Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘carte’

Antic Exlibris ~ Ianuarie 2013

Asa cum fiecare isi are obiceiurile si tabieturile sale, eu si Cristi avem intotdeauna obiceiul sa intram in libraria-anticariat dintre Universitate si Unirii cam prin zona Coltea. Nu i-am stiut numele, desi o recomandam cu orice ocazie pana azi, cand am avut un deja vu.  Niciodata nu plecam cu mana goala. E si imposibil sa nu se lipeasca nimic de mana in conditiile in care publicatii ce le vezi peste tot la tarife de 1oo de lei aici le gasesti nou noute cu maxim 30 de lei.     OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Asa azi rataceam in zona Lipscani plecand vesela si intinerita de la un tratament cosmetic a la Christine Valmy si ce sa imi vada ochii?! O alta librarie cu preturi de neintrecut! Petrec in jur de o ora in interior, si tot ma intreb daca sa fie aceeasi pe care o stiam eu, cunoscand chiar titluri, iar preturile strigau de la sine.

Fac o selectie, insa la casa neavand sa imi schimbe, ii spun ca revin. Ei bine, ghiciti voi unde am fugit de aici? Vis-a-vis de Spitalul Coltea pentru a ma convinge cu adevatat ca este o alta librarie indragita si nu care cumva s-au mutat. Da surprinsa i-am gasit in acelasi loc, Antic Exlibris . OLYMPUS DIGITAL CAMERACu aceleasi rafturi ticsite de carti bune, ce iti infrumuseteaza sufletul si iti completeaza personalitatea.

Titluri captivante din toate domeniile. Revenind la sediul nou m-am convins sa mai iau cateva carti in dar ce cu siguranta aduc bucurie oricui. 

Asa se face ca am targuit cate ceva din domeniul nostru sportiv, pentru ca in comparatie cu alte librarii chiar ai de unde alege. Ba inca alegerea e mult mai grea, nehotarata fiind.

Timp sa ai pentru toate hobby-urile pentru care ai ajutor in a le invata tainele. Gradinarit, cusut, brodat, cantat, meditatie, pictura, arta, cam tot ce mi-ar fii putut trece mie prin minte.OLYMPUS DIGITAL CAMERA 

Cu cartile atent alese, am plecat topaind de pe un picior pe altul spre casa. Desi sunt surpriza majoriatea cu greu ma abtin sa nu dau un telefon si sa  le spun ce le-am luat! Ma rezum totusi la a spune ce am luat pentru mine azi, si sa va arat prin poze ce am targuit de-a lungul timpului! 

Van Gogh a ramas in mintea mea din clasa a X-a cand i-am vizitat muzeul si inca imi aduc aminte de cateva tablouri celebre asa ca doar cu 5 lei am luat o carte acordeon A4 cu tablourile de care va spuneam si pentru ca nu puteam pleca si fara o cutie cu 12 felicitari cu tablouri din impresionism la doar 3 lei.

PS: Site-ul nu este la zi dar iti poti face o idee in legatura cu titlurile, preturile te vor uimi mai mult de atat! Ii gasesti in schimb cu acelasi nume pe facebook!OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Spor la citit si la descoperit ceea ce va face fericiti! Dar daca nu te omori cu cititul gandeste-te la prietenii tai carora le place!

Maine cred ca ma duc iar! 🙂

Reclame

Dragostea dureaza 3 ani: Frederic Beigbeder

Vacanta asta de 3 saptamanani am vrut din tot sufletul  sa o dedic cititului si relaxarii asa ca asta am si facut. Avand Cuponul de reducere oferit de Ambition la libraria Carturesti, mi-am innoit biblioteca cu cateva titluri  ce vor aparea si aici pe rand, si m-am delectat cu muzica, si atmosfera din librarie rasfoind diverse carti in rafturi.
Dragostea dureaza trei ani, este o carte dupa care s-a scris si o piesa de teatru ce se  joaca an de an la Laptaria lui Enache, asa ca am considerat ca merita citita.

Cartea reprezinta un (Anti)tratat  de iubire moderna in care autorul in pielea lui Marc isi povesteaste si isi analizeaza anii de viata incepand cu divortul sau.Chiar asa incepe cu petrecerea de divort. Adauga pasaje din timpul casatoriei sale, apoi tranteste iar divortul. Incercand sa depaseasca momentul incepe o noua relatie de al carei sfarsit este sigur: nu poate tine mai mult de 3 ani. Incearca sa te convinga in 226 de pagini ca Dragostea chiar tine 3 ani, si nu poti depasi acest prag cu nici un chip, dand chiar si argumente stiintifice, ce mai, apeland la absolut toate metodele, subliniind experientele sale pentru a fi si mai credibil, ca in urmatoarele 8 pagini sa isi ceara scuze ca tocmai te-a mintit incepand de la titlu si demonstrandu-si siesi ca dragostea poate dura mai mult, depasind bariera de trei ani.

Per total cartea este dupa parerea mea cam vulgara, cum sunt majoritatea cartilor moderne, si fiind scrisa si de un barbat poate putin si mai vulgara.  Pasajele sale se intrepatrund in care isi aduce aminte si povesteste din fosta relatie, cu noua lui relatie, fosta sotie se imbina cu actuala iubita si tot asa.

Aduce in sustinerea acestei idei  pasaje ale altor autori sau statistici ale unor cercetari stiintifice, aduce chiar si elemente din domenii cum ar fi anatomia, chimia.

Insista cu ideea sa fixa cum ca dragostea nu poate dura mai mult de trei ani nici macar cu 1 minut, incat ok fie ca tine, numai hai sa vedem la ce concluzie ai ajuns pana la urma.

Nu este o carte care m-a influentat sau care m-a marcat, ci o carte care o voi retine prin simplul fapt ca m-a socat din multe puncte de vedere.

Exemplarul ce il am are scrisul mare, se citeste foarte usor si repede, iar propozitia cu care incepe este: “Dragostea este o batalie pierduta dinainte.” Pretul intreg a fost de 25 Ron.

Inca mai astept stagiunea in care se va juca iar aceasta piesa si voi merge negresit. Despre teatru am auzit numai cuvinte de lauda. Poate si cei care au citit cartea au fost impresionati iar eu nu am putut intra in profunzimea ei.

Citate:

„Cele mai frumoase serbari sunt cele din interiorul nostru.”

„Singurul avantaj al divortului este ca iti permite sa te speli pe maini fara a ramane cu sapun pe deget din cauza verighetei.”

„Si apoi in clipa despartirii ne cuprinde deodata emotia , ne stapanim lacrimile dar ele ne curg pe dinauntru.”

„Razbunarea e o mancare care se mananca rece.”

Livada cu visini/ Unchiul Vania/ Pescarusul- Anton Pavlovici Cehov

Este prima carte de acest tip, dupa Romeo si Julieta care o citesc, pentru ca eu de felul meu nu ma omor dupa piese de teatru pentru ca mi se par greoaie numai prin felul in care sunt scrise. Autorul fiind rus, avand personaje cu nume foarte complicate, greu de retinut.

De “Livada cu visini” si “Pescarusul”  am auzit pentru ca se  joaca si la teatrule din Bucuresti si poate imi voi face timp de acum incolo sa merg mai des, pentru ca este  activitate ce imi face foarte mare placere.

Sa spun ceea ce le leaga pe cele trei piese: averea, mosternirea, banul. Astea ar fi cuvinte cheie ce le uneste. Apoi difera locatia si personajele, insa ideea ce mi-a ramas in cap este ca toate personajele care joaca au aceasta grija: averea.

“Livada cu visni” pot zice ca mi-a placut cel mai mult, pentru imaginea ce mi-a creat-o in minte cu visinii infloriti si cu increderea fiicei Ania ca vor incepe o viata noua si fara casa ce o pierd din cauza datoriilor si fara livada. Si are puterea de a o lua de la capat plecand in Franta, schimbandu-si modul de viata radical.  Ania fiica de 17 ani la inceput de drum cu mama sa Andreevna sunt personaje total diferite, fiica fiind increzatoare in viitor, simtind ca schimbarea le va fi de folos, si mama care este depresiva desi foarte risipitoare si inconstienta in actiuni.
Varia, fiica adoptiva, personaj foarte realist cu simtul raspunderii, chibzuita fiica iubitoare care vrea sa se marite, supusa si ea situatiei de a pierde averea din cauza risipei facuta de mama sa.

Unchiul Vania are acelasi subiect la fel si Pescarusul, numai ca ironia este ca in cea din urma se joaca o piesa in alta. Personajele care participa fiind indragostite de aceasta arta. Personajele isi schimba statutul si situatia in care se afla silite fiind de acest punct cheie: averea, banul.

Desi ma asteptam sa fie greoaie la citit mi-a fost de ajuns sa ma apuc de cu seara de ea si sa parcurg cei 200 de kilometri pana la Bucuresti pentru a o termina.  Astept in continuare sa revina cele doua piese in stagiune si sa le urmaresc pe viu grai.

Copiii Capitanului Grand – Jules Verne

Dupa ce am citit „Ciresarii” am zis sa dedic vara aceasta cartilor din copilarie, asa ca din variata oferta a celor de la Adevarul am ales un titlu cunoscut si anume „Copiii capitanului Grand”.

Incheiasem 5 volume pline de aventuri si experiente de pe meleagurile tarii noastre si am continuat calatoria in afara granitelor facand ocolul lumii pe 37 grade latitudine.

Impreuna cu ambarcatiunea „Duncan” alaturi de echipaj: Lord si Lady Glenarvan, Mary si Robert, Paganel, John am strabatut Chile, Pampas, Argentina, Atlanticul, insula Tristan D’Acunha, Oceanul Indian, Insulele Amsterdam, Australia, Noua Zeelanda, Insula Tabor si Pacificul.

In gara la Ploiesti Sud am primit completari reale in legatura cu Patagonia si Australia.

Cartea de fata ne impartaseste multe invataminte, ce ne demonstreaza ca din orice intamplare ce ne este data  este strecurata o lectie de viata.

Citate ce mi-au oprit privirea  sunt:

„Curajul inlocuieste totul pe pamant”

„Povestea uraganului care nu poate smulge mataua de pe umerii calatorului pe cand cea mai slaba raza de soare o indeparteaza indata”

„Nimic din ceea ce ne face fericiti nu e iluzie”

„Comparatia e cea mai periculoasa figura de stil, fereste-te de comparatie toata viata ta si nu o folosi decat cand e absoluta nevoie”

Cartea desi e recomandata pentru varsta frageda, pentru a avea un impact mare asupra educatiei copiilor, avand in paginile ei lectii de viata, sunt de parere ca niciodata nu e prea tarziu sa o citesti, asa cum toata viata ai cate ceva de invatat.

Expeditia facuta si scopul nobil al gasirii naufragiatilor „Britanniei” respectiv Capitanul Grand se incheie cu o intamplare fericita dupa mai multe planuri esuate, multe incercari, multe probleme iesite in cale prin oameni, natura si animale.

Dupa mai multe descifrari ale documentului gasit in mare de Duncan-ul lui Lord Glenarvan, echipajul a fost purtat pe meleagurile Americii de Sud, Patagonia, apoi Australia cu peripetiile ei iar nenumaratele greseli ale Cercetatorului Paganel ajuns in aceasta expeditie chiar dintr-una din ele, au pornit pe adevaratele urme ale naufragiului, insula Tabor.

Dupa multe dezamagiri si deznadejdi, dupa multe pagini in care speranta gasirii capitanului Grand,iar pasagerii trecuti de multe incercari ale calatoriei se resimte o resemnare.

Cel mai impresionant pasaj as spune ca este discutia din noapte de pe punte dintre cei doi copii plini de recunostinta, ce au vise mari, in vocea carora se citeste dragostea parinteasca.

O alta parte interesanta a fost cea cu descrierea facuta de Paganel vegetatiei si faunei Australiei.

„Imaginati-va prieteni un continent ale carui margini si nu centrul s-a ridicat deasupra valurilor…in care umiditatea nu exista nici in aer, nici in pamant, in care copacii isi schimba in fiecare an scoarta nu frunzele, in care frunzele se arata soarelui din profil si deci nu fac umbra, in care lemnul adesea nu arde, in care piatra de constructii se topeste in ploaie in care padurile sunt joase si ierburile inalte, in care animalele sunt ciudate, in care patrupedele au cioc, in care cangurul sare pe cele 4 picioare inegale ale sale, in care oile au cap de porc, iar vulpile sar din copac in copac, lebedele sunt negre, in care soarecii isi fac cuiburi iar pasarile incanta prin diversele lor cantece. Daca exista un tinut bizar, ilogic, format impotriva naturii….”

Personajul lui Robert imi aminteste de Tic din Ciresarii. Agilitatea lui, sufletul lui bun abilitatea lui de a se descurca in orice imprejurare.

Cartile lui Jules Verne ar trebui sa se regaseasca in orice biblioteca de copil sau macar pe lista cartilor de citit.  Pentru impatimitii de geografie, dar si istorie este o carte cu multe evenimente si aduceri aminte a multor personalitati ce au marcat isotira: Magellan, Vespucci, Columb si multi altii.

Poveste cu un fir trist, dar final fericit care ne pastreaza speranta ca o flacara ce palpaie in adierea vantului cand da sa se stinga dar totusi gaseste puterea sa lumineze in continuare imprejur si sa reinvie.

Ciresarii Constantin Chirita- Volumul V Drum bun Ciresari

Iata ca vrand-nevrand am ajuns la ultimul volum al Ciresarilor. Se intampla ca de obicei cand sa ajungi la finalul unei carti cat mai repede, iar cand dai ultima fila si constati ca ai ajuns la coperta parca iti pare rau ca te-ai grabit.

Stiu ca am trisat cand am cumparat cartea pentru ca am aruncat un ochi pe spate si mi-a sarit la vedere Marea Neagra.  Care va sa zica am aflat inainte unde o sa ma poarte cu gandurile.

Litoralul romanesc, apa marii, plajele pustii adica locuri dragi sufletului meu,si unele locuri chiar cunoscute.

Cu aripi de pescarus am planat peste povestiri, am zarit din zbor actiunile Ciresarilor. Desi cea mai voluminoasa parte 400 de pagini, aceasta a fost citita cu sufletul la gura.

Cu toate orele de latina din liceu, parca mai interesant e cand afli, descoperi anumite informatii din istorie. Personalitatile amintite sunt Agathocles, Sofocle si Ovidiu iar locul unde se petrece actiunea la malul marii intre Constanta si Delta, Callatis si Histria.

Am aflat si continuarea citatului lui Victor Hugo din „Omul si marea”  ce este scris pentru vecie si in Constanta la intersectia Bulevardului Mamaia cu Alexandru Lapusneanu: „Om liber, mereu vei indragi marea…Marea este oglinda ta”. Citat ce imi place mult pentru ca reflecta realitatea. Acum pentru ca am aflat si numele cartii o trec pe wishlist.

Horele, sunt zeitele ritmului cosmic, echilibrul universului, ce sunt responsabile cu succesiunea orelor si a anotimpurilor.

De boabele de margean cred ca am mai auzit in copilarie prin povesti, nu stiam cu siguranta la ce se refera asa ca google mi-a intins o mana: coralul, sau bobite desprinse din corali de diverse culori.

Eram curioasa sa stiu daca expeditia ciresarilor a fost construita in jurul a ceva real, care exista in realitate…ma gandeam la vreo cetate, litoralul nostru fiind cunoascut pentru cateva cetati.  Imi plac povestile auzite de la oameni batrani si tare mi-ar placea sa ascult si eu intamplari din gura marinarilor, la munte am tot auzit, in tren de asemenea, la mare inca nu.

Dupa multe cautari, cercetari si conexiuni, Ciresarii presati de timpul scurt ramas din vacanta de vara descopera coloana, soclul alb de marmura, locul unde Ovidiu se odihneste. In Constanta in fata muzeului de Arheologie este o statuie cu un soclu pe care scrie citatul din aventura Ciresarilor acestea fiind puncte cheie pentru Constantin Chirita in imaginarea cartii.

Am preferat sa citesc dezlegarea misterului Ciresarilor pe iarba la umbra unui stejar in Parcul Izvor dupa maesul ciclist bikewalk. Am stat pana a apus soarele si pe inserat cand autorul are un dialog cu personajele si le ureaza drum bun, mi-am strans si eu lucrurile si am pornit spre camin cu sufletul plin.

Cele 5 volume m-au tinut aproape  in tot acest timp si cu siguranta si de acum incolo si sunt convinsa ca am avut  numai de castigat dupa citirea lor, si desigur ca nu ii voi uita curand pe cei 7 aventurieri.

Drum bun Ciresari!

Ciresarii Constantin Chirita- Volumul IV -Aripi de zapada

Inca de cand am cumparat-o, titlul ce contine substantivul zapada pe arsita din Bucuresti a avut un efect placut.

Se pare ca aventura ciresarilor continua si se amplifica cu cat se apropie de final. Acelasi suspans si emotie la fiecare fila. Se pare ca si sezonul alb a pregatit ceva de exceptie faimosilor Cavaleri ai florii de cires.

Sunt inconjurati de elevi din toata tara, stransi la munte pentru concursul de schi din fiecar an. Normal ca Ciresarii priceputi la toate nu aveau cum sa lipseasca, asa ca de aici pornesc toate necazurile, sau poate nu chiar necazuri.

Asadar nu pot sa nu dezvalui faptul ca alaturi de protagonisti mi-am dezvoltat spiritul de detectiv si cercetas si s-a aprins in mine dorinta de a face o expeditie, de a avea asa amintiri si momente de neuitat.

Apreciez foarte mult autorul pentru ceea ce a facut el cu aceasta lucrare. Cu siguranta a aprins si in copii aceasta dorinta de a face lucruri extraordinare, dar si de a lupta impreuna pentru ca de multe ori nu poti face activitati de unul singur. Asa ca, prin cei 7 ne demonstreaza pe inca 350 de pagini, spiritul de echipa, decizii luate la comun, planuri facute astfel incat sa invinga fortele naturii dar si ale oamnilor.  Si-au pus planul la punct si l-au respectat intocmai astfel ca au reusit sa rezolve problemele.

Autorul foarte iscusit in ale scrisului, a reusit si in volumul asta sa reliefeze trasaturile de caracter ale Ciresarilor si transmite cititorilor ideea caimpreuna vom reusi.

O cutie albastra misterioasa si foarte valoroasa le incurca zilele personajelor, dar putem spune ca ii si salveaza, e cu doua taisuri.

Ce-mi place foarte mult la o carte si s-a regasit si in volumul de fata, locurile cunoscute amintite de poveste: Cotroceni, Gradina Botanica, Cabana Izvoare doar daca ar fi aceeasi cu cea la care am fost anul trecut, inventii sau nu se suprapun oarecum cu realitatea sau cel putin autorul isi da toata silinta sa te convinga ca asa este.

Persoanje ambitioase, ce nu renunta cu nici un chip, ce isi unesc inteligenta si puterile pentru a rezolva problemele neprevazute ce apar pe parcurs.

Voi urma cursul volumului final „Drum bun ciresari” cu putina curiozitate in legatura cu filmul, desi stiu ca filmul nu bate cartea niciodata.

Din punctul meu de vedere aventurile ciresarilor se ridica la rang de Discovery Channel.

Ciresarii Constantin Chirita- Volumul II Castelul fetei in alb

Asa cum am facut planul ca pana ce apare urmatorul volum sa citesc cu spor am pornit la drum curioasa fiind de noile peripetii ale ciresarilor. Fata de primul volum, al doilea pare mai de poveste probabil pentru ca numarul fetelor va fi mai mare. Apare personajul enigmatic Laura plina de mister, sau „fata in alb”. Mi-am batut si eu capul alaturi de Maria, Victor, Lucia si toate personajele pentru dezlegarea enigmelor, in momentele cand cei trei au fost prinsi in capcana parca simteam si eu aerul rece din adancuri. Povestea se intinde pe mai bine de jumatate din volu, abia apoi incepe aventura propriu-zisa. Desi auzisem vorbe ca doar primul volum ar fi mai rasarit dupa parerea mea si al doilea a fost la inaltime. Mi-a placut firul povestii, castelul, intriga cand fata a fost rapita, iar cand Tic a pornit pe drumul pachetului l-am urmat pas cu pas alaturi de Tombi. Ma uimeste autorul cu cata iscusinta a creat personajele, sunt convinsa ca nu le voi uita niciodata. E de admirat faptul ca acest roman promoveaza miscarea, aventura si ar fi ideal daca macar 5-6 copii din ziua de astazi ar mai citi si ar mai avea asa planuri marete. Arata cu alte cuvinte activitatile copiilor de pe vremea aia si iti da impresiaca ai putea si te-ai simti in stare sa faci lucruri marete. Cu alte cuvinte iti trezeste amintiri, trairi din timpul vacantei de vara. Daca prin aparitia acestor volume la Jurnalul National incearca o inviere a vremurilor „Ciresarilor” voi sustine si voi promovaprintre cei mici dar si printre cei mari existenta acestora. O adevarata comoara pentru mai tarziu.