Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Archive for the ‘sanatate’ Category

Busteni -Omu via Varful Bucsoiu ~ 24-25 August 2013

232323232%7Ffp543(8)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3989(8 538336nu0mrjAm planuit pe banda rulanta vara asta si mi-a priit, pe atat de bine incat sunt zglobie. Ba chiar am avut ocazia sa fac o retrospectiva, si nu pot sa inteleg de ce in vremea studentiei nu am plecat la munte macar o data pe luna pe trasee in stilul celui care urmeaza.  Sa nu mai lungim vorba cu aduceri aminte, sa purcedem la drum.

Trenul ne-a leganat pana in Busteni, fiind la inceput de repaus vocal, am profitat de un somn scurt. 9:30 a fost ora la care ne-am dat jos, tractorasul spre Cabana Gura Diham ne-a asteptat in fata garii. 5 lei biletul pentru cei ce vor sa mai scurteze din traseul aglomerat de masini pana la Cabana Gura Diham..

Desigur, nu mai este nimic nou faptul ca in fiecare an aici se infiinteaza un cartier de rulote. Creativitatea si-o manifesta fiecare in gospodaria lui, steagul Romaniei, gardulete, rasaduri cu flori, omul sfinteste locul.

La cererea fetelor, pentru ca am uitat sa precizez suntem in tura asta 4 fete harnice, cele mai harnice de la T Club cu care povestesc demult despre munte si hobbiul nostru comun, facem prima pauza la Gura Diham, avand in vedere ca am scurtat drumul, deci pauza pentru revigorare cu cafea, iar pentru mine un suc de jneapan.

Aici primim si informatii pretioase pentru dozarea adecvata a traseului. Sa o luam in ordinea in care au aparut pe traseu: zona e plina de ursi, un lant pe Bucsoiu este rupt, iar in jur de ora 16 o sa ploua, asa ca ar fi bine sa nu ne prinda pe creasta.  Traseul urma sa il avem comun doar pana la Pichetul Rosu, unde Andreea si Ioana se intorceau spre Busteni, iar eu si Tatiana continuam spre Omu cu drag.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv ;=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 7 ;99627245ot1lsi

Prima portiune pana la Poiana cu Izvoare, o strabatem intins, ajungand in 45 de minute. Alti turisti se opresc in drum la ideea ca au vazut ursoaica cu 2 pui. Vad maro in fata ochilor, parca inca vad randurile scrise de Viajoa la ea pe blog. Scot intr-un moment de curaj fluierul pe care nu-l mai las din gura pana dupa trecerea la Prepeleac si intindem pasul la maxim. Turistii lasati in urma par increzatori ca le deschidem drumul, altii care coboara ne intreaba nedumeriti daca ne e frica de ursi.

Revad portiunea comuna cu traseul spre Malaiesti, remarc mici schimbari, o banca si o tablie in cinstea montaniarzilor pierduti.  Traseul se pierde si el pentru un moment, chiar de la Prepeleac, insa Tatiana ma face atenta la jnepenisul cu crengile taiate ce denota faptul ca nu avem cum sa ne situam gresit pe harta. In tacerea ce ne urneste pasii ma gandesc cat de important este sa ai alaturi de tine intr-o tura la munte pe cineva de incredere si mai mult de atat care sa tina ritmul de mers.1187136_579428712120266_1553489019_n

Tunete ne ajung din urma, chiar in momentul de intrare pe zona de lanturi. Valuri de nori ne invaluiesc din toate partile, fereastra spre panorama se deschide doar din cand in cand, iar noi inaintam convinse, trebuie sa ajungem la Omu inainte de prognoza meteo. Astfel ca nu luam pauze multe, betele de trekking ale Tatianei sunt foarte de ajutor pe zona dinainte de lanturi, dupa care trecem la tehnica de scrambling, sau cum ar relata tata tura lui din tinerete ca au urcat de-a buselea. Tot pe blogul de calatorii mi-am imbogatit vocabularul cu aceasta tehnica, de altfel folosita si aflata deja in topul preferintelor mele.

Turistii se imputineaza pentru o perioada, noi doua ajungem pe creasta de unde avem vedere spre Cabana Malaiesti un strop de culoare in una din vaile glaciare din Bucegi dupa cum imi spune Tatiana.  Norii ne gadila pe la picioare, si suntem cu ochii in patru sa prindem ferestrele lasate libere de culoare din vai.

Turisti au inceput sa mai coboare, ne dam buna ziua si ajungem in varf de Bucsoiu. Un obiectiv indeplinit pentru noi doua, si un prilej de bucurie si multumire. De aici spre cabana Omu mai avem de „coborat si urcat inc-un deal si inc-o vale”, 4 la numar, pe creasta. O portiune splendita chiar daca vremea nu e cea mai buna, insa conteaza ce simti atunci cand urci pe munte, Iar mie imi tropaia sufletul de bucurie.DSCF3168_w

De pe Bucsoiu, chiar si pe o vreme ca asta, putem vedea Cabana Omu, ceea ce imi da mai mult curaj. Incepe sa se simta racoarea de pe creasta, fiind la o altitudine de 2492 metri,  asa ca intindem pasul si intr-o clipa suntem la Omu, Profitam din timp de GPS si gasim cutia ascunsa, in suficient timp cat sa ne inghete de-a dreptul mainile, si picioarele. Gandul ca o sa bem un ceai fierbinte ne incalzeste pe loc , asa ca debutam pe scena zgribulita de la Omu.

Ne gasim cu greu doua locuri libere la o masa vesela, si nu stim exact daca ceaiul aromat, cel mai aromat din cate cabane am incercat, sau frigul de afara  ne-a dat startul la ras. Si am ras Doamnne, fara pauze.  Pentru cazare trebuie sa retineti de indata numarul de telefon la care trebuie sa faceti rezervare in prealabil. Desi sunt 36 de locuri la prici si inca vreo 2 camere cu 4 si 6 locuri, ele sunt ocupate la foc continuu. Deci dupa cum se vede plecasem pregatita stiind unde voi dormi in noaptea ce urmeaza, la munte nu am alergat niciodata dupa conditii si nu voi face asta atata timp cat voi face drumetii, ei cititi ce urmeaza.ref._de_pe_batrana

Ploaia se porneste exact dupa cum prevestisera cei de jos, 4 ore si 48 de minute arata cronometrul nostru in dreptul cabanei, adica exact inaintea dezlantuirii torentiale si chiar de grindina. Dunga rosie se termina la intrare in cabana, cel putin pentru ziua de azi. Seara o petrecem intr-un ras, la foc continuu, de indata ce in camera micuta se inghesuie drumetii. Lumea e mica, asa ca daca la Omu credeti ca sunt sanse mici sa va intalniti cu cineva cunoscut atunci va inselati. Se pare ca e reuniunea celor de la T Club.

Ritmul de mers a fost sustinut pe toata urcarea, cu toate astea tind sa cred ca rasul devine un tratament impotriva febrei musculare. 3 turisti de la prici nu au venit, tocmai cei de langa mine si Tatiana. Carevasazica avem spatiu berechet insa somnul fuge si rade si el de noi. Usa deschisa incearca sa faca fata cu portia de oxigen pentru fiecare drumet insa fara succes. Ies sa ma racoresc pentru o clipa iar luna imi surade din ceata. E o imagine de poveste afara, iar vantul sufla cu putere pe platou. Ultimii doi intarziati isi fac aparitia de la Cabana Babele, in puterea noptii.

Rasul nu inceteaza nici pe intuneric, daca ursul poti sa il sperii cu fluierul si cu galagia, apoi pe ras nici cum. Nu-i domnule chip sa adormi o clipa, fie ca esti cu ochii inchisi, deschisi tot aia e, camera e scufundata in bezna… in bezna si in chicoteli.

Dimineata, dupa prognoza deloc vesela cum ca ploua toata ziua, ne mai subliniem pentru un moment traseul. Avem ca prim obiectiv sa ajungem la Crucea Eroilor, apoi sa coboram pe Jepii Mici inapoi in Busteni. Ne urnim, 4 din fata cabanei pe o vreme de toamna tarzie, cu ceata, burnita si nu mai mult de 4 grade Celsius. Nu sunt in fruntea plutonului, asa ca ma preocup mai mult de picioare, fiind ud si alunecos. 1240593_720096228017550_507079798_n

Ne etalam rand pe rand toti 4 pelerinele de ploaie si daca bleumarin deriva din albastru curat ca cerul noi am intins steagul Romaniei pe cararile muntilor. Toti mai parcurseseram anterior drumul de la Omu la Babele, insa de data asta vremea, ori poate tacerea stabilita de vantul care sufla cu putere ne-a lasat sa ne indepartam de traseul dunga galbena. Asa se face ca pe un cer aproape senin si cu o priveliste verde de jnepenis cu un refugiu atarnand in varf de munte ne-am dumirit unde ne aflam de fapt.

Suntem in fata indicatorului care ne anunta: 3 ore pana in Moeciu de Jos si 2 ore pana la Pestera. Adica despre ce Babe vorbim, cand ne situam in Saua Batrana, chiar in dreptul Refugiului cu acelasi nume, la altitudinea de 2170 metri.  Mai aruncam o privire spre traseul lasat demult in urma si suntem de acord ca nu am pierdut nimic, vremea arata rau in partea aia. Varful Gutanu a ramas in urma cu a sa inaltime de 2246 m. Reconfiguram traseul,  mai schimbam marcajul inca o data, pentru triunghi rosu si coboram spre Pestera.  Nu intalnim pe nimeni pe traseu pana aproape de telecabina, in schimb este paradisul animalelor aici. Oi, vaci, porci, cai, magari cam tot ce poti tine intr-o batatura imprastiate cat vezi cu ochii. O imagine de vis cu mult verde, verde in ochii mei la fel de verzi de incantare.

Intr-un mic popas ne dam cu parerea ca e un traseu foarte frumos si cu siguranta ocolit de atatea ori. Se pare ca dunga galbena cea buclucasa ne-a dat prilejul sa vedem si alte peisaje. Un traseu accesibil, incadrat de Doamnele si de Batrina, imi aduc aminte de Imnul Bucegilor asa ca incepem sa dam frau liber versurilor. Asa ajungem in dreptul telecabinei din Pestera care ne va urca sus la Babele.  Concluzia noastra e ca si asa ajungeam prea repede acolo daca nu mai lungeam putin traseul.

Peisajul se schimba, numarul turistilor crescand vijelios, asa ca ne mai dezmortim putin cu un ceai si batem in cuie coborarea pe Jepii Mici. Crucea Eroilor inca nu se lasa vazuta,e imbracata grijuliu cu strat de nori, chiar daca turistii se insira pe Brana Caprelor (cum care capre, caprele care au plecat de la Cabana Caraiman, pentru cunoascatori – refren: La Cabana Caraiman (bis)/ Cabanieru-i cam golan Noaptea pe la 3, hei)) sa o vada.

Aduc in memorie amintirea excursiei din 2009. Se face imediat sinapsa si constat ca este un ciclu complet incheiat astazi. Prima data am urcat pe Jepii Mici in drum spre Malaiesti cu un popas la Omu pe platou, acum cobor pe drumul asta. Inca nu ati inteles? Vorbim despre un bildungsroman aici, un ciclu de transformare. Am urcat, in primul an de facultate, acum cobor, in anul cand inchei si masterul. Sunt eu prea visatoare sau traseul asta este un vis frumos. 

Turistii urca, obositi mai intreaba cat mai este pana la Babele. Raspunsul creste, creste cu fiecare pas. Iar noi nu facem decat 2 ore si putin pana jos langa Hotel Silva. Franele imi tremura cu fiecare pas, insa cu atata bucurie am coborat pe Jepii Mici. Un traseu extraordinar pe ale carui poteci nici nu ma mai gandesc la urs, e atat de populat, incat ursul sigur e in alta parte azi.

O ultima privire din gara Busteni, ne dezvaluie pentru o clipa Crucea Eroilor. Ii zambim ca rasplata si suntem multumiti pentru un weekend superb la doi pasi de casa, pe Valea Prahovei,  revenind cu aer curat de la Omu cu drag.

PS: Pozele sunt putine pentru ca turele adevarate trebuie pastrate in suflet.  Am preluat cateva de pe site-ul carpati.org , Tatiana o sa completeze cu cele de pe telefon si o mostra de Jepii Mici de la companionii de drum. Aici, am citit un jurnal foarte frumos al unei ture ce are ca punct comun Omu.

Tabloul verde al Bucurestiului -Natura mai aproape de casa ~ August 2013

Am promis demult, in verva plimbarilor fiind, ca o sa fac un top al parcurilor din Bucuresti. Nu degeaba au trecut ani din ziua promisiunii, ci pentru ca am vrut sa fie un top bine documentat si cum altfel decat la picior si desigur pus la incercare la diverse evenimente si activitati. Am spus cumva top?… deci balanta din mine trebuie sa cantareasca alegerile. Sa spunem ca le voi aseza frumos in ordinea in care ele imi vor aparea in minte, luand astfel importanta lor. Iar pentru voi un frumos sondaj de opinie. Ce parc s-a cuibarint in lista preferintelor voastre?

Ca orice top, corect trebuie sa respect anumite clasificari, unele sunt mai mari altele sunt mai mici, unele sunt o poveste reinviata prin renovare, altele au ramas uitate de ani.  Asadar din categoria parcurilor mari.

  • Parcul Carol (fostul Parc al Libertatii) – Avand ca punct de plecare Piata Unirii, se afla doar la doi pasi de mers pe jos, ba mai mult este despartit de Parcul Tineretului doar de o strada, asa ca atunci cand se termina aleile poti continua linistit.  Parcul Carol m-a fascinat de la inceput, fiind amenajat pe Dealul Filaretului, scarile ce duc la Mausoleul Eroilor te vor scoate cu siguranta din leneveala si iti vor da idei de petrecere a timpul liber. Poti sa iti faci un antrenament variat folosind scarile in favoarea ta! Lacul si mediul natural ce te inconjoara, padurea si culorile ei in permanenta schimbare te vor relaxa si te vor scoate din monotonie. Daca nu ai fost niciodata pana acum in Parcul Carol, propune-ti sa-l vizitezi macar o data pe anotimp. Astfel vei putea sa observi schimbarea de cromatica.  Am fost in Parcul Carol cu rolele, am fost la „Halloween Running” cu Nike, am fost cu Hulla Hoop, am facut un popas mai mult decat placut inainte de o sedinta de catarare la „Fabrica de Catarare”, am cautat Geocachuri. Dar ce nu am facut in parcul asta? Da, mi-am amintit, nu am ajuns inca la Muzeul Tehnic pentru care Ivo are cuvinte de lauda. Arenele Romane sunt in lateral dreapta cum urci, asa ca daca vrei sa le vizitezi consulta programul spectacolelor aici.

IMG_0266carol

  • Parcul Tineretului pentru ca am pomenit de el mai devreme, si tot suntem in zona. Mult mai mare decat Parcul Carol, si cu o gama mai mare de activitati la care poti lua parte. E bine de tinut minte, ca multe crosuri isi au Startul la intrarea Sincai.  Bicicletele Velo sunt de inchiriat la aceeasi intrare, iar daca nu esti fan acetor sporturi trebuie sa iti spun ca sunt amenajate terenuri de baschet si fotbal cu intrare gratuita.  Un tur de lac este de aproximativ 3 kilometri, daca stai in zona, fa o plimbare inainte de culcare.  Aici este ascunsa cea mai frumoasa cutie descoperita de mine in Bucuresti pana acum: Art Cache, pe ale carei file ne-am facut de cap de doua ori.  Sala Polivalenta si Crematoriul sunt doua cladiri ce se remarca prin arhitectura in zona.

232323232%7Ffp54366)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 64396336nu0mrj232323232%7Ffp54346)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 6437 336nu0mrj

  • Parcul Lumea Copiilor, asa ca sa ramanem in zona. Practic Lumea Copiilor si Tineretului sunt lipite, de la Palatul Copiilor in sus se observa o schimbare in amenajare, un numar mai mare de alei si fantani arteziene dar desigur locurile de joaca amplasate aduc in zona multi pitici. Ei si acum sa imi amintesc de weekendul cand am facut gratar in parc cu Ciresarii. Da, parcul asta este amenajat ca in afara cu multe, multe gratare si foisoare pentru a petrece un weekend placut la picnic intr-un mod civilizat.

232323232%7Ffp54372)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 64384336nu0mrj232323232%7Ffp7349 )nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79976336nu0mrj

  • Parcul I.O.R. (Alexandru Ioan Cuza) printre preferatele mele. Cartierul Titan mi se pare cel mai verde din tot Bucurestiul, mi se pare inima verde ce bate inca pentru noi indragostitii de natura.  Sigur ati ghicit deja ca si aici am alergat la crosuri, dar mai presus decat orice aici am inchiriat caiac si am alunecat in voie, am plecat in cursa fetelor pe biciclete care desi a fost prin ploaie a fost ceva mirific.  Parcul I.O.R fiind atat de frumos, este in permanenta plin, asa ca daca ai nevoie de putina liniste fii atent la alegerea orei. Aici am iesit pe locul 2 la Crosul Bloggerilor deci pastrez amintiri foarte frumoase.

IMG_0083232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv895;=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 79973478245ot1lsi

  • Parcul Izvor – un parc foarte geometric, cu vedere la Casa Poporului, locul unde alta data se incheia BikeWalk unde am stat pe iarba si am savurat carti la umbra stejarilor pentru ca este liniste, sau unde m-ai asteptat picnicuri  in zilele de vara.  Tot de aici mi-am ridicat premiul Bicicleta Rosie acum cativa ani buni. Parcul Izvor a fost loc de aduceri aminte fie alaturi de colege din liceu fie din facultate.

232323232%7Ffp54395)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79979336nu0mrj

  • Parcul Herastrau – cunoscatorii s-or fi tot intrebat pana aici cum de nu a aparut inca cel mai mare parc din Bucuresti. Veverita e balanta si decat sa ii cereti sa faca alegeri mai bine cititi in continuare. Cantaresc si tot cantaresc. Adevarat este faptul ca cele mai variate posibilitati le ai in locurile mari, cat si cea mai mare gama de evenimente la care sa iei parte, doar un tur de lac aici are peste 6 kilometri.  Ei bine aici poti face ce vrei, tot ce iti trece prin minte. Fie ca preferi activitatile pe uscat, pe apa sau pe doua roti, ai ajuns unde trebuie. M-am plimbat cu barca in veri calduroase, am alergat cu spor la crosuri, am participat cu copiii la competitii, am facut yoga cu Clubul de Miscare in Gradina Japoneza sau poti petrece o zi minunata si face o sedinta foto de senzatie in Muzeul Satului. Vara asta am incercat sa vedem ploaia de stele de aici, e multa lumina, mia multa decat ai banui iar cerul a fost acoperit de nori asa incat nu am putut sa vad decat 3 cazatoare.

232323232%7Ffp5434;)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 7997;336nu0mrj232323232%7Ffp5436 )nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79969336nu0mrj

  • Parcul Cismigiu– este printre primele parcuri descoperite de mine in drumul dinspre Gara de Nord spre Teatrul Odeon din anii liceului. Aici pot spune ca mi s-au aprins calcaiele dupa Bucuresti. Este o poveste verde ce misuna de viata. Daca ai citit Cismigiu & Company de Grigore Bajeaaru stii deja despre ce vorbesc. Vara sunt aduse aici pasari exotice, iarna poti patina sau admira spectacolul facut de altii priceputi. Vara poti merge cu barcuta, asa am sarbatorit examenul de licenta.  Cismigiul este pentru mine o poveste, o poveste de familie, parintii mei s-au plimbat aici cu multi ani inainte sa ma nasc eu. Nu pierdeti coltul dedicat sahului unde veti gasi intotdeauna un club hotarat al jucatorilor desavarsiti. Cele doua poduri peste lac sunt foarte frumoase dar tine si aleea ce dupa pana langa cetate.

232323232%7Ffp54399)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79975336nu0mrj

  • Parcul Circului– oare mai este vreun copil care sa nu-l fi strabatut inca in alergare? Se stie deja ca un spectacol la Globus este pe lista celor mici, fie ca e vorba de o activitate cu scoala, fie ca este doar o alegere a parintilor, sau chiar o plimbare aleasa foate bine de cei din provincie. Da, inca o tin minte pe caprita care cosea la masina de cusut si camila care rumega in dreptul scaunului unde priveam curioasa tot spectacolul. Acum insa mai mult decat atat am colegi de facultate care dau spectacole la Globus, pentru care am o admiratie de nepretuit. Aici am ales sa ascund prima cutie geocaching, pentru ca are atata semnificatie. Nuferii si broastele testoase sunt doar o parte din atractia locului, asa ca recomand sa il vizitati in perioada iunie-august cand totul este roz pe lac, sau mai devreme daca nu aveti rabdare pentru ca este sezonul Magnoliilor. Asa mi-l voi aduce intotdeauna aminte, razand pana la urechi in operatiunea „Nufarul”. Tot aici am incercat pentru prima data aparatele de fitness plantate in mai multe parcuri ale capitalei.

232323232%7Ffp73498)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79977336nu0mrj232323232%7Ffp734 3)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 64383336nu0mrj

IMG_0259IMG_1080

  • Parcul Kisseleff – destul de mare si el iar faptul ca am strabatut tot Bucurestiul la picior pana acum mi se par toate apropiate intre ele. Daca e nevoie sa faci pe ghidul pentru prieteni straini apoi poti sa ii dai pe spate cu o zi de mers pe jos dintr-un parc in altul. Este incadrat de Muzeul Antipa, Muzeul de Geologie si Muzeul Taranului Roman, toate trei de o superbitate absoluta. Pistele special amenajate pentru biciclete te vor duce pana in Herastrau, asa ca daca ai obosit pe jos poti porni intr-o Velo- plimbare sau sa faci pe Detectivul Velo-verde in cartierul minunat de alaturi.
  • Parcul Operei care prin reamenajarea actuala, ar bate multe parcuri intr-un top. Istoria Dambovitei este tesuta prin diferite metode naturale, gazonul si bancile noi sunt o oaza de relaxare.  Pasarile si-au regasit habitatul aici asa ca opreste-te din alergatura zilnica si asculta-le!

232323232%7Ffp54433)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79983336nu0mrj232323232%7Ffp54436)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 343 336nu0mrj

  • Parcul Tei– sau mai bine zis, Complexul Tei, avand in dotare o baza sportiva ce bate Facultatea de Educatie Fizica din toate punctele de vedere – tenis, bashet, fotbal si mai ales volei. Aici am ajuns prima data la un meci de volei pe nisip, absolut adorabil. Lacul este mare si chiar daca nu sunt barci pe el este frumos si linistit, acorda-ti timp sa il admiri.


232323232%7Ffp54382)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 7996;336nu0mrj

  • Parcul Florilor si Parcul Morarilor– petele verzi ale cartierului Pantelimon, se remarca pozitiv pe harta fiind foarte frumos decorate cu flori, si banci noi.

232323232%7Ffp5439 )nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 64388336nu0mrj232323232%7Ffp54375)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 7997 336nu0mrjprofil 2

  • Parcul Moghioros– pe care il asteptam sa fie readus la viata in momentul cand se vor termina lucrarile la Magistrala de Metrou. In schimb eu am amintiri frumoase de pe vremea cand era sufletul Drumului Taberei. O suprafata mare inmuiata la mijloc intr-un mic lac cu fantana arteziana.

Parcuri mai mici dar foarte  bine asezate pentru o gura de aer curat sau un moment de respiro pe o bancuta.  Parcuri micute ce imi aduc aminte cu drag de cate vreo carte sau vreun eveniment:

  • Parcul Luigi Cazzavilan– undeva prin spatele Cismigiului, pe stradute cu case vechi. Un parc ce imi tresalta in suflet din cartile Rodicai Ojog Brasoveanu. Este nou renovat, frumos aranjat si foarte primitor. Aici m-a impresionat foarte mult tasnitoarea de apa, este o piesa de arta.

232323232%7Ffp543;2)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79984336nu0mrj232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv786;=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 79973486245ot1lsi

  • Parcul National (fost 23 August) – pe unde nu m-au dus picioarele? Este o splendoare cu lac si bancute incadrate de liane, se pot face poze foarte frumoase aici. Imi aduc aminte ca ne-am adapostit de ploaie la inceputul voluntariatului de la FRB.aschet si a fost extraordinar. Si aici abunda terenurile de tenis, si o gradina de vara cu o arhitectura deosebita.

232323232%7Ffp54378)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79972336nu0mrj232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv748)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79973336nu0mrj

  • Parcul Sebastian– a carei fantana arteziana am prins-o pe inserat inainte sa o opreasca intr-un maraton surpriza de ziua mea. Mi-a placut ocazia cu care am ajuns in el, la un targ de handmade de unde m-am pricopsit cu niste bomboane foarte bune.

232323232%7Ffp54435)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 7996 336nu0mrj

  • Parcul Romniceanu- descoperit in momentul cand am inceput sa predau la scoala Gimnaziala I.G.Duca. De atunci trec prin el zilnic si tot nu ma satur. L-am vazut in toate anotimpurile schimbandu-si haina cea colorata, iar eu nu pierd o ocazie sa iau pranzul pe ale sale banci.

232323232%7Ffp54382)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 79982336nu0mrj232323232%7Ffp734 ;)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3988 64397336nu0mrj

  • Parcul Ioanid- sau Ion Voicu, sta ascuns intre cladirile ce impresioneaza prin arhitectura pe Bulevardul Dacia. Micut si retras, insa transmite emotii dat fiind locatia.
  • Parcul Gradina Icoanei– sa ramanem tot in zona, daca ajungi aici inseamna ca ai dat deja o tura prin Libraria Carturesti si prin Deco Flora care este un magazin absolut fantastic cu flori si ustensile de gradinarit.  Nisipul de pe aleile parcului se va cuibarii in incaltamintea ta daca nu e vara.
  • Parcul Bazilescu- intr-o zona in care probabil putini sunt cei care au ajuns pana aici. Soseaua Bucurestii Noi, acum este si statie de metrou chiar in fata parcului. Teatrul Masca are un sediu si acolo daca nu ma insel. Parcul e maricel, are si Teatru de Vara placut pentru o plimbare cu bicicletele sau cu rolele.
  • Parcurile Plumbuita si Doamna Ghica– cine ar da cu piciorul la o plimbare pe jos din Colentina in Stefan cel Mare? Asa s-a facut ca am gresit un autobuz la intoarcere din Dragonul Rosu, asa ca a sosit momentul sa vad si cele doua parcuri. De Plumbuita stiam numai de rau, insa eu l-am vazut intr-o zi aproape ploioasa de primavara, proaspat asfaltat si nu foarte populat, Colentina se scurge lin din Bucuresti. Doamna Ghica, asociat in acelasi paragraf suna a „Doamna si vagabontul” pentru unii.  Si au dreptate, este un parc deosebit, aflat in preajma Palatului Ghika, lacul ce ajunge si in Complexul Tei iti ofera o imagine de ansamblu asupra cartierului.

232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv746 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 799;252(245ot1lsiIar ca bonus va las sa admirati apusul din Delta Vacaresti. Da, un spatiu tabu din Bucuresti, ramanand atarnata de diferite decizii in legatura cu amenajarea lui. Este un loc superb, un loc care in ciuda realitatii continua sa fie verde si viu, fiind populat de foarte multe specii de pasari. Problema aici insa este siguranta, desi am fost in anii ce au trecut de doua sau trei ori, nu va recomand sa ajungeti in zona singuri. Stiu ca este un loc frecventat de oamenii strazii, care avand in vedere numarul mare de seringi din zona, sunt un pericol real. Poti in schimb sa urci dealul din fata Rin Grand Hotel, sa arunci o privire cerului si sa cobori multumit.


IMG_0048

Si daca nici acum nu v-am convins ca va pot fi ghid in Bucuresti, atunci o sa urmeze si o alta postare cu cartierele care s-au varat in inima mea cu frumuseti arhitecturale si cu povesti spuse de pereti, in stilul Kate Morton. 

Lasati-va inspirati de natura! Lasati usa deschisa cand vine vorba de ea, lasati-o sa va invadeze in suflete!

In Piatra Mare hoinaream ~ 3-4th August 2013

232323232%7Ffp54435)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3987879844336nu0mrjFoaie verde flori de vara/ Gandul mi-e in drum spre gara. Si uite asa am inceput sa pun la punct un plan urgent de iesire din Bucuresti. Era musai pe weekend, era musai dupa saptamana cu titularizarea pisicutelor.

Planuri incep sa pun la punct rand pe rand, dar ma derutau datele, cu calendarul in mana si tot calculam. Imi dau seama ca nu ajung nicaieri cu calculatul, asa ca dau sfoara in tara si incep sa imi fac bagajul.

Nu apuc sa fac un pas de langa calculator si Irina ma intreaba daca poate sa se alature, pana dimineata mai convinge si ea la randul ei o prietena cu Cristi suntem 4. Patru am zis, dar in tren cu 5 minute inainte sa plece suntem 3, mai numar o data si la fel. Cu matematica asta nu fac nimic asa ca imi indrept toata energia pozitiva spre Andreea pe care urma sa o intalnesc de indata ce prindea trenul la fix.232323232%7Ffp54393)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3987857484336nu0mrj

Pornim cu dreptul, sau doar cu o locomotiva convinsa, de tren Regio cu care suntem deja obisnuiti. Ne dam jos in Timisu de Jos, si iata care e planul. Pornim pe traseul familiar spre Cabana Piatra Mare pentru a ramane o noapte acolo. Am planificat o noapte de odihna din mai multe motive:  Lori ma asigurase ca vom avea o priveliste fantastica noaptea spre Brasov, eu visez de mult la un cer plin de stele, in plus ar fi primul traseu facut in tihna, fara graba si cu timp pentru lenevit si privit norii.232323232%7Ffp73488)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3987857467336nu0mrj

Asa ca scot GPS-ul si setez prima cutie Geocache, doar nu as pierde asa o ocazie sa gasesc cutii la munte! Respect insa regula sa nu ne indepartam de la traseu si sa le gasim pe cele ce ne ies in cale. Ba mai mult am una in rucsac pregatita pentru cea de-a doua zi.232323232%7Ffp54397)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=398785747 336nu0mrj

Ajungem sus in 3 ore 3/4 fata de 2 ore afisate pe panou la urcare. Sa spunem ca am avut rucsacuri incarcate si nu am avut nici o graba. Inainte de plecare am acordat timp pentru cercetarea hartilor, a cartii a blogurilor in domeniu. Toate au avut in comun un cuvant ce sperie toti montaniarzii: „ursaraie”.  Ajungem la Cabana Piatra Mare ne cazam de  indatam chiar daca veniseram pregatit cu cort, cuvantul mai sus pomenit bantuie toata liziera, de ce n-as dormi la caldura, tot in sacul de dormit? Si cum fiecare cabana isi are vedetele, cainii si magarii isi incep spectacolul.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv9;3)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=398785748;336nu0mrj

Petrec jumatate de zi indeplinind obiectivul major al turei, leneveala pe iarba verde din fata Cabanei. Dormitul afara in aer curat imi readuce in minte numai amintiri frumoase, asa ca mai privesc o data cerul si sunt recunoscatoare.

Apusul aprinde Brasov la orizont. Seara se lasa in joc de Domino in cabana semiluminata, insa voia buna nu necesita intotdeauna lumina orbitoare nu? Cerul compenseaza lumina cu un clar cum am visat tot timpul pana la excursia de fata. Sa simt stelele cum mi se incurca prin par, chiar daca nu sunt la peste 2000 de metri. Calea Lactee s-a prelins pe cerul senin, iar stelele roiuri roiuri au impansit visul asta fascinant. Am avut un somn de neclintit.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv (7 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 78783945245ot1lsi

Informatii utile pentru cei ce vor sa mearga in zona: nr. telefon cabana: 0744.322632, dl. Attila Kovacs, 35 lei/noapte.

Cea de-a doua zi, urma cu un traseu in acelasi ton, facut relaxat cu coborare in Timisu de Sus. Varful Piatra Mare – Cascada Tamina- Timis.  Am pornit dis de dimineata, iar cerul d-a dezbracat de nori cand am ajuns sus pe Piatra Mare, la 1843 metri. Bujorul e trecut deja, iar privelistea ne ofera in dar Ciucasul si  Postavarul.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv 9(=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 7877; 245ot1lsi

Nici aici nu ma las si gasesc o cutie foarte fain ascunsa pe buza muntelui, dupa care suntem gata sa coboram spre Tamina. Traseul imi aduce aminte de copilarie, cand am trecut pe la Piatra Scrisa dinspre Predeal, dupa care intram in padure. Traseul misuna de turisti.232323232%7Ffp54387)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3987876 (3336nu0mrj

Cascada Tamina iese la iveala dintre stanci. Un canion mai mic putin decat cel de la 7 Scari cu imagini spectaculoase pe retina. E loc propice pentru noua cutie ascunsa. Gaseste-o aici!  Apa susura frumos printre stanci, iar cele 2-3 scari pentru a traversa canionul sunt foarte de efect. Ne-am racorit de ajuns cat sa putem continua pana in Timisu de Sus. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv9(89=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 787838;(245ot1lsi

Traseul se poate face intr-o zi desigur, sunt atatia montaniarzi ce l-au facut. Recomand si eu celor ce nu l-au facut inca sa aleaga urcarea, pe partea cu Dambui Morii- Canionul 7 scari, fiind mai bland decat dinspre Timisu de Sus- Tamina unde mi s-a parut mai abrupt, si luand in considerare si rucsacul din spate. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv6763=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 7877; 9 245ot1lsi

Inainte ca trenul sa ne agate din nou de pe traseu, ne-am mai racorit putin picioarele in apa rece si placuta a Timisului, unde pana in 1918 a fost punctul de trecere a frontierei intre Austro-Ungaria si Regatul Romaniei. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv3;7 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 78743679245ot1lsi

M-am reintors cu si mai multa energie: Desculta stand pe iarba de la Cabana Piatra Mare, privind cerul la miezul noptii, racorindu-mi picioarele in apa Timisului, nu cred sa fie un tratament mai bun! Drum bun Ciresari!

232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv;74)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=3987876;62336nu0mrj

Cu caiacul in Parcul I.O.R. si Geocaching ~ 21st July 2013

232323232%7Ffp3;9)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=323664 6 62(nu0mrjSi uite asa fiind cu un picior in vacanta si eu si cu celalalt in asteptarea rezultatelor de la examenul de definitivat (pre vremea aia) m-am vazut pusa in pozitia de a face un plan de iesire in oras. Am stat pe ganduri, imi veneau tot felul de idei dar mai mult cu plecare din Gara de Nord, asa ca vestea ca in I.O.R.  se pot inchiria caiace mi-a revenit cu drag imi minte si am putut sa aranjez iesirea.

Daca as face o retrospectiva, cam dupa fiecare examen important cel putin in ultimii 3 ani, m-am plimbat pe apa fie cu barca, fie cu hidrobicicleta, se pare ca planul de fata a picat la tanc. 232323232%7Ffp3;9)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=323664 6 52(nu0mrj

In 2006 pe cand eram in Polonia, a doua iesire din tara a mea, pentru care voi pastra amintiri fantastice, eram cazati in mijlocul unei paduri si pe marginea unui lac, caruia ii dadeam tarcoale in fiecare zi dis de dimineata. Intr-o zi mai cu soare ne-am pus la punct si am plecat cu hidrobarcile, am facut trenuletul, curajosii si-au luat caiace. In cea de-a  doua iesire pe apa, palmele parca ma ardeau de dorinta de a vasli si eu pe minunatia de lac. 232323232%7Ffp3;;)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=323664 698(9 nu0mrj

Pe vremea aia nu stiam sa inot, aveam vesta intradevar, insa eram pe mijlocul lacului cand in sfarist colegii de ansamblu (eram plecati la festival de dansuri populare) s-au indurat sa ma lase sa incerc si eu si am facut transferul din hidrobarca in caiac. Si am vaslit cu atata sete incat ploaia ce incepuse deja sa cada nu m-a speriat deloc. Era un caiac dublu, si vasleam cu spor, sufletul imi zburda de bucurie.

De atunci, degeaba am cautat eu peste tot sa inchiriez, degeaba am intrebat in stanga si in dreapta unde pot sa mai trec prin experienta de neuitat. Nu se zarea nici un caiac la orizont pana intr-o zi cand am citit pe undeva ca se redeschide sezonul de caiac din I.O.R. Se redeschide, zic? Pesemne a mai fost, Anton ma linisteste ca erau acolo inca de pe vremea cand era el clasa a 9-a. Adica era atat de aproape si eu n-am stiut. IMG_0217

Nu-i bai, dorinta s-a amplificat cu asteptarea asa ca ma vad deja in I.O.R cu Cristi cu Flory si Alex, Anton se lauda ca e tot timpul acolo. Ne mai invartim putin pe alei cat sa apara si Anton dupa o discutie taioasa la telefon. Ajungem la locul cu pricina si ne mai tragem putin sufletul pana deschide. (in jur de ora 18 nu 17 cum scrie pe program).

Costul de inchiriere pe ora este de 10 lei pentru caiacul simplu si 20 pentru cel dublu. Pentru efortul care il depui timp de o ora este convenabil. Lacul este destul de mare si ai loc sa te plimbi in voie, ratele acompaniaza decorul iar pe pescarii amatori incearca sa ii ocolesti asta pentru a nu pleca de acolo cu traista plina de tot felul de laude!

Cu emotii la inceput, incercand sa imi aduc aminte de acum 7 ani, Doamne ce de ani. Tipul de la inchiriere ma intreaba daca stiu sa inot, acum raspunsul e da, insa nu renunt la vesta de salvare! Ma dumiresc cu echilibrul pe apa, Anton imi arata niste figuri de intoarcere, le prind repede si vaslim de zor cu padela si ma simt grozav.IMG_0239

Cristi a ramas pe margine sa ne faca poze, ne urmareste cu privirea iar noi trecem din cand in cand pe langa banca lui sa „dam check-in-ul” 🙂 Cred ca ma voi reintoarce curand in parcul I.O.R, de altfel aflat in topul parcurilor din punctul meu de vedere (in sfarsit urmeaza in curand si un articol promis cred ca de 5 ani, de cand am venit in Bucuresti.

Citeam chiar in seara asta povestea scrisa de Ivan Patzaichin legat de Delta Dunarii si bicicleta apelor, in cartea „Povesti pe doua roti” despre care voi scrie in curand!

E o experienta de incercat pentru oricine, bucuria de a aluneca pe apa este deosebit de placuta. Poate asa voi reusi sa ajung si in Delta candva sa vad cu ochii mei canotca si sa o si incerc in locuri despre care am citit deocamdata doar in carti. IMG_0246

Incheiem placut plimbarea cu gasirea a doua cutii geocaching care, chiar daca parcul era foarte plin, ascunzatorile erau ferite de ochii curiosilor asa ca am umblat linistita cu GPS-ul in mana, spre bucuria mea.

Hai sa redenumim Parcul I.O.R plamanul verde al capitalei, un cartier verde cat se poate de verde. O pata de culoare pe harta Bucurestiului!

Skirt Bike Din I.O.R. in Herastrau ~ 2nd June 2013

OLYMPUS DIGITAL CAMERANici nu mai stiu cum am aflat de eveniment, probabil pe facebook, intotdeauna imi pica in plasa cate un eveniment demn de participat, care ma tine ca pe jar pana la data de desfasurare.

Asa s-a intamplat si acum, ma tot agitam de unde sa inchiriez  bicicleta, nestiind ca exista o lista de inchiriere gratuita a bicicletelor I Velo, cum ajung acolo, startul fiind la statuie in I.O.R. si desigur pe cine mai conving sa mai participe!

Zglobie si foarte incantata am plecat de acasa cu destinatia Aviatorilor sa inchiriem bicicletele, da doua pentru ca l-am convins si pe Cristi sa ma insoteasca, Skirt Bike, tura fetelor cochete insotite de cavaleri sportivi! OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am platit cate 15 lei pentru inchiriere 24 ore,  plateam 16 lei pentru 4 ore cat credeam noi ca dureaza toata treaba. Am urcat in sa,  mi-a fost atat de dor sa merg cu bicicleta, incat am claxonat amandoi aproape tot drumul.

Prinsesem deja curaj dupa ce trecuseram de Stefan cel Mare, numai ca ce sa vezi inaintea ochilor,  nori grei atarnau din coltul cerului mai mai sa se rastoarne pe noi. La Obor exact cand ne-am adapostit sub schelele de la Mega Image, a inceput dezlantuirea. Am chicotit, am mancat, ne-am indulcit, iar afara inca turna cu galeata, ba chiar si cu grindina ca sa fie peisajul complet. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mi-am amint atunci de planul meu cand mi-am facut rucsacul pentru plecare si am scos patura pe care presupuneam eu ca voi sta pe iarba la Roaba de Cultura si voi citi la Refacere in Sport pentru examen. Mi-am accesorizat asa rochita mea cea verde cu care vroiam sa defilez cu un poncho mult mai verde. Desi luna iunie deja, ploaia era destul de rece, asa ca atuci cand stropii s-au mai rarit am pornit si noi, apa fiind pe strada cam pana la glezne in unele locuri.OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Veselia nu s-a risipit, de altfel nici norii, asa ca am ajuns cu bine la destinatie, unde asteptau alte bicicliste cochete sa se dea startul. Avand in vedere vremea, ora s-a amanat, numai bine cat sa ajungem si noi.

Cu ajutorul organizatoarelor si a sponsorilor, mi-am impodobit cosul cu frumoase flori de camp, pe langa ciresele luate de mine la plecare. Pai suntem Ciresari sau nu? 🙂

Ploaia a fost cea care a dat startul si a rupt asteptarea, asa ca ne insiram unii in spatele celorlalti pe soseaua uda, de bucurie dau drumul unui cantecel in stilul meu ragusit. Ploaia nu a oprit cochetaria, asa ca biciclistele sunt in  trend, cine a fost mai pe faza are pelerina de ploaie, cine e mai profesionist merge fara probleme cu umbrela intr-o mana ceilalti socializeaza, totul decurge normal, chiar si circulatia.  965691_466928670048298_1173102221_o

Pedalam de zor pe acelasi drum pe care am venit, pana la Calea Floreasca, care desi am batut-o de multe ori la picior,  descopar dupa ce facem stanga strada Mircea Eliade, de o frumusete rara, care in combinatie cu bicicleta pe care pedalez de zor si ploaia, ma face sa ma simt ca in Danemarca.

Verdele inunda drumul nostru, si pedalez cu gandul ca si eu las in ruma mea o dunga verde crud. De aici suntem ca si ajunsi la intrarea dinspre Restaurantul Pescarus, apa mi se scurge pe carare, patura s-a imbibat si ea cu apa deja, doar ciresele stau inca fresh la ureche asteptand sa le mananc. 980697_466929836714848_2091946794_o

Strangem plutonul si asteptam sa se instaleze tarabele de handmade cu specific „biciclesc”, de unde nu am putut pleca fara o brosa cu doua roti. In memoriam licurici, care ma ducea acasa dupa orice plimbare lunga de-o zi.

Incepe si concursul, ploaia s-a oprit de tot si abia acum simt cat de uda mi-e rochia, si patura, dar Cristi zice sa mai stam putin ca eu o sa castig. Mai stam, analizam ce ne inconjoara si desi eu eram destul de distrata la ceea ce el zicea, numai ca imi aud numele atribuit unui claxon de la Biciclop.  Dintr-o fulgerare imi spun in sinea mea ca incepe un nou sezon de concursuri si castiguri!

Un eveniment mai mult decat reusit, iar ploaia ce ne-a insotit tot drumul l-a transformat intr-unul autentic din tarile nordice, unde vremea nu conteaza cand alegi sa mergi cu masina sau cu bicicleta, fiind o stare naturala a oamenilor. Felicitari organizatorilor si multumiri fotografilor!

In rest unde mai „biciclim” si noi in siguranta?

 

 

Semimaratonul International Bucuresti ~ 19th May 2013

IMG_0003La primele editii am alergat Cursa Populara, apoi am inceput sa vin si cu elevii de la scoala (Scoala Gimnaziala I.G.Duca, Sector 5), m-am intors din Danemarca si m-am agatat de aceasta competitie cu o cursa de 10,548 km alaturi de Cristi, veseli trecand linia de finish, iar anul acesta din scurt in ultimele zile de inscriere cu pret acceptabil (33 Euro/echipa), ne-am hotarat sa facem echipa pentru stafeta.

Componenta echipei pentru 4×5,27 km in ordinea de start: Evelina Rustem – Cristian Letchin- Catalin Manoliu- Alexandru Dumitrescu.

Alergand sub denumirea de Ciresarii in Miscare, impreuna cu Cristisor, ne-am facut doua tricouri rosii ca focul, de ne-au sfarait talpile, cu denumirea Asociatiei si ne-am pregatit moral pentru cursa ce urma, pentru prima data pentru amandoi la o stafeta. IMG_0018

Cum imi place sa ma implic de felul meu cu tot sufletul in tot ce fac, am imprastiat vestea Cursei Copiilor la scoala. Fara sa insist 99 de elevi au venit foarte incantati cu copia certificatului de nastere pentru a ii putea inscrie, online, apoi concret la fata locului sa fac tabelele pentru viza medicala. 64 din acest numar fantastic si-au pastrat entuziasmul si curajul pana pe data de 19 mai si s-au prezentat la start.

Dis de dimineata am alergat si eu de zor, fiind primul schimb al cursei cei 5 km. Traseul a ramas acelasi de la un an la altul, asa ca il stiam prea bine. Desi startul putin cam confuz pentru mine, fiind tot timpul cu ochii dupa numere asemanatoare mie, stiind ca Cip-ul inregistreaza tot, am alergat cat de sprinten am putut. DSCN6645

Desi aproape jumatate de distanta s-a mers din cauza numarului mare de participanti, am incercat sa imi fac culoar si sa ajung cat mai repede la Muzeul de Istorie, unde Cristi ma astepta cu emotii in sunet de galerie. Am asteptat sa plece in pasul lansat in tempo moderat, si in acelasi ritm am pornit si un inapoi la start,  unde Ivo si Florin, ajutoarele mele la crosuri imi asteptau intoarcerea. DSCN6664

Nu dupa mult timp dupa incheierea cursei intr-un ritm mai alert de Catalin dar mai ales de Alex, au inceput sa apara si copilasii veseli in ciuda caldurii timpurii de afara. Asa ca am luat pozitia de inscriere: numar- ace de siguranta- punguta- bifat prezent! Iar ajutoarele au roit in jurul meu Cristi si Catalin 🙂SDC11334

Si cum cursa nu dureaza atat de mult cat asteptarea, caldura am simtit-o din plin pe cararile intortocheate ale spicului meu, cu atentie programat la coafor dinainte. De copii ce sa mai zic si de parinti, din pacate astea au fost conditiile. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dar la sacrificii mari vin si recompense pe masura, asa ca iata clasamentul: Ciresarii in Miscare s-au clasat pe locul 9 la stafeta, surprinzator cel putin pentru mine a fost o mare implinire, iar ca o traditie sper de acum inainte, am castigat a doua oara „Scoala cu cei mai multi participanti” la MIB (si le multumesc pe aceasta cale organizatorilor) si a 4-a oara per total daca luam in calcul si Crosul Casiopeea; ceea ce nu poate decat sa ma bucure si sa ma convinga sa mai particip si alta data, avem timp pana la toamna sa ne gandim la ce proba ne inscriem!

Pana atunci, pas intins la alergare Ciresarilor!

 

 

 

Raportul Evenimentului „Verde de la Scoala” Aprilie 2013

afis printare cu finalPentru ca este primul eveniment incropit de Ciresarii in Miscare, cu greu am reusit sa ma adun si sa asez gandurile in cuvinte. E adevarat odata ce gradele au inceput sa sara din termometre cu greu ma mai stapanesc sa nu alerg in toate locurile unde se desfasoara ceva si sa fiu cat se poate de selectiva.

Iata deci descrierea activitatilor din „Verde de la Scoala”, si culisele organizarii evenimentului. Cu surprindere si incatare mare vremea ce era foarte problematica pentru toata lumea s-a dovedit a fii extraordinara. 

Voluntarii carora le multumesc inca o data, au inceput sa vina rand pe rand spre aleea Serelor. Ne-am organizat, ne-am instalat masa centrala iar scolile ce se anuntasera ca participante au venit in chiote si veselie. Cu ajutorul parteneriatului cu Gradina Botanica activitatile s-au desfasurat dupa cum urmeaza.

Nici Ciresarii organizatori nu s-au lasat mai prejos si s-au implicat 100% in proiectul ce a plecat de la o idee tomnatica. Ideea de a organiza un eveniment in mijlocul naturii. Rand pe rand ne-am luat atributiile si le-am dus la bun sfarsit. Si Ciresarilor mei le multumesc pentru sustinere si incurajare.

Prima zi ne-am distrat cu tipurile de foc si cu marea gramada de fruze si crengi, ca voluntari in natura. S-a umplut Dealul Cotroceniului de voluntari veseli si harnici. Ba chiar am avut 4 clase de pregatitoare ce au vrut sa ne dovedeasca harnicia lor. IMG_0739

Multiculturalitatea prin dans a fost una dintre activitatile de suflet,  a avut impact printre cei mici. Zorba, Mayam au fost printre favorite, pe langa dans si o atentie de necrezut in soarele amiezii copilasii dansau de mama focului. Cu cei mari am alt plan, nu-l dezvalui inca, dar nici uitat nu a ramas.

Clasa de YogaPilates si primul bronz pe anul asta s-au desfasurat in zona florilor de camp nu departe de aleea Carpati pe un cer senin ca sufletele noastre. Multumesc pe aceasta cale Balance Studio Pilates pentru materiale, premii si sustinere in desfasuararea acestui atelier in care am pus suflet.

Cea de-a doua zi am inceput-o mai increzatori cu un campionat de kubb in toata regula. Nici acum nu imi vine sa cred ce mare succes a devenit jocul asta printre noi toti, mici si mari! Nu mi-e greu sa imi amintesc cand l-am jucat eu pentru prima data o zi intreaga. Gandul cu care am plecat din gradina a fost sa am si eu jocul meu.

Feedback-ul ce l-am primit de la participanti a urcat Jocul Kubb pe primul loc in topul atelierelor organizate.  Satisfactia noastra e si mai mare, avand in vedere ca vom mai organiza si alte evenimente. IMG_0723

Vanatoarea Verde, din cadrul Verde de la Scoala, atelierul pentru care m-am pregatit sarguincios cu atata timp inainte, sa caut stampile, sa pregatesc plicurile, sa pregatesc medaliile, pregatesc cerintele si hartile si tot ce a fost nevoie, atelierul cu care am incheiat voiosi si cea de-a doua zi. Premiile cu ajutorul Ciresaroaicei Cristina, au fost oferite de Avon Romania, au adus zambete printre participanti si au starnit o mai mare competivitate. 

Miercuri e ziua in care ploaia si-a cerut drepturile, asa ca aproape toate atelierele au fost reluate in zilele ce au urmat. Joi desi putin racoare, am incins jocurile de Kubb, iar apoi ne-am dezmortit muschii faciali cu un ras pe cinste la concursurile de rime si desene. Apreciem si aici implicarea voluntarilor si a domnului profesor Marius Stoicescu ce au facut activitatea mai interactiva.

Vineri am incheiat apoteotic in ritmuri de zumba si exercitii de cooperare cu 40 de elevi dornici sa isi arate calitatile si sa dea o mana de ajutor echipei din care faceau parte.

In loc de incheiere, aduc o analiza scurta a ceea ce s-a petrecut:

  • Am avut de dat 55 de premii oferite de AVON, Balance Studio IMG_0721si ACS Ciresarii in Miscare.
  • 13 Scoli participante dintre care 3 au fost din Pitesti, Buzau si Costesti;
  • 17 profesori implicati
  • 38 voluntari – veniti cu sprijinul Doamnei Conf. Univ. Dr. Monica Stanescu ce ne-a mediatizat evenimentul in randul studentilor UNEFS
  • 260 de elevi participanti
  • 7 organizatori Ciresari 100%

Iar pentru o mai buna intelegere a ceea ce ne-am dorit si ceea ce am reusit sa facem prin intermediul acestui eveniment:

  • •Desfasurarea unor activitati recreative si educative ce sa imbine placut miscarea, cultura intr-un mediu natural.
  • •Elevii au nevoie de activitati in aer liber pentru o dezvoltare armonioasa a trupului dar si pentru imbunatatirea activitatii psihice.

Obiective:

•Sa dezvolte rezistenta generala, coordonarea, ritmul participand la activitatile de dans, yogapilates si multiculturalitate;

•Sa dezvolte simtul creativ si originalitate prin activitatile: Inspirat de natura;

•Sa dezvolte orientarea in timp si spatiu prin activitati de tip concurs;

 •Sa participe la activitati de voluntariat si ecologie.IMG_1103

Lista activitatilor si pozele din toate zilele sunt afisate pe site-ul oficial al Ciresarilor: www.acscim.ro  prezentare proiect

Puteti de asemenea consulta urmatoarele noastre activitati cat si componenta grupului nostru!

Cu gandul ca v-a placut si v-ati simtit bine alaturi de noi la activitati va transmitem toate gandurile bune!

Drum bun Ciresari si cat mai multe idei de activitati!