si urmatoarele minute.

Intensitatea trairilor e mare, iti trebuie timp sa te linistesti insa pot intui urmatoare miscare.  Vei cauta in graba o alta carte a aceleiasi autoare. Si Doamne fii laudat, sunt destule!

Cateva citate in loc de incheiere:

„Dragoste de ce nu-ti pasa de calendar? De ce te uiti mereu la ceas?”

„Fapta buna n-o ia vantul”

„Intai sa iti cauti vecinii si mai apoi sa iti iei casa”

„O priveliste care spune totul despre exotismul acestei tari: Orientul si Occidentul oferite pe aceeasi tipsie, un curcubeu cocktail”

„Primaria si dormitorul, astea sunt drumuri de tinerete.”

„E trist cand o femeie nu mai primeste flori.”

„Visarea e lumina de luna a gandirii”

Intensitatea evenimentului este cel ce ofera importanta si nu durata.”

„it rains cats and dogs- ploua cu galeata”