Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


IMG_0088Din prea mare zel de a scrie acum din urma, era sa trec cu vederea un eveniment foarte foarte drag. Noaptea Alba, indiferent de ce natura este ea, ma capteaza, mai ales cand ea devine o traditie si ne pune in miscare pe jos, in linistea serii in Bucurestiul meu Drag.

Asa ca am pornit la drum, dupa multe tehnici de convingere cu prima galerie de pe Polona Nr. 40, Imbold Galeria, o locatie ce o veti regasi si intr-un alt post viitor. Ce trebuie sa recunosc este faptul ca mi-a placut inca de cand am intrat. Tablourile expuse si detaliile cu care au fost imbinate culorile si gandurile au fost impresionante.  Motanul ce l-am gadilat in drumul nostru la plecare ne-a destins pe amandoi.IMG_0097

Am continuat increzatori spre Bulevardul Dacia, aveam noi in gand numarul 14 de pe harta, adica Galeria Posibila – Biblioteca de la galerie, unde desi linistea ne inconjura inca de pe strada, fiind singurii vizitatori la ora aceea, mi-a placut sa ascult si sa privesc povestea izvoarelor de langa Brasov, sa asist la dialoguri de la izvoare si sa ma incarc cu energie pentru inca niste galerii pline de emotii.IMG_0105

Asa ca tiptil ne-am strecut pe stradute pana am ajuns la intersectia Carol cu Mosilor, asa ca urmeaza apogeul serii in cladirea veche de la numarul 53,  careia ii trecem pragul pentru prima data, insa suficient cat sa ne vrajeasca. Faptul ca in curte lumea zumzaie de zor, sa fie un semn ca este in mare cautare ce se intampla aici? Cu siguranta, dupa privit si cercetat desenele ce ilustrau Bucurestiul de altadata, am luat loc alaturi de Cristi ca sa asistam ca sa vezi la un concert de muzica clasica chiar in interiorul uitat de ani al cladirii, adus la viata prin notele ce zburau asa de vesele pe portative, decorul cu verde si iarba innoit de Poteca Studio. Iar cum noua ne plac nespus cladirile vechi cu viata lor din pereti, din fiece bucatica de tencuiala gata sa cada, am ramas vrajiti de minunatia evenimentului si de iscusinta organizatorilor. IMG_0107

Ne-am indreptat in continuare spre Strada Pictor Stefan Luchian, pentru a vedea Ultimul Etaj TextFest. Daca pana aici mi-au placut toate, aici am depasit limitele privind si cautand cu curiozitate diferite cladiri in fotografiile Maxi Print afisate panoramice din puncte cheie ale Bucurestiului. Cristi si-a vazut blocul cu usurinta, eu mi-am vazut chiar si fereastra dormitorului si m-am veselit de minune vazand asa minunatie de fotografii. IMG_0116

Ca sa sporeasca si mai mult incantarea din ochii mei de vulpe, la iesire puteai sa iti alegi vederi cu panorama Bucurestiului din diferite locatii, cunoscute de altfel. Postcrosserita cum sunt nu mi-a fost usor sa aleg si sa ma dezlipesc de langa masuta.

In drumul nostru spre urmatoarea locatie, am trecut pe langa Hanul Solacolu, despre care am citit mai multe aici, insa cu siguranta o locatie care desi lasata in paragina, m-a oprit in drum sa ma uit peste poarta.  Pacat de ea, si de ceea ce a fost odata, sa speram doar ca timpul va avea rabdare cu statul nostru ce se misca atat de incet atunci cand vine vorba de restaurari.

Asa am ajuns la Dianei 4, nume ce ma duce cu gandul la un cantec de munte si la refugiul Dianei, repejor am trecut in revista fotografiile de la lume adunate, o locatie impunatoare asa cum ne-am obisnuit si multi biciclisti Velo, ce venea sa ii treaca poarta. Carevasazica s-au inchiriat biciclete la evenimentul asta.IMG_0122

Atelierul de Print, a fost urmatorul popas, pe Mavrogheni, desi numele imi suna cunoscut, nu am pasit pe acolo pana in seara acestui eveniment. La doi pasi de locatie, ne-am dragalit cu un pui mic de catelus. Desi o salita mica, deshisa pentru eveniment, mi-a placut modul de a scrie Bucuresti de afara, iar pentru un plus de veselie i-am gasit pe elefant si pe vulpe impreuna pe perete.

Inapoi in drumul nostru spre casa, ne-am amintit de „A murit Gili” expozitia din anii trecuti de la C.A. Rosetti asa ca am spus ca nu ar strica sa dam o fuga sa vedem ce este acum. Desi am asistat la discutia referitoare la modul in care au fost realizate tablourile, cu felii de paine, sau alte materiale naturale, fara imact vizual in cazul meu din pacate.

O luna frumoasa ne-a urmarit traseul si pasii, i-am facut cu mana si ne-am cufundat in somn.

//

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: