Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


Nu stiam foarte multe despre Radu Tudoran asa ca din nou multumind librariei Elefant pornesc intr-o calatorie inedita alaturi de protagonistul romanului.

Ma aflu in trenul de Satu-Mare si alunec pe sinele ude cu acelasi freamat cu care Nadia si inginerul-marinar alunecau pe mare intre Sulina si Bugaz. Adrenalina e la maximum iar fulgerele ce strabat din cand in cand cerul ma fac sa cred ca am parte chiar de o ecranizare a cartii.

Strigatele disperate in calea naturii dezlantuite se pare ca nu ii deranjeaza pe calatorii din vagonul 8 ce dorm nestingheriti, fiecare adancit in visele lui.

Dar sa o luam cu inceputul! Tabloul  ce sta mandru pe coperta cartii parca imi sopteste in cuvinte numai de mine stiute o invitatie la intoarcerea in timp ce este ilustrata de „Un port la rasarit” chiar in tara noastra cu frontierele schimbate.

Primele doua pagini ce reprezinta de fapt intriga ma fascineaza de-a dreptul si desi pornesc pe un drum foarte sinuos, voi astepta cu nerabdare descoperirea misterioasei Nadia.

Prima parte incepe cu prezentarea progresiva a vietii la malul Limanului si la gura Nistrului, ne aduce in fata ochilor o Basarabie integrata cu forta de URSS.

Tabloul este sumbru desi scopul principal al protagonistului era sprijinul acordat uzinei electrice la montarea unui motor mai puternic.Aceasta parte imi ridica pe buze intrebarea cum erau vremurile cand lumina venea de la lampile cu petrol si care sa fii fost entuziasmul la apasarea intrerupatorului pentru prima data. Nonuca a prins vremurile alea asa ca ma lamureste ea de curiozitatea la vederea primului bec incandesccent in copilarie.

Obiceiuri, vicii, ganduri la trecerea anotimpurilor, toate sunt zugravite in partea I. Spre sfarsitul ei, dupa o iarna grea si confuza astepti cu nerabdare aparitia Nadiei.

Vietile oamenilor, unde rusii, polonezii, basarabenii, romanii se intrepatrund si arata crud acest taraganat trai ca o barca ce ar vrea sa plece in bataia vantului dar inca ancorata de fundul marii.

Nadia va aduce farmecul partii a II-a asa cum Comandorul Maximov va aduce alinare in ultimele file ale partii I.

Zglobie, plina de entuziasm, visatoare, curajoasa si imprevizibila; gasesc in Nadia un personaj feminin de exceptie. Bugazul va fi portul ce va gazdui 50 de zile Miladul, ambarcatiunea Comandorului Maximov si un istoric trisc ce incearca sa se rescrie.

Cursurile de inot ce capata mult farmec la vizualizarea buclelor ce cad lejer pe fruntea Nadiei, cursurile de matelotaj vor face ca de la o intamplare sa se ajunga la o camaraderie ambitioasa a celor doi. La un moment dat parca imi rasare in fata ochilor Miladul  in port asteptand doar insanatosirea lui Stefanel. Nadia, personaj curajos are vise ce aluneca pe apa.

Nicevo, spun si eu la unison si continui in graba. Imi pare ca o calatorie cu trenul este acum atat de asemanatoare cu o carte buna; grabit sa parcurgi statiile asemeni filelor , deznadajduit la finalul ei cand misterul se naruie, iar aventura ia sfarsit., dar intotdeauna pregatit pentru una noua.

Romanul este o insiruire de porturi: Bugaz, Cosa, Sulina, Zibrieni, Belogorod, Valcov, o insiruire de vinuri si bauturi spirtoase: muscat de la Efteri, rachiu, zubrovka, Pinot gri al lui Titorenco, cupaj rosu de Bordeaux,  rubiniul lui Damian dar si o insiruire neterminata de fete dintre care rasare pura Nadia, Nadia cea curajoasa, Nadia care s-a avantat in calatoria pe mare, neinfricata de furtuni, de ploaie, si ochii ei verzi in care  „…era toata lumina pe care in ziua aceea n-o vazuse cerul”.

Dupa parerea mea „Un port la rasarit” are un sambure de bildungsroman. Prin ganduri si reflexii participam la schimbarea personajului principal. Modelat fiind de marea cu valurile ei spumoase, de dragostea pentru Nadia, de respectul pentru Comandorul Maximov, o transformare cu gust de sare si miros de peste afumat.

Descopar in randurile scrise de Radu Tudoran, secretul marii, acea perla ce te fascineaza numai gandindu-te la ea, perla Marii Negre.

Carevasazica am iesit grabita din excursia de la Eforie Nord alaturi de Elvira Manu pentru a ma intoarce din drum alaturi de scriitorul acesta plin de talent ( cu numele adevarat de Nicolae Bogza) frate cu cu Geo Bogza.

O fiica pierduta, o iubita pierduta, natura nu iarta si nu tine cont de priceperea ta. Nadia va gasi urmele Ludmilei Maximov pe acelasi drum spre Sevastopol. O trecere parca prin fereastra timpului cu acelasi zambet fermecator baltind de tinerete.  Delta care asista cred neschimbata la trecerea anilor, delta ale carei canale le voi strabate si eu intr-o buna zi.

Ma uit pe geam si ultimele luminite au fost inghitite de noaptea adanca. Coincidenta face ca ploaia sa cada peste Romania exact la pagina cu furtuna, dupa o vara intreaga de seceta.  Citate am extras ca de fiecare data:

„… e mult mai nobil sa ramai lucid oricat te-ar coplesi viata, esti totdeauna mai putin om cand te imbeti, indiferent cum, si daca fuga de realitate nu-i chiar o decadere, ramane totusi o infrangere.”

„O nu te supara, dar in viata asta toata lumea m-a pacalit, incepand cu bietul meu parinte care mi-a dat numai jumatate din mintea care mi se civenea, si terminand cu dulcea Tamara care mi-a imbrobodit si  jumatatea cealalta.”

„spital- hotel pentru golani”

„nicevo- nu-i nimic, nu-ti face inima rea, lasa, ce-ti pasa?”

„De-ai sti cate locuri senine sunt in lume! De ce nu te duci sa cauti unul? Toate drumurile sunt libere! Du-te pe mare, in singuratatea ei o sa gasesti tocmai ce iti lipseste! Ai sa intalnesti alte intelesuri ale vietii, ai sa te vindeci de tot ce ti-a ranit sufletul aici!”

„…dar dincolo de gandul nostru este intotdeauna gandul altcuiva, care si cand ne iubeste si cand ne uraste , se ingrijeste de noi..”

„Gandeste-te la plecare, sosirile nu sunt niciodata prevazute!”

„Nu poate fi nimic mai perfect decat inotul! si este atat de usor sa-l inveti! Nu se cere sa ai talent, numai curaj, bunavointa, si sa fii sanatos!”

„o singura zi le poate plati pe toate celelalte”

„…rasarea viu colorat ca o floare de mai spalata de ploie.”

„Totdeauna dorm frumos fiintele pe care le iubim.”

„Cine plange mult, uita repede.”

„o escala prelungita prea mult, pe care trebuie sa o inscriu in inima mea, ca in jurnalul de bord fara sa ii pastrezmai multe pagini decat unui port in care ai acostat intamplator.”

„E o dimineata trista si rece, ca si sufletele noastre batute de vant”

„crasiva – frumos (ucraineana)”

„cum simt cutia sextantului in brate, mi se pare ca inauntru, el mi-a pus un elixir, ca sa uit mai usor oamenii de care ma despart.”

” in atatea alte locuri am aruncat ancora, dar valurile marii sterg indatalocul unnde alta data te-ai oprit.”

„Nadia, spuneam, pielea ta este sarata ca marea, si totusi tu esti neinchipuit de dulce.”

Un roman sculptat cu multa grija, lacuit cu cuvinte alese de unul: Radu Tudoran! Va las la final un alt articol foarte interesant despre Cetatea Alba, o locatie pentru viitoare excursii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: