Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Archive for the ‘Distractii’ Category

Instagram ~ Discover the world around you

On my 24th birthday I received from my sister a smart phone. Until that day I was against sophisticated phones. In my opinion, phones were only to keep in touch with people and the camera to take pictures, but two different devices. Should I remember that, one of my nicknames was forever 63?! Now you know why! (mai mult…)

Watch the sky, the stars and the beautiful Univers! You are part of it!

Last evening I had a precious view on the window, the gradient of the twilight, all the colors of the rainbow after the sunset. I don’t know if you noticed it before, but you can try to catch it on the serene evening sky! It will change all your thoughts or your state of mind. 

And because I have lots of things to share with you about sky and stars, I decided to finally tell you some!

(mai mult…)

Metroul din Bucuresti

Mă amuz de fiecare dată când îmi amintesc de fobia mea din anul întâi de facultate de a intra neinsoţită la metrou. Nu stăteam prost cu orientarea, având în vedere că deja băteam Bucureştiul la picior, însă când intram la Metrou se rupea firul. Domnule şi când spun că se rupea firul, parcă orice informaţie utilă legată de traseu intra pe o ureche si ieşea pe cealaltă.250px-Metrorex_sigla.svg

Anii ce au trecut şi împrejurările, mi-au dat experianţa şi ocazia să învăţ rând pe rând în fucţie de nevoie toate staţiile. Ce mai pui că în ziua de azi este singurul mijloc de transport ce îl folosesc cu regularitate pe lângă mersul pe jos.

În toamnă am primit si o carte „Drumeţind prin lume” se numeşte iar prima povestire m-a fascinat. Povestea ne ilustrează inceputurile lucrului în subteran pentru construirea metroului, prima frază sună aşa: „În decembrie 1981, s-au împlinit doi ani de când capitala are metrou, intrând astfel în rândul celor 60 de oraşe ale lumii care, la ora aceasta,  sunt dotate cu un asemenea mijloc de transport în comun.”

Pot să spun ca povestirea din carte m-a fascinat. Istoria şi amintirile poate ale multor români de a călători pentru prima dată cu metroul,  primele turnichete ce permiteau accesul pe peron în urma introducerii monedelor de 1 leu, sau poate entuziasmul de a inaugura o noua staţie.

Primul tronson inaugurat a fost cel  dintre statiile Semănătoarea (Petrache Poenaru) si Timpuri Noi ce străbate 8 kilometri alaturi de  l Dâmboviţa. Mecanicul povesteşte cum garnitura este făcută la Arad, iar statisiticile arătau pe vremea celor 5 staţii 200 000 de calatori pe luna. Planificarea construcţiilor a fost făcută ţinând cont de populaţia din oraş şi necesitatea acestora, aşadar a apărut necesară legarea tronsonului II cu staţia terminus Republica, importantă zonă industrială pe atunci.

Zâmbesc citind pentru că sunt chiar în drum spre Eroilor drum ce îl parcurg zilnic spre şcoală. Afişul cu lucările de la noua magistrală Drumul Taberei îmi sare mai repede în ochi din decor azi, se pare că istoria se repetă. Citind aşa mă gândesc că fac o dublă călătorie fiind chiar acum în metrou. 899px-Bucharest-Metro-Map-2011

Nu a trecut multă vreme de când inchisesem cartea cu pricina, când alergam spre metrou. Mă răzgândesc brusc privind ceasul de la turnichet. E devreme, am timp sa îl iau şi pe următorul. Pe când metroul în loc să plece mai departe, stă, nu sunt invidioasă am hotărât să îl iau pe următorul însă invitaţia mecanicului de tren să îmi incep călătoria de data asta chiar de la pupitru e de nerefuzat. Un pas mare şi sunt înăuntru.

Începem incursiunea prin tunel iar mie parcă nu îmi vine a crede că imi văd visul cu ochii. Fată de CFR-ist fiind, sunt pasionată de trenuri, de locomotive, de legănatul vagoanelor ce îmi insoţeşte orice călătorie reuşită. Ei şi iată fără niciun fel de sforţare sau planificare mă văd la pupitrul care anunţă fără nici o grabă staţiile.

Nu las să se risipească ocazia de a vorbi cu mecanicul având în vedere că o staţie este parcursă în aproximativ 2 minute. Aflu că mecanicul binevoitor, lucrează pe aceeaşi magistrală Berceni-Pipera de când a fost dată în folosinţă.  E de aceeaşi vârstă cu tata şi imi aduc aminte din copilărie când ne-a povestit că a a vut ocazia după terminarea şcolii să rămână să lucreze la metrou însă s-a întors în Medgidia. Alegerea tatei mă face să  apreciez mai mult mersul cu trenul pe rute lungi şi bucuria de a claxona pe o locomotivă Diesel în drum spre Tulcea, drum ce cu drag ni-l amintim cu toţii.

Cartea povesteşte despre Magistrala I, pas cu pas. Completarea ei a venit in viu grai de la omul ăsta care din 1986 cutreieră măruntaiele Bucureştiului. La sfârşitul lui 1983, magistrala I avea o lungime de 28 de kilometri şi un flux de călători 700 000 pe zi, având un număr de 40 de trenuri pe oră şi sens la un interval de 90 de secunde.

Povestea continuă, responsabilitatea mai mare pentru mecanic, el aflându-se  mai aproape de călători şi trecerea de la lumina artificială, la intuneric face ca tura să fie destul de greu de suportat. Imi atrage atenţia la diferenţa dintre tunelul circular si cel dreptunghiular, ne întâlnim chiar şi cu un metrou ce vine grăbit de pe sens opus. Aflu şi de „salvatorii” de la metrou, oamenii ce se ocupa de lucrurile căzute pe linia metroului. Avem un caz transmis chiar acum prin staţie, problema e rezolvată până să ajungem în staţia cu pricina. 800px-RO_B_Bombardier_train_inside

Deşi aş continua plimbarea până la terminarea turei, mă simt chiar de la prima staţie şi îl rog să mă anunţe când să mă dau jos şi să trec în vagon. „-Ei, dar mai sunt de spus niste povesşti, unde cobori? -Piaţa Victoriei, dar e ceva până acolo! Să nu vă fac probleme! -Ei, Piaţa Victoriei e numai bine, ai peronul pe parteadreaptă pe unde ai urcat!”

Mai imi spune de construcţia staţiei Piaţa Romană (care a creat probleme, nefiind acceptată pe magistrală de la început, iar construcţia ei ulterioară a facut-o mai dificil de plasat), de magistrala ce pornea spre Şoseaua Giurgiului şi al cărei plan a fost abandonat, de dificultatea lucrărilor pentru magistrala din Drumul Taberei, mai arunc o privire spre acul vitezometrului care nu a depăşit 75 km la ora.

Urmează staţia Piaţa Victoriei cu peronul pe partea dreaptă, ceea ce înseamnă că plimbarea mea la bussiness class ia sfârşit, însă mă umple de o bucurie nemărginită. Sunt atât de recunoscătoare pentru bucuria asta neplanificată şi căzută ca din senin.

Ma întreb de ce nu s-ar mai scris o carte sau măcar nişte articole, interviuri cu oamenii ce se ocupă de drumul nostru spre serviciu sau spre casa din fiecare zi. Mi se pare fascinant, iar ultima frază spune aşa: „Fiecare staţie nouă reprezintă o imagine durabilă, o imagine a unui nou episod din marea luptă pentru autodepăşire.”

Recent când ne povesteam peripeţiile cu alergătorii de miercuri seara am aflat că garniturile noi ale trenurilor au denumiri de oraşe şi de flori. Poate asta îţi va da o satisfacţie mai mare într-o zi aglomerata.

Am mai citit aici si aici. Nişte lucruri extraordinare! Pozele sunt preluate de pe wikipedia.

Sa indragim anotimpurile, sau cum sa ne bucuram zi de zi!

Incă de când a început toamna să pună stăpânire pe Bucureşti am pornit şi eu un studiu,  o analiză a ceea ce se petrecere în jurul meu. Acum că e iarnă adevărată, adică aşa cum e normal să fie, ţin neaparat să va subliniez nişte lucruri.how-to-make-a-snowman-couple

Pentru mine, ultimele luni mi-au dat o situaţie clară a predominantei cromatice. Suflă vântul afară, probabil suflă vântul şi în garderoba noastră, nepregătită pentru cele 4 anotimpuri. Aşa se face că variantele coloristice sunt foarte scăzute iar  nuanţele de gri, maro, bleumarin şi negru ne înundă. Tor priveghiul ăsta de culori desigur este acompaniat de feţe triste şi posomorâte, de discuţii interminabile legate de frigul de afară, de ploaie, de zăpadă. „Doamne ce vreme!”

Discuţiile nu se schimbă mult nici vara, doar că atunci e de vină încălzirea globală, efectele ei şi multele pericole sunt subliniate la orice pas. Ei  bine, realizaţi pesemne că toamna şi iarna e normal ca temperaturile să coboare de pragul de 0 grade şi să aibă precipitaţii.1

Bun, ai reuşit să înţelegi cum stă cu clima temperat-continentală şi cele 4 anotimpuri, atunci dă fuga la dulap. Îmbracă-te adecvat, afişează un zâmbet pe faţă şi eşti pregătit pentru orice tip de vreme. Astfel poţi să te concentrezi pe ce ai de făcut, să ai un randament mai bun în toate, te poţi gândi şi la altceva poate mult mai productiv ieşind din bucla nesfârşită a lui „vezi ce urât e afară!”.

Ei, acum că am făcut introducerea să trecem la nivelul următor. E iarnă şi e frig. Normal si plăcut, un sezon ce aduce veselie în rândul celor mici şi cu puţin efort din partea voastră, veselia poate să apară şi pe feţele adulţilor.

E timpul să scoatem bocancii, căciulile, pantalonii impermeabili si groşi, sau poate doar ciorapii mai groşi, fustele din stofa si rochiile din tricot,  bocancii, cizmele ceea ce nu scade cu mult eleganţa şi simţul artistic al celor obişnuţi cu ţinutele elegante.2

Începem deja să deschidem ochii şi poate să scoatem şi un chiot de veselie la prima zăpadă, apoi la primul cod portocaliu aruncăm o privire fugară spre raftul cu bocancii şi la ochelarii de schi ce putem să îi folosim şi în oraş pe timp de viscol.

Aşa o schimbare radicală în modul de gândire de până acum, merge sărbătorită cu curaj şi în mişcare. Avem câteva variante de petrecere activă a timpului liber şi de a ne pune în mişcare tot corpul, respirând aerul curat.

Să începem din casă, când nu eşti încă convins 100% să ieşi afară. Apucă-te şi bucătăreşte ceva bun, un desert ce necesită frământare şi modelare. Poate nişte biscuiţi cu secară sau poate echipei tale îi este poftă de nişte gogoşi. Alegeţi împreună şi faceţi încălzirea în bucătărie cu o frământare pe cinste, cu vergeaua de întins coca. Aşa îţi vei pune în mişcare partea superioară a trunchiului, muşchii braţelor şi ai spatelui, abdomenul controlează şi susţine ţinuta.

Plin de energie vei vrea afară. Ieşi la plimbare, mersul în zăpadă e mai solicitant şi mai activ. Poate că eşti curios cum arată parcurile pe aşa o vreme şi ţi-e dor de o poveste. Ea atârnă pe crengile încărcate ale copacilor si pe băncile pustii din parcuri. Eu am plecat pe jos din Piaţa Sudului să redescopăr Parcul Lumea Copiilor, am continuat mersul pe jos până la Universitate. La întoarcere m-am oprit pe derdeluş.shoveling-snow-child1

Da, pe derdeluş oamenii nu au vârstă. Nici când eram mici si ne săniam pe „Hoprea” nu aveau vârstă. Tătici şi mămici,  bunici ce îşi însoţesc copiii, sau cei ce vor să îşi aducă aminte de bucuria de a coborî cu viteză dealul. Aşa e, n-am plecat spre casă până nu am coborît cu punga în lipsa saniei, de vreo 3 ori. Iar adrenalina ce se eliberează în timpul ăsta te face să uiti de frig.

Bei un ceai de ghimbir sau vis de iarnă şi priveşti de la geam iarna de afară. Nu îţi trece niciun alt gând?  Ei în sprijinul tău sar cei din Clubul de Mişcare pentru Sănătate care îşi continuă seria de Alergări de Seară săptămânale. Nu ai cum să îi refuzi când cei de la meteo se gândesc să anunţe cod Roşu. Vei pleca grăbit spre Herăstău, eventual vei mai convinge şi alţi prieteni să se alăture nebuniei. Iar o tură de lac are doar puţin peste 6 kilometri, asta înseamnaă că peisajul se va asemăna mult cu cel de la munte iar starea ta generală la final de tură va fi şi ea asemănătoare. Roşu în obraji şi vesel nevoie mare.liftingSursa: www.imogenragone.com

Chiar dacă ai prins gustul mersului pe jos prin zăpadă, ai putea să dai o mână de ajutor la lopată scoţând maşina din zăpadă. Aici dacă ţii cont de anumite indicaţii poate să fie un adevărat antrenament. Nu uita, schimbă lopata dintr-o mănă în alta pentru a lucra simetric şi desigur îndoaie picioarele când vrei să ridici lopata. Zăpada poate fi destul de grea, iar spatele tău e mult mai valoros. Tehnica Alexander te învaţă câteva reguli pentru a avea eficienţă în mişcare cât şi pentru a elibera tensiunea din anumiţi muşchi folosiţi inutil în anumite mişcări greşite. Tehnica Alexander îţi va îmbunătăţi postura şi te va elibera de dureri. how-to-make-a-snowman-handstandSursa: http://www.hallmark.com

Desigur acum ţi se pare totul o joacă iar iarna începe să se cuibărească şi la tine în suflet. Ce zici de un om de zapadă pe duminică şi o bătaie cu bulgări organizată în parcul I.O.R.?

Valea lui Stan Noiembrie 2013

232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv;;33=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449 ;;9245ot1lsiTotul a pornit de la o sugestie bine plasată de mine in timpul dimineţii. Dând un telefon de „La mulţi ani!” Mihaelei, colega ce mă ştie ca fiind tot  timpul în mişcare mă întreabă ce fac pe weekend. Ce mai pui la cale, ia zi?” Eu veselă nevoie mare zic:” -Nimic, dar sunt sigură ca o să se ivească ceva pe măsură!

N-au trecut decat trei ore până ce dorinţa mea spusă în cuvinte ascunse să îşi dea vălul la o parte. Se pare ca Sfinţii Mihail şi Gavril se gândesc mai abitir la sufletele noastre în zi de sărbătoare. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv 335=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449 (6(245ot1lsi

N-ai înţeles încă nimic, hai să fiu mai explicită: Tatiana, şi ea cu telefoane de urări a fost puntea de legătură între cele 4 „curajoase” (că doar aşa ne-au spus cei de la Asociaţia Oxigen) şi plecarea pe Valea lui Stan. Un fleac pentru Univers să deschidă subiectul MUNTE la telefon între Tatiana şi Mihaela şi să ne urce până la Barajul Vidraru.

E musai să vă las aici două link-uri ce mie mi-au deschis apetitul pentru această Vale mai puţin cunoscută de lume şi care m-a ţinut pe ghimpi de astă vară. Aşadar, blog si video.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv992)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39;3594 77336nu0mrj

Dis de dimineaţă ne încălzim feţele cu razele darnice ale soarelui, care, în luna noiembrie se arată pe un cer senin în drumul nostru spre Piteşti- Curtea de Arges – Lacul Vidraru. Facem cunoştinţă şi ne punem pe cântat, ce altceva decât cântece de munte cu sunet de chitara. Sunet ce imi aminteşte de planul meu la început de an, cum aş vrea să învăţ să cânt la chitara. Tatiana reface itinerariul şi în trecerea noastră prin Piteşti aduce si chitara. Chitara la care voi zornăi de acum încolo. Mă folosesc de această cale să îmi arât recunoştinţa faţă de Tatiana care m-a apropiat mai mult de realizarea planului meu, punându-mi chitara în braţe. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv89;3=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 44 462 245ot1lsi

Facem şi picnic în parcare în Curtea de Argeş şi suntem pregătite pentru impresionanta Vale. Tatiana completează peisajul cu explicaţii solide, aşa ca să nu trecem ca Vodă pe aici. Cheile de aici nu sunt calcaroase ca cele de la Cheile Bicazului de exemplu, aici avem de-a face cu apa ce a reuşit să modeleze şisturile cristaline, mult mai dure. Traseul ne convinge de cele spuse, nisipul fiind alunecos pe pietrele ude.

Cele 18 grade de la poalele muntelui se injumătăţesc la intrare pe traseu. Ne încălzim numaidecât pentru că scările şi cablurile intervin pentru a face traseul accesibil. Este proaspăt reamenajat şi marcat (până acum, traseul era cunoscut doar de cei experimentati, fiind nemarcat).232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv679)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39;358(6(4336nu0mrj

Sălbăticia peisajului ne surprinde şi ne obligă la pauze dese, desigur pentru a face fotografii şi pentru a ne minuna cu voce tare. Trunchiuri de copaci zdraveni se incrucişează în valea ce o străbatem, apa serpuieşte când pe stânga când pe dreapta, cascade cu cromatică diversă, suficiente ispite.

Mai tragem câte un refren, câte un vers.  „Noi urcam şi iar urcam” devine un laitmotiv ce aduce zâmbete pe feţele noastre.  Înainte de prima trecătoare suspendată peste vale găsim o ascunzătoare pentru cutia geocaching ce am pregătit-o din scurt. Dacă în Canionul Tamina am ascuns una, de ce Stan să fie fără?29102013076

Imediat ce am lăsat-o în urmă un miros de fum ne-a dat de înţeles că mai sunt oameni pe traseu. Şi ce binecuvântare pentru tura asta. Cei de la Asociaţia Oxigen erau însiraţi pe traseu şi câţi erau, Doamne.

Primim informaţiile legate locul din traseu unde valea este cea mai îngustă, locul presărat odonioară cu câteva pietre de trecere. Ei bine până să vedem cât era de adâncă apa, omul ce il voi numi în continuare Lostriţa, face un salt in gol de la vreo 5 metri. Rămase cu gura căscată, mai face unul chiar din dreapta mea fără prea mult stat pe gânduri. „Ce scări, ce cabluri dom”le?  Norocul nostru întruchipat în oamenii ăştia este că zona respectivă nu este amenajată ceea ce ne-ar fi lăsat 2 variante posibile: să ne întoarcem din drum, ceea ce ar fi rezultat in frustrare la puterea a patra, sau să ne dezbrăcăm şi să ne incercăm norocul. Apa ajungea pana la piept din cele văzute la faţa locului prin oamenii ăştia echipaţi în scafandri, Lostrite nu alta.  232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv397)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39;358;;52336nu0mrj

Dar Asociaţia Oxigen ne-a făcut viaţa mai uşoară aşa că ne invită să trecem şi noi pe partea cealalta cu tiroliana amenajată de ei. Şi uite-ne de partea cealaltă, uscate, ba chiar vesele pentru că într-un grup mare tot timpul e rost de veselie. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv 799=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449 (27245ot1lsi

De aici Valea se lărgeşte, parcă o aud si acum pe Tatiana cu remarca asta. Aşa că mai urcăm câteva scări, mai tragem de un cablu şi ajungem la scara verde…ultima. De aici urmăm cursul apei în sus când pe dreapta. când pe stânga ca să ajungem la indicatorul spre Călugăriţa.

Urcăm versantul care stă la caldurică sub plapuma de frunze moarte. Îmi dau seama că aceste culori ale pământului sunt atât de relaxante şi odihnitoare. Ne oprim si noi la picnic, vedem grupul celor de la Oxigen reîntregit şi continuăm. Trebuie sa ajungem la maşină pe lumina. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv 753=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 44 3;36245ot1lsi

Lacul Vidraru apare în ochii mei pentru prima dată şi mă face să il compar cu lacurile din Norvegia. Am vazut eu un pliant acum câtiva ani, că de altfel nu am vizitat încă Norvegia dar cred că mai mult culorile amurgului cu pete roşiatice ale apusului pe crestele din zare m-au trimis la aşa comparaţie. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv8329=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 4497;;(245ot1lsi

Pentru că Stan e deja mult în urmă ne mai minunăm o dată de aşa traseu frumos; eu mai mult pentru că am ajuns într-o zonă nouă pe harta mea, iar Roxana de faptul că a reuşit cu brio să parcurgă primul traseu la munte. Merită felicitarile noastre, aşa că ne scapă şi un chiuit.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv5666=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 4497(3 245ot1lsi

Albastrul înserării dublat de cel al apei este atât de odihnitor pentru ochi, mai odihnitor decât frunzele de  mai devreme. Mă simt de parcă visez cu ochii deschişi iar când fetele vorbesc de Zeiţa Luminii, ei atunci chiar cred ca am aţipit în bocanci. Râdeţi râdeţi, căci ea e acolo, un simbol al barajului Vidraru şi al hidrocentralei. Asistăm în liniştea ce învăluie locul la înserare şi apariţia lunii şi a stelelor.   Si că tot  a venit vorba de stele,  multă vreme m-am întrebat ce constelaţie avem în centrul atenţiei pe cer în luna noiembrie. Da da, am scanat cerul, iar acum constat din cărţi că putem vedea V-ul de la constelaţia peşti imediat sub Pegas (adica pătratul de la Andromeda). Trebuie să mai profit de cerul senin şi să localizez si Cetus, sau Camelopardalis, aceasta din urmă fiind în apropierea constelaţiei Casiopeea, tot un V. Mă lămuresc eu până la urmă. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv4794=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449 (83245ot1lsi

Am împărtăşit bucuria excursiei cu un popas in Piteşti apoi am reluat repertoriul cântecelor de munte alunecând pe autostradă spre casa. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv3 9 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 44976 5245ot1lsi

Sfaturi pentru cutezători: plecaţi în traseu echipaţi bine, haine impermeabile, bagaj puţin, încălţăminte aderentă, eventual mănuşi, cablurile sunt foarte foarte reci pe timp de toamnă, eu de data asta mi-am luat doar căciula (hihi). De ronţăit în pauze pacheţel cu ce bunătăţuri ştiţi voi că vă dau aripi. Si neapărat interesaţi-vă de traseu, întrebaţi, citiţi, urmăriţi prognoza pentru a fi la curent cu starea traseului. Noi am fost norocoase la trecătoare acolo,  cel mai bine cred întrebaţi oameni specializaţi care vor avea cu siguranţă un răspuns pentru problema voastră. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv5(5 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449247;245ot1lsi

Cu excursia asta, încă o steluţă s-a aprins în sufletul meu.

 

 

Halloween Nike Running, pentru a doua oara ~ 31 Octombrie 2013

owl-mask-231x300zombie-mask-halloween-printable-420x420-kbz-012Imi place de ceva timp incoace sa fiu spontana, iar atunci cand imi vine pe la nas vreo oferta, iar ea imi surade, sa nu o scap. Cred ca este un exercitiu bun avand in vedere ca sunt o balanta nehotarata de fel, iar deciziile pentru mine sunt ceva groaznic.

Asa se face ca am zarit pe internet ca la fel ca anul trecut, cei de la Nike organizeaza alergarea din Parcul Carol la ceas de seara si cum altfel decat echipati corespunzator de Halloween.

Joi avand ora de dirigentie, iar copiii fiind mai cu lipici la astfel de evenimente m-am gandit sa confectionam impreuna masti. Asa ca m-am documentat si am facut o baza de sabloane, pe care vi le voi lasa in cazul in care aveti nevoie. 576582_655290724504697_1265200709_n

Desigur am pornit in cautarile mele de la vesnica tema: Ursul si Vulpea. Cum am ajuns la costumatia de „prison break”/evadat? M-am apucat de confectionat masca de vulpe, insa neavand material maro, iar cel in dungi lipindu-se de mana mea, am zis sa fac de proba sa vad ce iese.

goldilockswebUrsul m-a insotit chiar daca nu a alergat, ceea ce Fox_Mask_by_Elixia_Dragmiream apreciat si mai mult. Am inconjurat parcul de 3 ori cu un total de 6 km, parcursi in 30 de minute. Ca timp de alergare, nu observ nici o performanta insa ca stare generala in timpul alergarii, ori faptul ca e seara, ori pentru ca alergarea este foarte bine gandita ca asezare, ori pentru ca suntem costumati ma simt de parca plutesc.

Cristi imi zice: „Asa spui tu dupa toate alergarile, si lauzi excesiv toate parcurile”. Am stat sa analizez ce mi-a zis, cred ca are dreptate, asa fac. Deci care este secretul atunci? Activitatea de a alerga iti da energia pozitiva si starea de bine generala ce se intaleaza si mai bine cu fiecare pas parcurs.  Lumina difuza, iti amplifica toate simturile fiind astfel mai curios de tot ce te inconjoara. Fiind ora noua seara, te pregateste excelent pentru un somn odihnitor. 1384266_655290717838031_122019453_n

Pentru ca scenariul sa fie foarte bine pus la punct, dupa ce am alergat toti cei 6 kilometri cu frica „evadatului”  care crede ca pe urmele sale se afla politia. Stupoare, omul deghizat in politist era deja la finish...deci preda-te veverito! 1000004_655290721171364_1559324117_n

Amuzamentul a venit pe traseu cand, de la oameni necunoscuti, am auzit diverse remarci cu ar fi: „Uite fă puşcăriaşul!” sau Ia uite mă şi trecerea de pietoni!”  Ma apucă râsul şi acum când îmi aduc aminte. Mascata fiind o vad pe Cami de la Clubul de Miscare pe traseu si o strig entuziasmata. Abia apoi imi dau seama ca eu sunt mascata si ea nu-si da seama cine sunt, asa ca ma prezin razand.1385778_655290704504699_81005759_n

Ca un sfat pentru cei ce vor sa inceapa antrenamentele de alergare, le recomand cu caldura Parcul Carol avand astfel foarte multe posibilitati de fiversificare: deal, scari cam tot ce are nevoie un MonkeyMaskalergator. Vremea e tocmai buna pentru a te antrena in acest sens. maskcutout

Cei de la Nike Running Club  organizeaza saptamanal antrenamente prin parcuri, cat si cei de la Clubul de Miscare asa ca daca pana acum nu ai avut sustinere, acum ai de unde sa alegi! Succes in tot ce va propuneti!

 

 

Guildford ~ October 2013

232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv4355=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3;;8 245ot1lsiGuildford, un orasel foarte frumos aflat la jumatatea distantei dintre Londra si Portsmouth. Se ajunge foarte repede cu South-West Train in jumatate de ora esti deja cuprins de magie. Asa se face ca am retrait pentru inca doua zile amintirile din Aarhus, un orasel asemantor insa diferenta dintre cele doua este ca Guildfordul este tradus pentru oricine.

Nu pot sa imi dau seama inca ce ma fascineaza atat de mult la acest tip de orase. Sa fie oare cladirile din caramida, linistea deplina claxoanele si sirele de ambulante fiind lasate parca in alta lume, pistele special amenajate pentru biciclisti, modul de aranjare asa pe deal, sau poate mai bine zis toate la un loc.

12 lire costa biletul de tren pentru a ajunge in Guildford din Londra, asta daca vei fi convins ca merita sa ii acorzi o zi.

Primul loc ce iti va fura pasii este cu siguranta Castelul. Sau mai bine spus turnul din Guildford, aflat desigur pe un deal oferindu-ti ocazia unei panorame foarte frumoase. Chiar daca este luni, poti sa te plimbi in curtea turnului ba chiar sa admiri gradinile verzi ce parca vor sa sfideze toamna.  Pretul de vizitare pentru o zi normala este de 3 lire pentru adulti.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv (75=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3;5(95245ot1lsi

Guildhall sau casa cu ceas aflata pe strada principala, High Street se poate vizita ghidat si gratuit chiar in fiecare luni la ora 14:00. Fiind singura curioasa in acea luni, ghida nu s-a dat inapoi de la a imi povesti toata istoria orasului. Am vizitat incaperile, iar schimbarile ce i-au fost facute din Epoca Medievala pana acum mi le arata cu foarte mare pathos.  Retineti faptul ca Guildhall a fost pentru foarte mult timp primaria orasului, dar si locul unde se dadeau sentinte (tribunal) fiind prevazut cu un tunel de legatura cu sectia de politie pentru a aduce inculpatii.

Nu o sa trec cu vederea modul mai putin conventional de a vizita un oras, pentru ca de data asta am acordat foarte mult timp vizitarii librariilor. Doamne si sunt atat de multe si de diferite incat pur si simplu timpul se dilata. Magazine intregi cu felicitari si vederi si poate ca vei ramane si tu surprins sa vezi ca sunt in fiecare alte modele.

Fascinata pe deplin am gasit si un magazin in stilul Antic Exlibris, cu denumirea de Oxfam o minunatie cu reduceri si carti de anticariat. Cu greu m-am stapanit sa cumpar doar niste felicitari. Cultura asta de a trmite felicitari de multumire cred ca este de vita regala. Printesa Diana scria intotdeauna scrisori de multumire dupa evenimentele organizate sau la care lua parte. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv45;(=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3;;8 ;245ot1lsi

Catedrala St. Mary se afla pe strada cu muzeul Guildford si cu magazinul cu specific bisericesc. Ei aici vine o mare surpriza pe fata mea. Contrar magazinelor bisericesti de pe la noi, acestea sunt mai putin stralucitoare de obiecte sfinte si mai literare. Asa am gasit foarte multe carduri cu mesaje motivationale, agende, apoi agendele mi-au dat mare bataie de cap. Cu toata reducerea de 10% pentru studenti trebuia sa ma potolesc si sa aleg o singura agenda, asa ca a trebuit sa dau doua ture pentru a putea lua decizia cea grea. M-am decis inainte de a pleca din oras la „Words to warm a Teacher’s heart” o bijuterie pentru suflet.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv9 6 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;723245ot1lsi

Guildford Museum si el cu intrarea libera pentru cine vrea sa ii treaca pragul este micut, retras si foarte linistit si m-a impresionat si el in felul lui. La intrare aveau amenajate cateva standuri in cinstea echipei de fotbal a orasului. Istoric si chiar un concurs (daca stateam eu putin mai mult sigur plecam cu tricou oficial si cu semnaturi pe el). Istoria mestesugurilor ma surprinde cu cateva colectii de broderii si cusaturi frumoase foc. Si sa nu mai zic ca la un moment dat, era o camera cat vedeai cu ochii numai machete de trenuri si locomotive,  fiind reprezentata acolo gara din Guildford. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv9(53=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3;5(9;245ot1lsi

Desi micut, si vechi cu scartait in podele,  si el interactiv te imbie sa pui mana, sa probezi haine, sa asculti caruselul si alte cate si mai cate minunatii.  Va este clar faptul ca nu am plecat de aici fara un fluier ce imita fluieratul trenului si fara bomboane impachetate sub forma de mingi de fotbal.994577_656881064345663_384170022_n

Pelerina mi-a stat alaturi si in Guildford topaind bucuroasa in cateva dusuri caldute de nici nu te gandeai ca e toiul toamnei. Canalul iti ofera daca ai sufiecient timp de petrecut plimbari incepand cu 6 lire dar de asemenea poti face drumetii, poteca fiind amenajata pentru 8 kilometri daca imi aduc eu bine aminte. Mai mai ca poti pleca spre Londra pe jos, sau cu bicicleta de ce nu. 🙂

Seara Ivo a propus sa cinam la Restaurantul lui Jamie Oliver, deci asa oferta nu e de refuzat. Am mancat niste orez cu ciuperci Ivo somon cu ceva, condimente de toate felurile si gusturi dintre cele necunoscute. Mi-a placut intradevar modul cum culoarea bleu conferea liniste si mi-a mai placut atmosfera data de toate soiurile de borcane pline pregatite pentru iarna.84

Ultima zi, nu m-am lasat venisem pregatita cu cateva coordonate pentru geocaching. Asa ca am intins pasul sa gasesc Stoke Park.  Pana sa gasesc cutia,  intrata fiind in parc am fost surprinsa sa gasesc 2 terenuri de tenis cu acces liber, un uimitor „sensory garden” si un lac mai ceva ca in poveste. Ei si daca nu vi se pare nimic spectaculos,  atunci sa va spun de terenurile de cricket si fotbal care se intind cat vezi cu ochii la iesirea din parc, ba mai mult am prins si o echipa de fete la antrenament chiar daca ploaia incepuse sa se scuture bine de tot. Nu mi-a parut rau ca tocmai zona unde era cutia ascunsa, perimetrul era incercuit pentru mentenanta copacilor. Niste meseriasi lucrau de zor la cosmetizat copacii.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv3666=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;724245ot1lsi

Drumul spre Stoke Park m-a purtat printr-un cartier de case ce mai, picatura din cele din Abbyhoy, Aarhus. M-am urcat in tren spre Londra fara sa ma mai uit inapoi. Chiar daca intradevar am simtit ca timpul mi-a permis sa fac tot ce mi-am propus, despartirea tot despartire ramane.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv8326=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;726245ot1lsi

Londra m-a asteptat cu Covent Garden si animatiile de strada, cu pietonale strabatute la pas pana la ultima clipa. Aici subliniez faptul ca Green Bus spre aeroportul Luton sunt la jumatate de pret fata de National Express, adica 7 lire. Plecarea se face tot din spatele garii Victoria.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv7835=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;8;7245ot1lsi

Am mai prins schimbarea garzii de data asta la Muzeul Cavaleriei, si am preferat sa nu ma las pagubasa pana nu reusesc sa momesc cateva veverite cu biscuitii de ghimbir sa se catere pe piciorul meu asa cum am vazut in gradina de la St. Paul niste fetite. Surprinzator dar am reusit, ba mai mult am reusit sa fac si poza momentului singura singurica.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv;59 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;934245ot1lsi

Porumbeii m-au asaltat si ei fiind vorba de biscuti asa ca am petrecut cateva ore minunate inainte sa adorm. In loc sa numar oi, ce credeti ca am numarat din avion in ritualul meu de a adormi? Ei bine vreo 15 stadioane cu nocturna aprinsa. Asta mai zic si eu infrastructura sportiva, si nu era altceva decat marti seara.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv462 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;734245ot1lsi

“Ladies and gentlemen, as we start our descent, please make sure your seat backs and tray tables are in their full upright position. Make sure your seat belt is securely fastened.”

„Ladies and gentlemen, welcome to Otopeni- Henry Coanda Airport. Local time is 1:30 and the temperature is 9 degrees.” 603472_650923721608064_1200731242_n

Clipesc somnoroasa o data si revad in minte ultimele 4 zile. A fost o excursie de exceptie!