Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Archive for the ‘Plimbari/Drumetii’ Category

My first steps on Baiului Mountains

It is well known the fact that I have restless legs and a strong desire to go on mountains. Ooh, I would never miss a free weekend to go on mountains. I feel blessed to have this seed of reconnecting with the nature and essence of life around us.

I know that I inherited this way of living from my family, from my fathers stories and diaries (when he was my age). I know that every single trip planned while living in Medgidia was a very exciting celebrating. The announce that we are going on the mountains the next day, was making me nervous, couldn’t wait more.

(mai mult…)

Watch the sky, the stars and the beautiful Univers! You are part of it!

Last evening I had a precious view on the window, the gradient of the twilight, all the colors of the rainbow after the sunset. I don’t know if you noticed it before, but you can try to catch it on the serene evening sky! It will change all your thoughts or your state of mind. 

And because I have lots of things to share with you about sky and stars, I decided to finally tell you some!

(mai mult…)

Vraja Bucegilor ~ Nestor Urechia

vraja-bucegilor-7027393Cred că am găsit soluţia pentru weekendurile în care nu poţi ajunge cu niciun chip pe munte. Ei bine, există un „drog” ce provoacă dependenţă în paginile scrise de Nestor Urechia ce te trimit pe creste de munţi şi îţi face inima să palpite de entuziasm. Am aflat de cartea asta de pe un alt blog, iar ideea m-a încântat într-atât încât am răascolit tot internetul numai să o găsesc degrabă.

Cu adevărat Nestor Urechia, ştia meşteşugul scrierii şi al povestirii. Cu ale sale descrieri şi povestiri cu tâlc te portă blând pe creste şi prin poieni, te desprinde de condiţia ta fizică. Mintea fascinată fiind de cele ce parcurge  începe să transmită semnale eronate întregului corp, îl îmbată cu aer curat în nări, îi schimbă peisajele din faţa ochilor, auzul se gâdilă doar cu ciripituri si clipocit de apă.

Bat traseele de munte cu piciorul încă din copilărie, multe amintiri am de pe creste de munte, spaime şi bucurii dar şi nopţi dormite la „hotel CFR” dus-întors. Cu toate astea Nestor Urechia îmi povesteşte de Văi şi Poieniţe, de creste si Portiţe pe care până azi n-am reuşit să le parcurg. Cu siguranţă orice traseu aş face în continuare mă voi întoarce cu sfinţenie la cartea aceasta pentru a dubla doza de bucurie.

Anotimpurile se perindă prin faţa ochilor tăi, chiar dacă eu am fost până acum doar excursionist de vara-toamnă. Mi-am propus să descopăr minunatele poteci şi în celelalte două anotimpuri atât de fascinante în natura. În primăvara asta vreau musai să vad o poieniţă pictată din petale colorate. Vreau să văd brânduşele mele dragi, vreau să miros narcisele montane sau să îmi cern visele prin sita zânelor. Un alt blog mi-a fost foarte util în cunoaşterea multor specii.

Memoriile lui Nicolae Gelepeanu ne aduc în prim plan Bucegii aşa cum erau ei înainte ca turismul şi civilizaţia să îi bântuie fără de maniere. Traseele şi potecile fără de marcaj, inima sălbăticiei.  Se continuă acţiunea în acelaşi tablou însă descris de „Robinsonii Bucegilor” prieteni excursionişti ce se iniţiază unii pe alţii in frumuseţile Bucegilor cât şi transmit iubrea de natură din tată în fiu şi mai departe. Coperta Urechia

Ce mai o călătorie cu sufletul, cu mintea care desigur după ce va termina de citit, va făuri planuri si planuri şi va avea bocancii la uşă gata de plecare. Pentru că vreau să vă conving că e scrisă fascinant, voi lăsa în continuare citatete subliniate de mine.

„-Zânele tării noastre se adunau pe vremuri. în toate toamnele, într-un loc pe care nu-l cunosc tocmai bine dar care era poate, în Poiană la Anini, din Valea Cerbului. Acolo după porunca zânelor, cerneau, prin sita scaiului ăsta, gândurile oamenilor. Erau gânduri bune şi rele, doar cele bune treceau prin scai.”

Poveşti din popor, arhaisme şi regionaliste înfloresc oe buzele scriitorului iar tu cititorule, vei rămâne fermecat pentru totdeauna.

„De îndată ce primăvara s-a arătat, simţ cum mă furnică prin picioare, nu mai pot sta locului. Trebuie să mă sui pe Bucegi.” – cam aşa şi eu încă din prima zi de primăvară.

„Bietul câmpean, neştiutor al tainelor munţilor, privind lanţul Bucegilor nu desluşeşte decât un zid uriaş, pe faţa căruia nu-i chip să te urci, dar munteanul râde pe-nfundate. căci ştie el mai bine.”

„-Chiar aşa, aerul ăsta care ne învioreză plămânii, ne ia de pe spinare povara câtorva ani de viaţă! ”

„Maică Precistă, cum de v-aţi căţărat prin locuri atât de urâte? – Căutăm o comoară. -O fi…şopti ciobănaşul dând din cap cu neîncredere. -Băiatul ăsta nu-şi închipuie tălmaci Andrei, că noi vorbim de astă comoară: sănătate şi voie bună.”

„…Umbletul pe jos, cel mai frumos, cel mai sănătos, cel mai cu folos, că toate le vezi, toate le cercetezi, toate le priveşti mai de aproape, ceea ce-ti aduce dulce plăcere şi cea mai bună sănătate.” Vornicul Iordache Golescu

„-Aşa-i la munte, lămureşte Sava. Într-un răstimp de câteva minute se perindează toate anotimpurile.”

„-Partea I a acestei lucrări o închin cu evlavie Bucegilor cari mi-au hărăzit cele mai feiricite clipe ale vieţii mele.”

„Cu tine am petrecut nopţi senine sub cer ţintuit cu mii de diamante sau în bordeiaşe ciobăneşti părăsite, în care, pe lângă vâlvătaia focului de jnepeni din vatră, stam în cămaşă asscultându-ţi cu drag snoavele… Într-un cuvânt ţie îţi datorez că m-am pătruns de duhul muntelui şi fericit am fost.”

Şi nu pot încheia, deşi cu greu mă despart de minunăţiile munţilor trevuie să pomenesc de capitolul ce sfârşeşte vraja. El se intitulează „Pseudoturistul român” şi face o analiză şi o descriere amănunţită a tipurilor de turişti, în special a celor ce nu ar avea ce căuta pe poteci şi creste şi care sperăm că într-o bună zi se vor mulţumi doar cu un grătar şi o bere la poale.

Umor? Găseşti în dialogurile personajelor şi în poveştile cu tâlc, te ţine vesel. Dorinţa? Ţi-o aprinde la maxim! Amintiri? Desigur şi tu le ai pe ale tale, ei primeşte-l dragă cititorule pe Nestor Urechia, să le împărtăşească pe acelea din vremuri ce tu nu le-ai prins.

N-am să mai spun decât, La drum Cireşari!!!

 

 

Info Trip AREFU ~ Sol Turism si Aventura in Natura ~ 16-17 Noiembrie 2013

2Sau cum am reusit sa ajung pentru a doua oara la Barajul Vidraru in mai putin de o saptamana. Daca anul trecut a fost unul foarte plin, cu examene si sesiuni de invatat nereusind sa plec nici macar intr-o excursie cu copiii mei, ce sa mai vorbim de tabara.  De data asta am luat decizia sa ma pregatesc din timp, sa consult oferte chiar sa experimentez pe pielea mea activitatile. Va dati seama cu usurinta ca am spus da Info Tripului organizat de Agentia Sol Turism. (Multumesc pentru invitatie Claudiei Ciobanu).

Era vineri seara, ca de obicei bagajul la usa si gandul pe drum. Singura reprezentanta a Scolii Gimnaziale I G Duca in aceasta excursie,  ma vad in situatia sa imi exercit aptitudinile sociale in zilele ce urmeaza, entuziasm fara margini.

Prezenta e facuta, autocarul porneste pe un drum cunoscut, desi l-am mai parcurs o singura data imi sar in ochi aceleasi detalii din decor. Zambesc, mi se pare ca saptamana asta a fost scurta cat am clipit o singura data.  Momentul prezentarilor sparge gheata in autocar si veselia creste in intensitate.

Ne-am hotarat aranjarea in camere insa sunt deschisa sa cunosc pe toata lumea. Doar suntem intr-o excursie.

In articolul trecut nu reuseam sa imi amintesc cuvantul buclucas Arefu, hidrocentrala de la Arefu, iata ca acum trec iar pe langa ea ca sa consolidez notiunile.

Primul popas il facem la Manastirea Curtea de Arges, pentru mine este prima vizita. Avem parte si de explicatiile unui ghid asa ca ma impresioneaza foarte mult Evanghelia pictata de Carmen Sylva (Regina Elizabeta). Detaliile si caligrafia ma tin in loc in fata vitrinei. Culoarea marmurei verzi predominanta in Manastire ma linisteste si ma interiorizeaza mai mult. Aflu mai apoi ca cele 12 coloane ii reprezinta pe cei 12 apostoli si sunt sculptate dintr-un bloc de piatra.

Desigur Legenda Mesterului Manole este una universala si ea se regaseste si in alte tari ca Bulgaria si Macedonia. Numele mesterului, Manole, vine de la Emanuel care in traducere inseamna „Cu noi este Dumnezeu”. Astfel ca atunci cand Matei Basarab a fost intrebat cine l-a ajutat sa ctitoreasca manastirea, acesta a raspuns Mesterul Manole.1

De asemenea turlele rasucite, mozaicul din interior ne amintesc de influentele sarbesti, rusesti ce se intrepatrund cu cele arabesti.

Ajungem in satul Capataneni unde urmeaza sa fim cazati si sa luam parte la activitati. Sutem intampinati cu bucate traditionale la Pensiunea Dracula.  Ne dezmortim picioarele la aer curat, o vreme atat de placuta pentru luna noiembrie. Dupa ce vizualizam camerele atat din Pensiunea Dracula cat si de peste drum din complexul nou (mobilier si cladire noua, cu un miros de lemn proaspat si curat)pornim spre Lacul Vidraru. Lac ce il vad acum mai luminos mai stralucitor avand soarele sus. O scurta excursie pentru schimbarea peisajului si desigur pentru o poza de grup.  Albastrul ce te inunda din apa si din cer, o imagine ce se repeta si se repeta la nesfarsit prin reflexia cerului in apa. O imagine ce o iei in suflet pentru a te scalda in liniste.12
Ne-am intors in campus pentru a lua parte de diferite atelire educative si activitati recreative, o demonstratie scurta a ceea ce pot face copiii veniti aici, ateliere organizate de Aventura in Natura. Timp de o ora si jumatate pana ce intunericul s-a lasat peste sat ne-am indulcit cu kurtos kolacs facut in atelierul de bucatarit ca mai apoi sa avem energie pentru atelierele Aventura in natura: tiroliana, escalada pe perete, tir cu arcul. In sfarsit, m-am pus in miscare asa cum venisem pregatita, mi-era dor de catararea pe perete asa ca nu m-am lasat pana nu le-am incercat in diferite randuri.Doar  intunericul, a reusit sa ne desprata de cele trei ateliere.11
Am intrat la caldurica si am participat la prezantarile ofertelor de tabare, excursii si activitati de timp liber. Imaginile ne-au readus veselia si cheful de duca iar echipa de animatori era acolo pentru a da stardul distractiei, pentru ca suntem aici intr-o tabara adevarata.  Gandul parca imi cutreiera pe varfuri de munte.10
Dupa cina am dat startul cu adevarat petrecerii, avand acolo o formatie ce a stiut sa imbine melodiile si stilurile pentru a ridica  toata lumea de la masa. Pentru mine nici nu e greu, aveam deja dansul in bocanci asa ca am „dantuit” de zor toata seara. N-am ramas nedansata, sau invers n-a ramas nimeni nedansat, mi-am gasit nasul de data asta.9
Cetatea Poienari sclipea in noaptea adanca de sus de pe munte, iar stelele faceau si ele hora in constelatii. Cerul la munte m-a fascinat intotdeauna, asa am ca am adormit cu gandul la Cetate. 8
Tot pentru ea m-am trezit cu noaptea in cap. Am privit-o si atat. Nu am urcat nici de data asta scarile pentru a o vizita. Singurul lucru ce mi-a scapat in excursia asta. Data viitoare nu mai scapa.
In cea de-a doua zi am parcurs drumul pana la Bran- Simon. Un peisaj superb, iar eu daca in toti anii astia m-am plimbat doar cu trenul, am ajuns de data asta pentru prima data prin Campulung, Dragoslavele, iar mai apoi am parcurs culoarul Rucar-Bran.  Pestera Dambovicioarei am vazut-o acum ceva ani, insa acum am traversat Dambovita putin mai la Vale intr-un peisaj de toamna tarzie cu contraste de culori. 7
Mai apoi apropiindu-ne de Simon, intreg masivul Piatra Craiului a clipit din zare, un adevarat spectacol.Peretii albi, drepti, falnici s-au insirat la orizont.  Am oprit la poalele Bucegilor unde am vizitat pensiunile de cazare. M-a impresionat intr-adevar spatiul verde de desfasurare dedicat activitatilor in aer liber.6
Inserarea s-a lasat, iar noi ne indulceam cu Cozonac si vin fiert de la Mama Cozonacilor. Un paradis la piciorul muntelui. Am continuat veselia in autocar cu cantece, povesti si jocuri. Am cunoscut oameni deosebiti carora le multumesc, am auzit intamplari din Medgidia anilor ’70, am intalnit colegi din domeniul educatiei fizice, am legat noi prietenii si colaborari, am petrecut doua zile splendide organizate foarte bine de catre Agentia SOL Turism si Aventura in Natura. Impreuna au reusit sa ne binespuna si sa ne faca sa ne simtim grozav.
54
La multi ani SOL Turism, azi e ziua ta! La cat mai multe excursii reusite!! Multumesc Aventura in Natura pentru un weekend in miscare!

Valea lui Stan Noiembrie 2013

232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv;;33=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449 ;;9245ot1lsiTotul a pornit de la o sugestie bine plasată de mine in timpul dimineţii. Dând un telefon de „La mulţi ani!” Mihaelei, colega ce mă ştie ca fiind tot  timpul în mişcare mă întreabă ce fac pe weekend. Ce mai pui la cale, ia zi?” Eu veselă nevoie mare zic:” -Nimic, dar sunt sigură ca o să se ivească ceva pe măsură!

N-au trecut decat trei ore până ce dorinţa mea spusă în cuvinte ascunse să îşi dea vălul la o parte. Se pare ca Sfinţii Mihail şi Gavril se gândesc mai abitir la sufletele noastre în zi de sărbătoare. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv 335=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449 (6(245ot1lsi

N-ai înţeles încă nimic, hai să fiu mai explicită: Tatiana, şi ea cu telefoane de urări a fost puntea de legătură între cele 4 „curajoase” (că doar aşa ne-au spus cei de la Asociaţia Oxigen) şi plecarea pe Valea lui Stan. Un fleac pentru Univers să deschidă subiectul MUNTE la telefon între Tatiana şi Mihaela şi să ne urce până la Barajul Vidraru.

E musai să vă las aici două link-uri ce mie mi-au deschis apetitul pentru această Vale mai puţin cunoscută de lume şi care m-a ţinut pe ghimpi de astă vară. Aşadar, blog si video.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv992)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39;3594 77336nu0mrj

Dis de dimineaţă ne încălzim feţele cu razele darnice ale soarelui, care, în luna noiembrie se arată pe un cer senin în drumul nostru spre Piteşti- Curtea de Arges – Lacul Vidraru. Facem cunoştinţă şi ne punem pe cântat, ce altceva decât cântece de munte cu sunet de chitara. Sunet ce imi aminteşte de planul meu la început de an, cum aş vrea să învăţ să cânt la chitara. Tatiana reface itinerariul şi în trecerea noastră prin Piteşti aduce si chitara. Chitara la care voi zornăi de acum încolo. Mă folosesc de această cale să îmi arât recunoştinţa faţă de Tatiana care m-a apropiat mai mult de realizarea planului meu, punându-mi chitara în braţe. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv89;3=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 44 462 245ot1lsi

Facem şi picnic în parcare în Curtea de Argeş şi suntem pregătite pentru impresionanta Vale. Tatiana completează peisajul cu explicaţii solide, aşa ca să nu trecem ca Vodă pe aici. Cheile de aici nu sunt calcaroase ca cele de la Cheile Bicazului de exemplu, aici avem de-a face cu apa ce a reuşit să modeleze şisturile cristaline, mult mai dure. Traseul ne convinge de cele spuse, nisipul fiind alunecos pe pietrele ude.

Cele 18 grade de la poalele muntelui se injumătăţesc la intrare pe traseu. Ne încălzim numaidecât pentru că scările şi cablurile intervin pentru a face traseul accesibil. Este proaspăt reamenajat şi marcat (până acum, traseul era cunoscut doar de cei experimentati, fiind nemarcat).232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv679)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39;358(6(4336nu0mrj

Sălbăticia peisajului ne surprinde şi ne obligă la pauze dese, desigur pentru a face fotografii şi pentru a ne minuna cu voce tare. Trunchiuri de copaci zdraveni se incrucişează în valea ce o străbatem, apa serpuieşte când pe stânga când pe dreapta, cascade cu cromatică diversă, suficiente ispite.

Mai tragem câte un refren, câte un vers.  „Noi urcam şi iar urcam” devine un laitmotiv ce aduce zâmbete pe feţele noastre.  Înainte de prima trecătoare suspendată peste vale găsim o ascunzătoare pentru cutia geocaching ce am pregătit-o din scurt. Dacă în Canionul Tamina am ascuns una, de ce Stan să fie fără?29102013076

Imediat ce am lăsat-o în urmă un miros de fum ne-a dat de înţeles că mai sunt oameni pe traseu. Şi ce binecuvântare pentru tura asta. Cei de la Asociaţia Oxigen erau însiraţi pe traseu şi câţi erau, Doamne.

Primim informaţiile legate locul din traseu unde valea este cea mai îngustă, locul presărat odonioară cu câteva pietre de trecere. Ei bine până să vedem cât era de adâncă apa, omul ce il voi numi în continuare Lostriţa, face un salt in gol de la vreo 5 metri. Rămase cu gura căscată, mai face unul chiar din dreapta mea fără prea mult stat pe gânduri. „Ce scări, ce cabluri dom”le?  Norocul nostru întruchipat în oamenii ăştia este că zona respectivă nu este amenajată ceea ce ne-ar fi lăsat 2 variante posibile: să ne întoarcem din drum, ceea ce ar fi rezultat in frustrare la puterea a patra, sau să ne dezbrăcăm şi să ne incercăm norocul. Apa ajungea pana la piept din cele văzute la faţa locului prin oamenii ăştia echipaţi în scafandri, Lostrite nu alta.  232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv397)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39;358;;52336nu0mrj

Dar Asociaţia Oxigen ne-a făcut viaţa mai uşoară aşa că ne invită să trecem şi noi pe partea cealalta cu tiroliana amenajată de ei. Şi uite-ne de partea cealaltă, uscate, ba chiar vesele pentru că într-un grup mare tot timpul e rost de veselie. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv 799=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449 (27245ot1lsi

De aici Valea se lărgeşte, parcă o aud si acum pe Tatiana cu remarca asta. Aşa că mai urcăm câteva scări, mai tragem de un cablu şi ajungem la scara verde…ultima. De aici urmăm cursul apei în sus când pe dreapta. când pe stânga ca să ajungem la indicatorul spre Călugăriţa.

Urcăm versantul care stă la caldurică sub plapuma de frunze moarte. Îmi dau seama că aceste culori ale pământului sunt atât de relaxante şi odihnitoare. Ne oprim si noi la picnic, vedem grupul celor de la Oxigen reîntregit şi continuăm. Trebuie sa ajungem la maşină pe lumina. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv 753=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 44 3;36245ot1lsi

Lacul Vidraru apare în ochii mei pentru prima dată şi mă face să il compar cu lacurile din Norvegia. Am vazut eu un pliant acum câtiva ani, că de altfel nu am vizitat încă Norvegia dar cred că mai mult culorile amurgului cu pete roşiatice ale apusului pe crestele din zare m-au trimis la aşa comparaţie. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv8329=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 4497;;(245ot1lsi

Pentru că Stan e deja mult în urmă ne mai minunăm o dată de aşa traseu frumos; eu mai mult pentru că am ajuns într-o zonă nouă pe harta mea, iar Roxana de faptul că a reuşit cu brio să parcurgă primul traseu la munte. Merită felicitarile noastre, aşa că ne scapă şi un chiuit.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv5666=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 4497(3 245ot1lsi

Albastrul înserării dublat de cel al apei este atât de odihnitor pentru ochi, mai odihnitor decât frunzele de  mai devreme. Mă simt de parcă visez cu ochii deschişi iar când fetele vorbesc de Zeiţa Luminii, ei atunci chiar cred ca am aţipit în bocanci. Râdeţi râdeţi, căci ea e acolo, un simbol al barajului Vidraru şi al hidrocentralei. Asistăm în liniştea ce învăluie locul la înserare şi apariţia lunii şi a stelelor.   Si că tot  a venit vorba de stele,  multă vreme m-am întrebat ce constelaţie avem în centrul atenţiei pe cer în luna noiembrie. Da da, am scanat cerul, iar acum constat din cărţi că putem vedea V-ul de la constelaţia peşti imediat sub Pegas (adica pătratul de la Andromeda). Trebuie să mai profit de cerul senin şi să localizez si Cetus, sau Camelopardalis, aceasta din urmă fiind în apropierea constelaţiei Casiopeea, tot un V. Mă lămuresc eu până la urmă. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv4794=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449 (83245ot1lsi

Am împărtăşit bucuria excursiei cu un popas in Piteşti apoi am reluat repertoriul cântecelor de munte alunecând pe autostradă spre casa. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv3 9 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 44976 5245ot1lsi

Sfaturi pentru cutezători: plecaţi în traseu echipaţi bine, haine impermeabile, bagaj puţin, încălţăminte aderentă, eventual mănuşi, cablurile sunt foarte foarte reci pe timp de toamnă, eu de data asta mi-am luat doar căciula (hihi). De ronţăit în pauze pacheţel cu ce bunătăţuri ştiţi voi că vă dau aripi. Si neapărat interesaţi-vă de traseu, întrebaţi, citiţi, urmăriţi prognoza pentru a fi la curent cu starea traseului. Noi am fost norocoase la trecătoare acolo,  cel mai bine cred întrebaţi oameni specializaţi care vor avea cu siguranţă un răspuns pentru problema voastră. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv5(5 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 449247;245ot1lsi

Cu excursia asta, încă o steluţă s-a aprins în sufletul meu.

 

 

Guildford ~ October 2013

232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv4355=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3;;8 245ot1lsiGuildford, un orasel foarte frumos aflat la jumatatea distantei dintre Londra si Portsmouth. Se ajunge foarte repede cu South-West Train in jumatate de ora esti deja cuprins de magie. Asa se face ca am retrait pentru inca doua zile amintirile din Aarhus, un orasel asemantor insa diferenta dintre cele doua este ca Guildfordul este tradus pentru oricine.

Nu pot sa imi dau seama inca ce ma fascineaza atat de mult la acest tip de orase. Sa fie oare cladirile din caramida, linistea deplina claxoanele si sirele de ambulante fiind lasate parca in alta lume, pistele special amenajate pentru biciclisti, modul de aranjare asa pe deal, sau poate mai bine zis toate la un loc.

12 lire costa biletul de tren pentru a ajunge in Guildford din Londra, asta daca vei fi convins ca merita sa ii acorzi o zi.

Primul loc ce iti va fura pasii este cu siguranta Castelul. Sau mai bine spus turnul din Guildford, aflat desigur pe un deal oferindu-ti ocazia unei panorame foarte frumoase. Chiar daca este luni, poti sa te plimbi in curtea turnului ba chiar sa admiri gradinile verzi ce parca vor sa sfideze toamna.  Pretul de vizitare pentru o zi normala este de 3 lire pentru adulti.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv (75=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3;5(95245ot1lsi

Guildhall sau casa cu ceas aflata pe strada principala, High Street se poate vizita ghidat si gratuit chiar in fiecare luni la ora 14:00. Fiind singura curioasa in acea luni, ghida nu s-a dat inapoi de la a imi povesti toata istoria orasului. Am vizitat incaperile, iar schimbarile ce i-au fost facute din Epoca Medievala pana acum mi le arata cu foarte mare pathos.  Retineti faptul ca Guildhall a fost pentru foarte mult timp primaria orasului, dar si locul unde se dadeau sentinte (tribunal) fiind prevazut cu un tunel de legatura cu sectia de politie pentru a aduce inculpatii.

Nu o sa trec cu vederea modul mai putin conventional de a vizita un oras, pentru ca de data asta am acordat foarte mult timp vizitarii librariilor. Doamne si sunt atat de multe si de diferite incat pur si simplu timpul se dilata. Magazine intregi cu felicitari si vederi si poate ca vei ramane si tu surprins sa vezi ca sunt in fiecare alte modele.

Fascinata pe deplin am gasit si un magazin in stilul Antic Exlibris, cu denumirea de Oxfam o minunatie cu reduceri si carti de anticariat. Cu greu m-am stapanit sa cumpar doar niste felicitari. Cultura asta de a trmite felicitari de multumire cred ca este de vita regala. Printesa Diana scria intotdeauna scrisori de multumire dupa evenimentele organizate sau la care lua parte. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv45;(=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3;;8 ;245ot1lsi

Catedrala St. Mary se afla pe strada cu muzeul Guildford si cu magazinul cu specific bisericesc. Ei aici vine o mare surpriza pe fata mea. Contrar magazinelor bisericesti de pe la noi, acestea sunt mai putin stralucitoare de obiecte sfinte si mai literare. Asa am gasit foarte multe carduri cu mesaje motivationale, agende, apoi agendele mi-au dat mare bataie de cap. Cu toata reducerea de 10% pentru studenti trebuia sa ma potolesc si sa aleg o singura agenda, asa ca a trebuit sa dau doua ture pentru a putea lua decizia cea grea. M-am decis inainte de a pleca din oras la „Words to warm a Teacher’s heart” o bijuterie pentru suflet.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv9 6 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;723245ot1lsi

Guildford Museum si el cu intrarea libera pentru cine vrea sa ii treaca pragul este micut, retras si foarte linistit si m-a impresionat si el in felul lui. La intrare aveau amenajate cateva standuri in cinstea echipei de fotbal a orasului. Istoric si chiar un concurs (daca stateam eu putin mai mult sigur plecam cu tricou oficial si cu semnaturi pe el). Istoria mestesugurilor ma surprinde cu cateva colectii de broderii si cusaturi frumoase foc. Si sa nu mai zic ca la un moment dat, era o camera cat vedeai cu ochii numai machete de trenuri si locomotive,  fiind reprezentata acolo gara din Guildford. 232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv9(53=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3;5(9;245ot1lsi

Desi micut, si vechi cu scartait in podele,  si el interactiv te imbie sa pui mana, sa probezi haine, sa asculti caruselul si alte cate si mai cate minunatii.  Va este clar faptul ca nu am plecat de aici fara un fluier ce imita fluieratul trenului si fara bomboane impachetate sub forma de mingi de fotbal.994577_656881064345663_384170022_n

Pelerina mi-a stat alaturi si in Guildford topaind bucuroasa in cateva dusuri caldute de nici nu te gandeai ca e toiul toamnei. Canalul iti ofera daca ai sufiecient timp de petrecut plimbari incepand cu 6 lire dar de asemenea poti face drumetii, poteca fiind amenajata pentru 8 kilometri daca imi aduc eu bine aminte. Mai mai ca poti pleca spre Londra pe jos, sau cu bicicleta de ce nu. 🙂

Seara Ivo a propus sa cinam la Restaurantul lui Jamie Oliver, deci asa oferta nu e de refuzat. Am mancat niste orez cu ciuperci Ivo somon cu ceva, condimente de toate felurile si gusturi dintre cele necunoscute. Mi-a placut intradevar modul cum culoarea bleu conferea liniste si mi-a mai placut atmosfera data de toate soiurile de borcane pline pregatite pentru iarna.84

Ultima zi, nu m-am lasat venisem pregatita cu cateva coordonate pentru geocaching. Asa ca am intins pasul sa gasesc Stoke Park.  Pana sa gasesc cutia,  intrata fiind in parc am fost surprinsa sa gasesc 2 terenuri de tenis cu acces liber, un uimitor „sensory garden” si un lac mai ceva ca in poveste. Ei si daca nu vi se pare nimic spectaculos,  atunci sa va spun de terenurile de cricket si fotbal care se intind cat vezi cu ochii la iesirea din parc, ba mai mult am prins si o echipa de fete la antrenament chiar daca ploaia incepuse sa se scuture bine de tot. Nu mi-a parut rau ca tocmai zona unde era cutia ascunsa, perimetrul era incercuit pentru mentenanta copacilor. Niste meseriasi lucrau de zor la cosmetizat copacii.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv3666=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;724245ot1lsi

Drumul spre Stoke Park m-a purtat printr-un cartier de case ce mai, picatura din cele din Abbyhoy, Aarhus. M-am urcat in tren spre Londra fara sa ma mai uit inapoi. Chiar daca intradevar am simtit ca timpul mi-a permis sa fac tot ce mi-am propus, despartirea tot despartire ramane.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv8326=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;726245ot1lsi

Londra m-a asteptat cu Covent Garden si animatiile de strada, cu pietonale strabatute la pas pana la ultima clipa. Aici subliniez faptul ca Green Bus spre aeroportul Luton sunt la jumatate de pret fata de National Express, adica 7 lire. Plecarea se face tot din spatele garii Victoria.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv7835=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;8;7245ot1lsi

Am mai prins schimbarea garzii de data asta la Muzeul Cavaleriei, si am preferat sa nu ma las pagubasa pana nu reusesc sa momesc cateva veverite cu biscuitii de ghimbir sa se catere pe piciorul meu asa cum am vazut in gradina de la St. Paul niste fetite. Surprinzator dar am reusit, ba mai mult am reusit sa fac si poza momentului singura singurica.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv;59 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;934245ot1lsi

Porumbeii m-au asaltat si ei fiind vorba de biscuti asa ca am petrecut cateva ore minunate inainte sa adorm. In loc sa numar oi, ce credeti ca am numarat din avion in ritualul meu de a adormi? Ei bine vreo 15 stadioane cu nocturna aprinsa. Asta mai zic si eu infrastructura sportiva, si nu era altceva decat marti seara.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv462 =ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 9;3(;734245ot1lsi

“Ladies and gentlemen, as we start our descent, please make sure your seat backs and tray tables are in their full upright position. Make sure your seat belt is securely fastened.”

„Ladies and gentlemen, welcome to Otopeni- Henry Coanda Airport. Local time is 1:30 and the temperature is 9 degrees.” 603472_650923721608064_1200731242_n

Clipesc somnoroasa o data si revad in minte ultimele 4 zile. A fost o excursie de exceptie!

London Museums and parks ~ Second Day, October 2013

Hey Hey Hey, Hai in Londra daca vrei! 🙂

Update: Aaaaah sa nu uit, asta e melodia ce am fredonat-o in Londra! „So how can you tell me you’re looooonely/ And say for you that the sun don’t shine?”2013-10-20 17.30.19

Ei bine, a doua zi de weekend si ea, am fugit cu Ivo intr-o alta escapada in Londra. Daca vremea pana acum m-a surprins ajungand seara pe luna plina in Guildford faptul ca am plecat gatite cu rochite si scaldate in razele soarelui asta a pus capac. Un capac vesel si jucaus cu cer senin.

Trenurile au fost indeaproape analizate de mine, pasionata de mersul cu trenul asa ca asta a fost ziua cand am circulat foarte mult cu metroul. Daca vreti sa mergeti intr-un city break in Londra tineti minte atunci ca pe weekend daca iti cumperi un bilet de tren (asa cum am facut noi venind din Guildford) poti cere si metrou inclus la acelasi pret. (adica economisesti 8 lire pentru sufletul tau).

Stiind programul muzeelor care se inchid in jurul orei 17, am inceput cu ele. Si ce alta alegere sa cucereasca topul muzeelor de pretutindeni, Science Museum. Locul de joaca al multor copii londonezi. M-a impresionat foarte mult purtarea uniformei ca un element de distinctie intre scoli, colegii, gradinite etc. Foarte colorate, vesele si purtate chiar si de profesorii insotitori, esarfele au facut valuri in capul meu. Stiti desigur,  esarfe in stiul cercetasilor.

Iar cum stiinta trebuie incercata, probata, simtita ei bine, interactivitatea muzeului atrage un numarul mare de vizitatori. Mi-ar placea sa particip la reamenajarea muzeelor din Romania si schimbarea mentalitatii romanesti unde: nu vorbiti, nu atingeti si nu va apropiati indeparteaza de fapt noua generatie de placerea de a vizita un muzeu.

Galagie, vanzoleala, forfota denota dorinta vizitatorilor de a invata. Activitatile interactive dedicate celor mici ii pot tine ocupati chiar o zi intreaga. De retinut aici este faptul ca intrarea este si ea gratuita.54

Muzeul de Stiinte Naturale un Antipa de proportii mult mai mari era si el in plina agitatie si descoperire. Intrarea se face din spatiu, intrand apoi printre stele si constelatii, prin centrul soarelui si BUM galerii si vitrine care asteapta sa fie manevrate, intoarse, atinse si incercate de un numar cat mai mare de invatacei.

Cu siguranta si aici ai putea petrece o zi intreaga luand la rand toate incaperile insa noi avem un traseu mai lung pus la punct asa ca ma rezum la a analiza salile si grandoarea locului, constelatiile desigur o placere de a mea iar apoi ne vom indrepta in graba spre Kensington Park printre stropii de ploaie ce sterg urmele pasilor pe care am venit.noi1-1024x680

„Ca veveritele dupa ploaie” ar trebui sa inlocuiasca proverbul cu ciupercile. Agile si dragalase isi pregatesc proviziile pentru la iarna, ingroapa ghinde cu spor. Frunzele platanilor se scalda acum in razele de soare ale inserarii scuturandu-se inca de stropii de ploaie. O imagine ce nu sti cu ce anotimp sa o asociezi. In veselia noastra scoatem trepiedul si incepm sesiunea foto.noi4

Kensington Palace prinde contur din descrierile din „Viata secreta a Printesei Diana” caut din priviri ferestrele apartamentelor 6 si 7. Alei late, pasari de toate natiile, lacul o bucata de oglinda in centrul parcului. Ma gandesc ce binecuvantare e parcul asta pentru a-ti desfasura antrenamentul zilnic. Asa cum facea si Diana in diminetile petrecute la Palat.

De aici, cu avant iar la metrou spre St. Paul Chatedral, unde fiind duminica, desigur urma sa inceapa slujba. Intotdeauna am admirat civilizatia si bunul simt din Bisericile altor religii. Catedrala este o cladire impunatoare, imensa, iar in interior sau abunda linistea, doar sunetul pasilor in atata spatiu  iti dau fiori. 2013-10-20 19.18.52

Seara s-a lasat pe strazile londoneze, iar sclipirile felinarelor schimba dimensiunea autobuzelor cu doua etaje, par acum si mai mari. Ne indreptam spre London Bridge si chiar daca traseul este deviat din anumite motive, ajungem destul de repede si fara prea mari batai de cap. Exista un plan B in subteranul Londrei in orice situatie.gap3

Iesim la suprafata la o distanta de ajuns incat sa contemplam  luminitele londoneze si la podul ce se mareste cu fiecare pas cu care ne apropiem. Spun cu mana pe inima ca mi-a placut foarte mult si l-am traversat bucuroasa nevoie mare. Multicultaralitatea data de multimea de turisti straini si de limbile vorbite parca te rupe din context insa luna plina ce straluceste in coltul podului de atrage ca un magnet. E o imagine deosebita, de unde dom’le smogul specific londonez de care ne vorbea la lectiile de engleza cand eu pot sa numar si stele chiar din buricul orasului?!

Inconjuram si Tower of London, stralucind si el in lumina lunii feeric, adevarata poveste. O adiere calduta incepe sa ne sufle pe la urechi, asa ca este timpul sa ne oprim sa bem un ceai la Wagamama (mi se plimba si acum limba in gura cand ii spun denumirea, desi nu e mare lucru). Ce ceai puteam sa incercam in Londra?! Ei aici vine povestea care ma fascineaza si care imi va ramane intiparita pentru totdeauna ca o amintire strict londoneza.

Ei bine, cand voi spune Londra indiferent de context, ma voi duce cu gandul la ghimbir. Da da, ghimbir ai citit bine, si nu pentru ca in Anglia ar fi cumva o clima tropicala insa desigur resursa lor provine din colonii. Asa ca m-am delectat cu ceai de ghimbir, biscuiti de ghimbir, bere de ghimbir, toate trezind papilele gustative la viata. M-am intors cu rezerve de ceai si biscuiti, cei din urma fiind dati gata inca din avion.  Cererile pentru berea de ghimbir curgeau garla la Ivonici care avea bagaj mai mare. Negocierile au fost pana la ultimul litru. Pentru cei ce nu au incercat inca berea de ghimbir, este o bautura non-alcoolica, revigoranta in Romania se gaseste in Plafar si in Mega Image.  Pentru beneficiile consumului de ghimbir va zic doar cateva de sezon: imbunatateste imunitatea, tuse, raguseala, elibereaza sinusurile, pentru toate detaliile cititi aici.

Inainte sa luam trenul spre Guildford, am traversat podul Embarkment pe jos pentru a admira inca o data peisajul Londrei ce-ti fura inima. Tamisa involburata la picioarele podului freamata inca de ultimele barci-taxi.

PS: Cat s-au scuturat cei cativa stropi de ploaie intre muzee si Kensington Park, ne-am avantat intr-o librarie foarte chic, unde am cerut curioase fiind cartea ce inca nu a ajuns sa fie tradusa in romana a lui Kate Morton, „The Secret Keeper” o minunatie. Dar adevarata intalnire cu librariile din Anglia intr-un articol nou.

PS2: More pictures will come!

//