Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Metroul din Bucuresti


Mă amuz de fiecare dată când îmi amintesc de fobia mea din anul întâi de facultate de a intra neinsoţită la metrou. Nu stăteam prost cu orientarea, având în vedere că deja băteam Bucureştiul la picior, însă când intram la Metrou se rupea firul. Domnule şi când spun că se rupea firul, parcă orice informaţie utilă legată de traseu intra pe o ureche si ieşea pe cealaltă.250px-Metrorex_sigla.svg

Anii ce au trecut şi împrejurările, mi-au dat experianţa şi ocazia să învăţ rând pe rând în fucţie de nevoie toate staţiile. Ce mai pui că în ziua de azi este singurul mijloc de transport ce îl folosesc cu regularitate pe lângă mersul pe jos.

În toamnă am primit si o carte „Drumeţind prin lume” se numeşte iar prima povestire m-a fascinat. Povestea ne ilustrează inceputurile lucrului în subteran pentru construirea metroului, prima frază sună aşa: „În decembrie 1981, s-au împlinit doi ani de când capitala are metrou, intrând astfel în rândul celor 60 de oraşe ale lumii care, la ora aceasta,  sunt dotate cu un asemenea mijloc de transport în comun.”

Pot să spun ca povestirea din carte m-a fascinat. Istoria şi amintirile poate ale multor români de a călători pentru prima dată cu metroul,  primele turnichete ce permiteau accesul pe peron în urma introducerii monedelor de 1 leu, sau poate entuziasmul de a inaugura o noua staţie.

Primul tronson inaugurat a fost cel  dintre statiile Semănătoarea (Petrache Poenaru) si Timpuri Noi ce străbate 8 kilometri alaturi de  l Dâmboviţa. Mecanicul povesteşte cum garnitura este făcută la Arad, iar statisiticile arătau pe vremea celor 5 staţii 200 000 de calatori pe luna. Planificarea construcţiilor a fost făcută ţinând cont de populaţia din oraş şi necesitatea acestora, aşadar a apărut necesară legarea tronsonului II cu staţia terminus Republica, importantă zonă industrială pe atunci.

Zâmbesc citind pentru că sunt chiar în drum spre Eroilor drum ce îl parcurg zilnic spre şcoală. Afişul cu lucările de la noua magistrală Drumul Taberei îmi sare mai repede în ochi din decor azi, se pare că istoria se repetă. Citind aşa mă gândesc că fac o dublă călătorie fiind chiar acum în metrou. 899px-Bucharest-Metro-Map-2011

Nu a trecut multă vreme de când inchisesem cartea cu pricina, când alergam spre metrou. Mă răzgândesc brusc privind ceasul de la turnichet. E devreme, am timp sa îl iau şi pe următorul. Pe când metroul în loc să plece mai departe, stă, nu sunt invidioasă am hotărât să îl iau pe următorul însă invitaţia mecanicului de tren să îmi incep călătoria de data asta chiar de la pupitru e de nerefuzat. Un pas mare şi sunt înăuntru.

Începem incursiunea prin tunel iar mie parcă nu îmi vine a crede că imi văd visul cu ochii. Fată de CFR-ist fiind, sunt pasionată de trenuri, de locomotive, de legănatul vagoanelor ce îmi insoţeşte orice călătorie reuşită. Ei şi iată fără niciun fel de sforţare sau planificare mă văd la pupitrul care anunţă fără nici o grabă staţiile.

Nu las să se risipească ocazia de a vorbi cu mecanicul având în vedere că o staţie este parcursă în aproximativ 2 minute. Aflu că mecanicul binevoitor, lucrează pe aceeaşi magistrală Berceni-Pipera de când a fost dată în folosinţă.  E de aceeaşi vârstă cu tata şi imi aduc aminte din copilărie când ne-a povestit că a a vut ocazia după terminarea şcolii să rămână să lucreze la metrou însă s-a întors în Medgidia. Alegerea tatei mă face să  apreciez mai mult mersul cu trenul pe rute lungi şi bucuria de a claxona pe o locomotivă Diesel în drum spre Tulcea, drum ce cu drag ni-l amintim cu toţii.

Cartea povesteşte despre Magistrala I, pas cu pas. Completarea ei a venit in viu grai de la omul ăsta care din 1986 cutreieră măruntaiele Bucureştiului. La sfârşitul lui 1983, magistrala I avea o lungime de 28 de kilometri şi un flux de călători 700 000 pe zi, având un număr de 40 de trenuri pe oră şi sens la un interval de 90 de secunde.

Povestea continuă, responsabilitatea mai mare pentru mecanic, el aflându-se  mai aproape de călători şi trecerea de la lumina artificială, la intuneric face ca tura să fie destul de greu de suportat. Imi atrage atenţia la diferenţa dintre tunelul circular si cel dreptunghiular, ne întâlnim chiar şi cu un metrou ce vine grăbit de pe sens opus. Aflu şi de „salvatorii” de la metrou, oamenii ce se ocupa de lucrurile căzute pe linia metroului. Avem un caz transmis chiar acum prin staţie, problema e rezolvată până să ajungem în staţia cu pricina. 800px-RO_B_Bombardier_train_inside

Deşi aş continua plimbarea până la terminarea turei, mă simt chiar de la prima staţie şi îl rog să mă anunţe când să mă dau jos şi să trec în vagon. „-Ei, dar mai sunt de spus niste povesşti, unde cobori? -Piaţa Victoriei, dar e ceva până acolo! Să nu vă fac probleme! -Ei, Piaţa Victoriei e numai bine, ai peronul pe parteadreaptă pe unde ai urcat!”

Mai imi spune de construcţia staţiei Piaţa Romană (care a creat probleme, nefiind acceptată pe magistrală de la început, iar construcţia ei ulterioară a facut-o mai dificil de plasat), de magistrala ce pornea spre Şoseaua Giurgiului şi al cărei plan a fost abandonat, de dificultatea lucrărilor pentru magistrala din Drumul Taberei, mai arunc o privire spre acul vitezometrului care nu a depăşit 75 km la ora.

Urmează staţia Piaţa Victoriei cu peronul pe partea dreaptă, ceea ce înseamnă că plimbarea mea la bussiness class ia sfârşit, însă mă umple de o bucurie nemărginită. Sunt atât de recunoscătoare pentru bucuria asta neplanificată şi căzută ca din senin.

Ma întreb de ce nu s-ar mai scris o carte sau măcar nişte articole, interviuri cu oamenii ce se ocupă de drumul nostru spre serviciu sau spre casa din fiecare zi. Mi se pare fascinant, iar ultima frază spune aşa: „Fiecare staţie nouă reprezintă o imagine durabilă, o imagine a unui nou episod din marea luptă pentru autodepăşire.”

Recent când ne povesteam peripeţiile cu alergătorii de miercuri seara am aflat că garniturile noi ale trenurilor au denumiri de oraşe şi de flori. Poate asta îţi va da o satisfacţie mai mare într-o zi aglomerata.

Am mai citit aici si aici. Nişte lucruri extraordinare! Pozele sunt preluate de pe wikipedia.

Comments on: "Metroul din Bucuresti" (2)

  1. Imi place sa privesc lumea in metrou; cu coltul ochiului.
    Sa vad pe furis cine, ce carte mai citeste, care e cea mai noua stire de pe prima pagina, cum isi retuseaza cate o tanti machiajul, privind in oglinda de buzunar usor crapata.
    Ma inspira tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: