Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


232323232%7Ffp543(8)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3989(8 538336nu0mrjAm planuit pe banda rulanta vara asta si mi-a priit, pe atat de bine incat sunt zglobie. Ba chiar am avut ocazia sa fac o retrospectiva, si nu pot sa inteleg de ce in vremea studentiei nu am plecat la munte macar o data pe luna pe trasee in stilul celui care urmeaza.  Sa nu mai lungim vorba cu aduceri aminte, sa purcedem la drum.

Trenul ne-a leganat pana in Busteni, fiind la inceput de repaus vocal, am profitat de un somn scurt. 9:30 a fost ora la care ne-am dat jos, tractorasul spre Cabana Gura Diham ne-a asteptat in fata garii. 5 lei biletul pentru cei ce vor sa mai scurteze din traseul aglomerat de masini pana la Cabana Gura Diham..

Desigur, nu mai este nimic nou faptul ca in fiecare an aici se infiinteaza un cartier de rulote. Creativitatea si-o manifesta fiecare in gospodaria lui, steagul Romaniei, gardulete, rasaduri cu flori, omul sfinteste locul.

La cererea fetelor, pentru ca am uitat sa precizez suntem in tura asta 4 fete harnice, cele mai harnice de la T Club cu care povestesc demult despre munte si hobbiul nostru comun, facem prima pauza la Gura Diham, avand in vedere ca am scurtat drumul, deci pauza pentru revigorare cu cafea, iar pentru mine un suc de jneapan.

Aici primim si informatii pretioase pentru dozarea adecvata a traseului. Sa o luam in ordinea in care au aparut pe traseu: zona e plina de ursi, un lant pe Bucsoiu este rupt, iar in jur de ora 16 o sa ploua, asa ca ar fi bine sa nu ne prinda pe creasta.  Traseul urma sa il avem comun doar pana la Pichetul Rosu, unde Andreea si Ioana se intorceau spre Busteni, iar eu si Tatiana continuam spre Omu cu drag.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv ;=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 7 ;99627245ot1lsi

Prima portiune pana la Poiana cu Izvoare, o strabatem intins, ajungand in 45 de minute. Alti turisti se opresc in drum la ideea ca au vazut ursoaica cu 2 pui. Vad maro in fata ochilor, parca inca vad randurile scrise de Viajoa la ea pe blog. Scot intr-un moment de curaj fluierul pe care nu-l mai las din gura pana dupa trecerea la Prepeleac si intindem pasul la maxim. Turistii lasati in urma par increzatori ca le deschidem drumul, altii care coboara ne intreaba nedumeriti daca ne e frica de ursi.

Revad portiunea comuna cu traseul spre Malaiesti, remarc mici schimbari, o banca si o tablie in cinstea montaniarzilor pierduti.  Traseul se pierde si el pentru un moment, chiar de la Prepeleac, insa Tatiana ma face atenta la jnepenisul cu crengile taiate ce denota faptul ca nu avem cum sa ne situam gresit pe harta. In tacerea ce ne urneste pasii ma gandesc cat de important este sa ai alaturi de tine intr-o tura la munte pe cineva de incredere si mai mult de atat care sa tina ritmul de mers.1187136_579428712120266_1553489019_n

Tunete ne ajung din urma, chiar in momentul de intrare pe zona de lanturi. Valuri de nori ne invaluiesc din toate partile, fereastra spre panorama se deschide doar din cand in cand, iar noi inaintam convinse, trebuie sa ajungem la Omu inainte de prognoza meteo. Astfel ca nu luam pauze multe, betele de trekking ale Tatianei sunt foarte de ajutor pe zona dinainte de lanturi, dupa care trecem la tehnica de scrambling, sau cum ar relata tata tura lui din tinerete ca au urcat de-a buselea. Tot pe blogul de calatorii mi-am imbogatit vocabularul cu aceasta tehnica, de altfel folosita si aflata deja in topul preferintelor mele.

Turistii se imputineaza pentru o perioada, noi doua ajungem pe creasta de unde avem vedere spre Cabana Malaiesti un strop de culoare in una din vaile glaciare din Bucegi dupa cum imi spune Tatiana.  Norii ne gadila pe la picioare, si suntem cu ochii in patru sa prindem ferestrele lasate libere de culoare din vai.

Turisti au inceput sa mai coboare, ne dam buna ziua si ajungem in varf de Bucsoiu. Un obiectiv indeplinit pentru noi doua, si un prilej de bucurie si multumire. De aici spre cabana Omu mai avem de „coborat si urcat inc-un deal si inc-o vale”, 4 la numar, pe creasta. O portiune splendita chiar daca vremea nu e cea mai buna, insa conteaza ce simti atunci cand urci pe munte, Iar mie imi tropaia sufletul de bucurie.DSCF3168_w

De pe Bucsoiu, chiar si pe o vreme ca asta, putem vedea Cabana Omu, ceea ce imi da mai mult curaj. Incepe sa se simta racoarea de pe creasta, fiind la o altitudine de 2492 metri,  asa ca intindem pasul si intr-o clipa suntem la Omu, Profitam din timp de GPS si gasim cutia ascunsa, in suficient timp cat sa ne inghete de-a dreptul mainile, si picioarele. Gandul ca o sa bem un ceai fierbinte ne incalzeste pe loc , asa ca debutam pe scena zgribulita de la Omu.

Ne gasim cu greu doua locuri libere la o masa vesela, si nu stim exact daca ceaiul aromat, cel mai aromat din cate cabane am incercat, sau frigul de afara  ne-a dat startul la ras. Si am ras Doamnne, fara pauze.  Pentru cazare trebuie sa retineti de indata numarul de telefon la care trebuie sa faceti rezervare in prealabil. Desi sunt 36 de locuri la prici si inca vreo 2 camere cu 4 si 6 locuri, ele sunt ocupate la foc continuu. Deci dupa cum se vede plecasem pregatita stiind unde voi dormi in noaptea ce urmeaza, la munte nu am alergat niciodata dupa conditii si nu voi face asta atata timp cat voi face drumetii, ei cititi ce urmeaza.ref._de_pe_batrana

Ploaia se porneste exact dupa cum prevestisera cei de jos, 4 ore si 48 de minute arata cronometrul nostru in dreptul cabanei, adica exact inaintea dezlantuirii torentiale si chiar de grindina. Dunga rosie se termina la intrare in cabana, cel putin pentru ziua de azi. Seara o petrecem intr-un ras, la foc continuu, de indata ce in camera micuta se inghesuie drumetii. Lumea e mica, asa ca daca la Omu credeti ca sunt sanse mici sa va intalniti cu cineva cunoscut atunci va inselati. Se pare ca e reuniunea celor de la T Club.

Ritmul de mers a fost sustinut pe toata urcarea, cu toate astea tind sa cred ca rasul devine un tratament impotriva febrei musculare. 3 turisti de la prici nu au venit, tocmai cei de langa mine si Tatiana. Carevasazica avem spatiu berechet insa somnul fuge si rade si el de noi. Usa deschisa incearca sa faca fata cu portia de oxigen pentru fiecare drumet insa fara succes. Ies sa ma racoresc pentru o clipa iar luna imi surade din ceata. E o imagine de poveste afara, iar vantul sufla cu putere pe platou. Ultimii doi intarziati isi fac aparitia de la Cabana Babele, in puterea noptii.

Rasul nu inceteaza nici pe intuneric, daca ursul poti sa il sperii cu fluierul si cu galagia, apoi pe ras nici cum. Nu-i domnule chip sa adormi o clipa, fie ca esti cu ochii inchisi, deschisi tot aia e, camera e scufundata in bezna… in bezna si in chicoteli.

Dimineata, dupa prognoza deloc vesela cum ca ploua toata ziua, ne mai subliniem pentru un moment traseul. Avem ca prim obiectiv sa ajungem la Crucea Eroilor, apoi sa coboram pe Jepii Mici inapoi in Busteni. Ne urnim, 4 din fata cabanei pe o vreme de toamna tarzie, cu ceata, burnita si nu mai mult de 4 grade Celsius. Nu sunt in fruntea plutonului, asa ca ma preocup mai mult de picioare, fiind ud si alunecos. 1240593_720096228017550_507079798_n

Ne etalam rand pe rand toti 4 pelerinele de ploaie si daca bleumarin deriva din albastru curat ca cerul noi am intins steagul Romaniei pe cararile muntilor. Toti mai parcurseseram anterior drumul de la Omu la Babele, insa de data asta vremea, ori poate tacerea stabilita de vantul care sufla cu putere ne-a lasat sa ne indepartam de traseul dunga galbena. Asa se face ca pe un cer aproape senin si cu o priveliste verde de jnepenis cu un refugiu atarnand in varf de munte ne-am dumirit unde ne aflam de fapt.

Suntem in fata indicatorului care ne anunta: 3 ore pana in Moeciu de Jos si 2 ore pana la Pestera. Adica despre ce Babe vorbim, cand ne situam in Saua Batrana, chiar in dreptul Refugiului cu acelasi nume, la altitudinea de 2170 metri.  Mai aruncam o privire spre traseul lasat demult in urma si suntem de acord ca nu am pierdut nimic, vremea arata rau in partea aia. Varful Gutanu a ramas in urma cu a sa inaltime de 2246 m. Reconfiguram traseul,  mai schimbam marcajul inca o data, pentru triunghi rosu si coboram spre Pestera.  Nu intalnim pe nimeni pe traseu pana aproape de telecabina, in schimb este paradisul animalelor aici. Oi, vaci, porci, cai, magari cam tot ce poti tine intr-o batatura imprastiate cat vezi cu ochii. O imagine de vis cu mult verde, verde in ochii mei la fel de verzi de incantare.

Intr-un mic popas ne dam cu parerea ca e un traseu foarte frumos si cu siguranta ocolit de atatea ori. Se pare ca dunga galbena cea buclucasa ne-a dat prilejul sa vedem si alte peisaje. Un traseu accesibil, incadrat de Doamnele si de Batrina, imi aduc aminte de Imnul Bucegilor asa ca incepem sa dam frau liber versurilor. Asa ajungem in dreptul telecabinei din Pestera care ne va urca sus la Babele.  Concluzia noastra e ca si asa ajungeam prea repede acolo daca nu mai lungeam putin traseul.

Peisajul se schimba, numarul turistilor crescand vijelios, asa ca ne mai dezmortim putin cu un ceai si batem in cuie coborarea pe Jepii Mici. Crucea Eroilor inca nu se lasa vazuta,e imbracata grijuliu cu strat de nori, chiar daca turistii se insira pe Brana Caprelor (cum care capre, caprele care au plecat de la Cabana Caraiman, pentru cunoascatori – refren: La Cabana Caraiman (bis)/ Cabanieru-i cam golan Noaptea pe la 3, hei)) sa o vada.

Aduc in memorie amintirea excursiei din 2009. Se face imediat sinapsa si constat ca este un ciclu complet incheiat astazi. Prima data am urcat pe Jepii Mici in drum spre Malaiesti cu un popas la Omu pe platou, acum cobor pe drumul asta. Inca nu ati inteles? Vorbim despre un bildungsroman aici, un ciclu de transformare. Am urcat, in primul an de facultate, acum cobor, in anul cand inchei si masterul. Sunt eu prea visatoare sau traseul asta este un vis frumos. 

Turistii urca, obositi mai intreaba cat mai este pana la Babele. Raspunsul creste, creste cu fiecare pas. Iar noi nu facem decat 2 ore si putin pana jos langa Hotel Silva. Franele imi tremura cu fiecare pas, insa cu atata bucurie am coborat pe Jepii Mici. Un traseu extraordinar pe ale carui poteci nici nu ma mai gandesc la urs, e atat de populat, incat ursul sigur e in alta parte azi.

O ultima privire din gara Busteni, ne dezvaluie pentru o clipa Crucea Eroilor. Ii zambim ca rasplata si suntem multumiti pentru un weekend superb la doi pasi de casa, pe Valea Prahovei,  revenind cu aer curat de la Omu cu drag.

PS: Pozele sunt putine pentru ca turele adevarate trebuie pastrate in suflet.  Am preluat cateva de pe site-ul carpati.org , Tatiana o sa completeze cu cele de pe telefon si o mostra de Jepii Mici de la companionii de drum. Aici, am citit un jurnal foarte frumos al unei ture ce are ca punct comun Omu.

Comments on: "Busteni -Omu via Varful Bucsoiu ~ 24-25 August 2013" (3)

  1. popescualexandrumihail said:

    Felicitari pentru tura! Doua observatii:
    1. Valea Malaiesti nu este singura vale glaciara din Bucegi. Valea Gaura este un alt exemplu, Valea Tiganesti are chiar si un mic lac de origine glaciara.
    2. Ai adaugat din greseala 100 de metri in plus Bucsoiului. El are numai 2492 m, mititelul. Ai adus altitudinea maxima a Romaniei in Bucegi🙂
    Ture cu soare!

    • Evelina Rustem said:

      Multumesc tare tare mult pentru feedback. Asa e, din exces de entuziasm devin o povestitoare si mai fabuloz cred. Am sa corectez!🙂
      Weekenduri hai-hui!!🙂

      • popescualexandrumihail said:

        Pfiu, uite ca abia acum am vazut raspunsul. Sper sa se indrepte vremea si sa fiu hai-hui weekendul asta🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: