Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!


1Ivona e intotdeauna cu blogul la zi, adica se respecta, iar eu de cand ma stiu sunt cu restante la scris, la participari niciodata. Partea buna e ca ati putut deja afla multe detalii legate de cursa si de participarea noastra, insa mai putine legate de stafeta facuta de mine. Asa ca pentru inceput si poze frumoase vizitati aici. Mai apoi putem sa facem analiza detaliata a competitiei.

Maratonul International Bucuresti si-a deschis portile pentru a 6-a editie, cu fast ba chiar cu  zgaltaieli cu noaptea in cap. Ei, si ca tot veni vorba de cutremur, dupa calculele mele el ne-a decalat ora trezirii si intarzierea. Dar sa o luam cu inceputul.

De anul trecut tin strans legatura cu Alexandra (Clubul de Miscare) venind vorba de inscriere. Reusim astfel cu ajutorul ei sa ne inscriem in randul sustinatorilor PwC Romania, sau poate ca va sunt mai cunoscute petele de culoare roz din competitie.  Asa se face ca eu aleg sa alerg din variantele de curse: maraton stafeta, iar Ivo cursa populara.  Neavand varianta de a alerga la individual decat semimaraton sau maraton ma decid pentru stafeta, asa ca aici intervine Alexandra din nou sa ma ajute cu formarea echipei. Alexandra Ionita, Elena Birsoghe isi cautau coechipieri deja iar Radu Boloveschi reprezentant PwC, astepta in stand by. Toti patru cu o dorinta nemasurata de a alerga si cu o pasiune comuna muntele. Asa se face ca la un pahar de must la Curtea Berarilor am ajuns sa ne cunoastem toti ca o echipa, o echipa cu multe nume hihi. 232323232%7Ffp7347;)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39 7646955336nu0mrj

Ziua cu pricina, Duminica 6 Octombrie a venit cu vreme buna si cu o minunata alergare de incalzire pentru a prinde startul.  Da se pare ca alarma si-a facut de cap cu noi, insa ne-a dat suficient timp sa ajungem in Piata Constitutiei. Ivo alergand la Cursa Populara, startul ei a fost primul, eu mi-am asteptat nerabdatoare randul pentru schimbul 3.

Cerul albastru si razele blande ale soarelui tomnatic mi-au dat rand pe rand straturile de haine jos, asa ca am luat startul in tricou. Cel mai impresionant lucru la alergarea asta tine de asemenea de tricou si de minunata idee de a imprima pe ele numele. Nimic nu se compara cu incurajarile primite pe traseu de la necunoscuti, de la simpli trecatori sau chiar turisti: „Allé allé Evelina! Très bien Madame!”  Si multe alte cuvinte pretioase ce  alimentau cu energie picioarele ce strabateau in alergare pentru a cata oara Calea VIctoriei?!1

Difetenta cand alergi singur  fata de o cursa normala cand alergi impreuna cu altcineva,  este ca in permanenta te supui unei introspectii. Nu numai din punct de vedere sportiv insa intreaga ta viata trece la contorizare.  Ai o echipa care asteapta cu sufletul la gura, gand ce te motiveaza indiferent de pregatirea care o ai. Spre finish, trecand deja in revista cam tot parcursul meu prin lumea crosurilor, ajung cu gandul la sinura cursa de 10 kilometri facuta anterior. Rusinata imi amintesc faptul ca am dedicat timp pregatirii cursei. Mi-am facut un program de antrenament ba chiar m-am tinut de tot felul de activitati fizice totul pentru a ma mentine in forma. Pe cand acum nimic, bucuria participarii a fost mai mare ca orice. Am mers in schimb am mers mult pe jos, insa cu totii stim ca lucrurile difera in concurs.

Obiectivul pentru cursa era desigur sa cobor timpul sub o ora, avand in vedere ca la cursa la individual de vara am scos 1 h 04 ‘. 3

Cu gandurile astea am ajuns la Eroilor, punct unde am decis sa lungesc pasul, sa cresc ritmul si frecventa pentru a duce cursa la capat. O privire spre ceasul Andreei (pentru ca la cat de adormita am fost la plecare l-am uitat pe al meu) imi arata 43 minute, ma dezumflu putin insa incurajarile de la ultimul punct de contro,l cel mai bogat in gustari, pe care imi propun sa il pastrez pentru final, imi redau forta necesara sa duc calculele la bun sfarsit. 2

Ajung la punctul de schimb unde Radu asteapta si el nerabdator startul, a venit dis de dimineata si ne-a incurajat la fiecare schimb. Predau chip-ul, opresc cronometrul la 51 de minute si cu toata oboseala un chiuit merge inca de bucurie. Soarele se pare ca a incalzit azi atatia aleratori, dar mai ales a dat frau liber incurajarilor de pe margine. Impresionant lucru sa primesti cuvinte de incurajare de la necunoscuti. Atata energie pozitiva.

3 h 50′ a fost timpul total de parcurgere al maratonului, Locul 128/369 a fost al nostru in clasamentul final iar motivul pentru care ne-am pus in miscare a fost mult mai important.

Ivonici si-a terminat si ea cursa foarte bine, un tur al Casei Poporului intr-o duminica matinala e tot ce iti trebuie pentru a iti reda zambetul, bucuria si trezi spiritul de recunostinta. 1375253_641645125869257_721423586_n

Multumesc celor trei din echipa The turbo grasshoppers, Ciresarilor salvati Rosia Montana! si Ivonicei pentru ca se altura voioasa in evenimente sportive! Desigur PwC Romania care s-a gandit la noi tot timpul cursei, ideea cu numele pe tricouri apartinandu-le!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: