Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘clubul de miscare pentru sanatate’

Sa indragim anotimpurile, sau cum sa ne bucuram zi de zi!

Incă de când a început toamna să pună stăpânire pe Bucureşti am pornit şi eu un studiu,  o analiză a ceea ce se petrecere în jurul meu. Acum că e iarnă adevărată, adică aşa cum e normal să fie, ţin neaparat să va subliniez nişte lucruri.how-to-make-a-snowman-couple

Pentru mine, ultimele luni mi-au dat o situaţie clară a predominantei cromatice. Suflă vântul afară, probabil suflă vântul şi în garderoba noastră, nepregătită pentru cele 4 anotimpuri. Aşa se face că variantele coloristice sunt foarte scăzute iar  nuanţele de gri, maro, bleumarin şi negru ne înundă. Tor priveghiul ăsta de culori desigur este acompaniat de feţe triste şi posomorâte, de discuţii interminabile legate de frigul de afară, de ploaie, de zăpadă. „Doamne ce vreme!”

Discuţiile nu se schimbă mult nici vara, doar că atunci e de vină încălzirea globală, efectele ei şi multele pericole sunt subliniate la orice pas. Ei  bine, realizaţi pesemne că toamna şi iarna e normal ca temperaturile să coboare de pragul de 0 grade şi să aibă precipitaţii.1

Bun, ai reuşit să înţelegi cum stă cu clima temperat-continentală şi cele 4 anotimpuri, atunci dă fuga la dulap. Îmbracă-te adecvat, afişează un zâmbet pe faţă şi eşti pregătit pentru orice tip de vreme. Astfel poţi să te concentrezi pe ce ai de făcut, să ai un randament mai bun în toate, te poţi gândi şi la altceva poate mult mai productiv ieşind din bucla nesfârşită a lui „vezi ce urât e afară!”.

Ei, acum că am făcut introducerea să trecem la nivelul următor. E iarnă şi e frig. Normal si plăcut, un sezon ce aduce veselie în rândul celor mici şi cu puţin efort din partea voastră, veselia poate să apară şi pe feţele adulţilor.

E timpul să scoatem bocancii, căciulile, pantalonii impermeabili si groşi, sau poate doar ciorapii mai groşi, fustele din stofa si rochiile din tricot,  bocancii, cizmele ceea ce nu scade cu mult eleganţa şi simţul artistic al celor obişnuţi cu ţinutele elegante.2

Începem deja să deschidem ochii şi poate să scoatem şi un chiot de veselie la prima zăpadă, apoi la primul cod portocaliu aruncăm o privire fugară spre raftul cu bocancii şi la ochelarii de schi ce putem să îi folosim şi în oraş pe timp de viscol.

Aşa o schimbare radicală în modul de gândire de până acum, merge sărbătorită cu curaj şi în mişcare. Avem câteva variante de petrecere activă a timpului liber şi de a ne pune în mişcare tot corpul, respirând aerul curat.

Să începem din casă, când nu eşti încă convins 100% să ieşi afară. Apucă-te şi bucătăreşte ceva bun, un desert ce necesită frământare şi modelare. Poate nişte biscuiţi cu secară sau poate echipei tale îi este poftă de nişte gogoşi. Alegeţi împreună şi faceţi încălzirea în bucătărie cu o frământare pe cinste, cu vergeaua de întins coca. Aşa îţi vei pune în mişcare partea superioară a trunchiului, muşchii braţelor şi ai spatelui, abdomenul controlează şi susţine ţinuta.

Plin de energie vei vrea afară. Ieşi la plimbare, mersul în zăpadă e mai solicitant şi mai activ. Poate că eşti curios cum arată parcurile pe aşa o vreme şi ţi-e dor de o poveste. Ea atârnă pe crengile încărcate ale copacilor si pe băncile pustii din parcuri. Eu am plecat pe jos din Piaţa Sudului să redescopăr Parcul Lumea Copiilor, am continuat mersul pe jos până la Universitate. La întoarcere m-am oprit pe derdeluş.shoveling-snow-child1

Da, pe derdeluş oamenii nu au vârstă. Nici când eram mici si ne săniam pe „Hoprea” nu aveau vârstă. Tătici şi mămici,  bunici ce îşi însoţesc copiii, sau cei ce vor să îşi aducă aminte de bucuria de a coborî cu viteză dealul. Aşa e, n-am plecat spre casă până nu am coborît cu punga în lipsa saniei, de vreo 3 ori. Iar adrenalina ce se eliberează în timpul ăsta te face să uiti de frig.

Bei un ceai de ghimbir sau vis de iarnă şi priveşti de la geam iarna de afară. Nu îţi trece niciun alt gând?  Ei în sprijinul tău sar cei din Clubul de Mişcare pentru Sănătate care îşi continuă seria de Alergări de Seară săptămânale. Nu ai cum să îi refuzi când cei de la meteo se gândesc să anunţe cod Roşu. Vei pleca grăbit spre Herăstău, eventual vei mai convinge şi alţi prieteni să se alăture nebuniei. Iar o tură de lac are doar puţin peste 6 kilometri, asta înseamnaă că peisajul se va asemăna mult cu cel de la munte iar starea ta generală la final de tură va fi şi ea asemănătoare. Roşu în obraji şi vesel nevoie mare.liftingSursa: www.imogenragone.com

Chiar dacă ai prins gustul mersului pe jos prin zăpadă, ai putea să dai o mână de ajutor la lopată scoţând maşina din zăpadă. Aici dacă ţii cont de anumite indicaţii poate să fie un adevărat antrenament. Nu uita, schimbă lopata dintr-o mănă în alta pentru a lucra simetric şi desigur îndoaie picioarele când vrei să ridici lopata. Zăpada poate fi destul de grea, iar spatele tău e mult mai valoros. Tehnica Alexander te învaţă câteva reguli pentru a avea eficienţă în mişcare cât şi pentru a elibera tensiunea din anumiţi muşchi folosiţi inutil în anumite mişcări greşite. Tehnica Alexander îţi va îmbunătăţi postura şi te va elibera de dureri. how-to-make-a-snowman-handstandSursa: http://www.hallmark.com

Desigur acum ţi se pare totul o joacă iar iarna începe să se cuibărească şi la tine în suflet. Ce zici de un om de zapadă pe duminică şi o bătaie cu bulgări organizată în parcul I.O.R.?

Bucharest International Half Marathon ~ 3 Iunie 2012

E primavara in Danemarca, soarele isi raspandeste generos razele iar mie imi vine o idee. Ce ar fi ca intoarcerea in tara sa fie una mai usoara ocupandu-mi mintea cu un cros? Ce ar fi sa aduca o schimbare si anume o cursa lunga de 10,5 km? Nu pot sa tin ideile intre patru pereti asa ca dau sfoara-n tara iar Cristi se alatura bucuros.

Vremea imi sustine planul si incep alergarea la Lacul Brabrand. Antrenamentul e riguros si asternut pe foaie, cam acelasi lucru se intampla si in tara unde Cristi isi organizeaza frumos planul de bataie.

Andrei Antonescu ne da amandurora un sfat de specialist de fiecare data cand are ocazia. Numar zilele, la fel si kilometrii alergati; sunt optimista. Chiar daca alergarea la lac este schimbata cu BeachVolley in campusul nostru in ultima luna, sunt vesela si fac miscare chiar daca nu specific.

Inainte cu doua saptamani descopar stadionul din Viby, asa ca bicicleta va „cobori pe deal in jos” cu orice prilej. Tot aici imi amintesc alergarea de garduri invatata in primul an cu mult drag, dar si cateva reguli de orientare turistica practicate in geocaching un joc raspandit pe tot globul ce ne-a pus in miscare in timpul liber, dar sa nu uitam de Hula Hoop in ale carei taine suntem initiati de colega din Italia.

Echipa de volei nu slabeste deloc meciurile asa ca nu ne miscam din nisip de dimineata pana seara. Zilele insa sunt numarate asa ca incep sa imi fac griji pentru cursa in care sunt deja inscrisa, Cristi e si el in aceeasi situatie.  Antonescu ma intreaba curios cand ma intorc, iar la raspunsul meu „pe 2 iunie”, rade pentru ca vin ca profesionistii cu o zi acomodare.  Nu-i nimic, particip cu tot sufletul asa ca trebuie sa reusesc.

Nu puteam sa ma intorc in Bucuresti fara a face un tur complet al lui dintr-o rasuflare , aca sa harta cursei ne poarta pasii in cele mai frumoase colturi: Piata Unirii, Casa Poporului, Calea Victoriei, Parcul Izvor, Parcul Operei proaspat renovat si Parcul Eroilor.

Desi inca resimt oboseala ultimei luni in Danemarca, sunt plina de energia reintalnirii: Ciresarii se regasesc printre alergatori dar si voluntari, Clubul de Miscare pentru sanatate, Elu si grupul „Cutezatorilor care cuceresc orice”, chiar si o fetita de la scoala unde predau impreuna cu parintii, chiar si Ola si Margherita ma incurajeaza tacute intr-un desen, sunt norocoasa.

Ne asezam tacuti la start printre alergatorii curajosi. Imi repet obiectivul in minte: „alearga fara oprire si incadreaza-te intr-o ora”. Radem cand ne dam seama ca am incurcat numerele de concurs  si Chip-urile si pornim in alergare cu acelasi picior. Alergam cot la cot si imi dau seama cat de cald e afara desi e doar 9:30. Starea generala e buna, la punctele de control primim apa si ne racorim fara a ne opri o clipa, insa schimbam priviri iar in dreptul fotografilor chiui ca un indian , mi-era dor sa alerg.

Kilometrii se risipesc unul cate unul, fapt de care suntem atentionati pe margine. Doi kilometri atat mai avem , trecem de Parcul Eroilor, Parcul Izvor iar adidasii parca alearga singuri. Trecem linia de finish bucurosi cu acelasi picior asa cum am inceput.  Colegii voluntari (Irina) ne medaliaza cum se cuvine, chiui si topai de bucurie.

Reintregim grupul si asteptam premierea colegilor,Ion Bocancea alerga de zor pe sensul de intoarcere cand noi abia plecam iar Florentina Buga pastreaza traditia cursei populare. In cateva zile primim diploma insotita de locul ocupat si timpul de concurs: locul 138 / 15 la categoria de varsta iar timpul: 1:04:57. Sunt mult prea multumita, crosurile sunt un hobby de suflet pentru mine asa ca pot spune bucuroasa ca obiectivul este indeplinit chiar si cu o marja de eroare de 5 minute.

Acum pot sa zic cu adevarat ca  m-am intors in Bucuresti.

PS: Singurul lucru neinteles de mine este ora tarzie aleasa de organizatori pentru cursa celor mici: 12:30 intr-o zi atat de calduroasa. Nu este singurul cros unde am intalnit acest mister.

Crosul copiilor/ Fun Race Gillette~ Maraton International Bucuresti 8/9 Octombrie 2011+ Meci Cristi antrenor oficial

Mai trece o saptamana si mai avem un obiectiv de indeplinit in cadrul activitatilor extrascolare. Imi dau seama ca a mai trecut un an sportiv si suntem iar in fata evenimentului international ce mobilizeaza oameni din toata tara si chiar lumea sa alerge pentru caritate.

Ne integram si noi in decor, asa ca ma ocup iar de tabele, semnaturi, stampile si cred ca doboram iar recordul participantilor, cu activitate ce trece elevii se inscriu in numar cat mai mare la urmatoarele ce vin. Vorbim si intre noi Ciresarii si stabilim sa fim la linia de start a  cursei populare.

Zis si facut in sir indian facem si inscrierea, majoritatea in ziua de vineri. Ajung si eu la stand platesc taxa caritabila de 30 de lei anul acesta si mai arunc cate un ochi pe la vecini, astfel aflu si de Crosul Casiopeea ce se va desfasura in viitorul apropiat.

Sambata dimineata va fi cursa copiilor, asa ca acum cu experienta crosurilor anterioare si cu organizare foarte buna din partea MIB, reusesc sa ii mentin pe copii entuziasmati. Ma trezesc de dimineata si fac inscrierea apoi ii astept pe rand pe copii sa le dau kitul, de data asta mai generos: tricou, numar, produse promotionale Dove, CD promotional DaVinci Learning.

Vorbeam de o organizare buna, pentru ca au avut o inscriere civilizata, un traseu accesibil, si start diferentiat in functie de varsta. Asa ca nu avea ce sa mearga rau. Pana la start au avut timp suficient cat sa cerceteze si standurile organizarii, iar eu sa pot linistita sa ii primesc pe noii veniti.

Se apropie startul asa ca fac adunarea in fata Bancii C.E.C si cu mic cu mare, fiind participanti de la clasele III-VI facem incalzirea. Nu mica mi-e uimirea sa vad ca se alatura si alti participanti, langa noi chiar in mijlocul strazii profitand de circulatia inchisa.

Avand elevi de la clase diferite, si startul va fi pe grupe, asa ca pleaca unii se intorc altii, e vanzoleala mare, parintii nerabdatori isi asteapta copiii la finish. Multumita, la fel si ei, plecam de la acest eveniment ce a inceput cu soare si s-a incheiat cu nori si un pic racoare, nu inainte de a-i anunta despre crosul urmator. Devine o obisnuinta pentru noi deja. Pana si soarele a tinut cu noi azi.

Ne incarcam bateriile si ne pregatim pentru Cursa Populara, in care ne incadram si noi cu varsta, asa ca dis de dimineata cum se pare ca ne-am obisnuit ne dam intalnire cu M Criss la Unirii. Desigur mai neinspirati ca de obicei, un pic intarziat si pe deasupra fara sa luam in calcul faptul ca strada va fi inchisa din cauza maratonului.

Frigul de afara si ploaia deocamdata nu ne-au incurcat participarea, asa ca profitam de faptul ca Bulevardul Unirii nu este circulat si mergem in pas alert spre Piata Alba Iulia, si facem poze desigur asta a fost cred motivul principal pentru care am ajuns la limita pentru start.

O ingramadeala de nedescris, nimeni din cati am intrebat nu a stiut sa ne raspunda unde se da startul pentru Cursa Populara, ma distra la culme. Nici chiar organizatorii nu ne-au indrumat cum trebuie, asa ca razand si scanand numerele participantilor (semimaratonisti, maratonisti, cei cu stafeta) am ales in final un loc unde sa ne asezam in multime.

Auzim startul pentru cursa populara la care eram inscrisi, si cred ca ne-a luat mai mult de 2 minute sa trecem si noi pragul. Pe sens opus Flori alerga de zor in fruntea galbenilor. Ne distram si mai tare, pasam camera de la unul la altul si facem poze in alergare. Mentinem ritmul asa la coada randului, era un traseu nou pentru mine, dar care mi-a placut mult de tot, avand in vedere ca ma duce pana aproape de T Club unde sunt acuma instructor aerobic.

Un traseu neplictisitor avand destule turnante, desi cam brusca intoarcerea pentru performeri. Reusim sa inaintam destul de mult in multime si sa mai recuperam din startul intarziat ce l-am luat, iar pe ultima suta de metri Criss da comanda, mareste pasul! hai tare!, nu raspund considerand ca as pierde din energie si doar daca as deshide gura, asa ca incerc sa tin ritmul.  Trec de finish, imbujorata bine, simtind ca iau foc si in acelasi timp ca imi ingheata plamanii. Fac economie de energie si par morocanoasa la poza de finish din cauza discomfortului fizic, in graba ne indreptam la corturi. 

Avand un start atat de atipic, am pornit in alergare asa cum am venit  de acasa, fara sa mai am timp sa mai dau jos din foile de ceapa avute pe mine, cu rucsacul in spate, cred ca norocul a fost ca ne-am facut incalzirea de la Unirea pe jos.

In corturi dupa schimbare, dupa ceaiul fierbinte oferit de expozanti, si desigur dupa intalnirea cu Clubul de Miscare pentru sanatate hotaram, trebuie sa trecem pe acasa sa imi iau schimburi mai groase apoi fugim in Damaroaia.

Calculam timpul la secunda, si facem reprize de alergare. Suntem in intarziere si nu putem sa permitem asta pentru ca Azi e primul meci ca si antrenor principal a lui Criss la Sportul Studentesc. Asa ca nu pierdem nici o clipa, ne intalnim cu Manole, al doilea sustinator la meci si ne indreptam in viteza spre Stadionul Pajura.

Nu mai tin minte randul stradutelor insa am fost atenta la statiile de metrou necunoscute pentu mine pana acum: Jiului, Parc Bazilescu. Nu am fost pe magistrala aia niciodata, asa ca remarc modernitatea lor si cromatica favorabila.

Ajungem la timp, cat Criss sa isi desfasoare activitatea de antrenor oficial bine, sa ia legatura cu parintii, cu arbitrii, sa ii organizeze si motiveze pe copii. Agitatia din jur, umbra de caldura si ambintul imi da impresia ca ma aflu la munte la o cabana. Localul este din lemn, avand peretii imbracati in suveniruri sportive, fotbalistice. Imi place, mananc cu Manole si ne uitam la incalzirea ce Criss o face afara cu sportivii, nu peste mult incepe primul meci, cu Dinamo. Ploaia s-a oprit si vremea imbunata asista la castigarea partidei de catre Sportul Studentesc in admiratia parintilor si a celor 3 sustinatori: Veve Manole si doamna profesoara Dintica Gabriela.

Mitzu cea fotbalista isi face aparitia printre mese asa ca pierd cateva momente, incepe cel de-al doilea meci cu cei de la FC Danilescu, nu dupa mult incep si discutiile cu arbitrul si Criss va veni alaturi de noi. Si acest meci se va incheia cu o alta victorie ce aduce o bucurie tuturor. Detaliile tehnice din meci le veti gasi desigur aici.

A fost o zi plina, un weekend plin de bucurii, de miscare si de multumiri

 

 

 

 

.

Hidro(bicicleta)~ Parc Herastrau 13 Iulie 2011

Asa cum am obisnuit deja sa sarbatoresc examenele oficiale, am ales  plimbarea cu hidrobicicleta.  De data asta in compania „Clubului de Miscare pentu sanatate, si la ultima strigare in debarcader, ora mai racorosa ca sa ne simtim bine. Din pacate ceasurile nu au fost in concordanta, iar doamna de la caserie nu a reusit sa ne taie bilet, pentru ca am depasit ora limita…ce sa facem totusi?

Multi s-au anuntat, putini am ramas si acum si fara de hidrobicicleta? Criss vine cu ideea de a pedala la negru,  asa ca ne avantam la debarcader. Toti incantati, asa ca…toate panzele sus!

Am remarcat din start faptul ca hidrobicicletele de aici sunt mult ai bune decat cele din Cismigiu, te deplasezi cu mai putin efort, iar spatiu, ai cat cuprinde. Anul trecut facem comparatia barcilor. Directia? insula.

La ora 7, am luat parte la un joc de culori, de umbre si valuri in miscare, de neuitat. Adierea racorasa dupa o zi fierbinte de vara, si cu valuri de transpiratie din tornada de scris de la examen am simtit relaxare si destindere. Pot sa o numesc terapie prin valuri si vant, la mine are eficienta maxima.

5 participanti, 2 hidrobiciclete, voie buna si multe rasete. Am reanimat nodurile invatate la Decathlon, asta pentu a putea asigura un viitor trenulet de hidrobiciclete in cazul in care ne vom strange un numar mare de dorotori.

Am vazut „Casa Presei Libere”,  scanteind in razele soarelui la apus, norii au fost cortina, insa nu pentru iesirea noastra.

Ioana s-a alaturat grupului, tot ea a venit cu ideea de biciclete, asa ca zis si facut, I love velo este chiar in fata ochilor. Completam fisele, ciupim si aici o ora de bicicletit gratuit la inchiderea programului, incalecam si pornim in sir indian spre podul CFR.

Este prima data cand merg cu rochita la activitati de miscare, deci prima data pe apa cu rochie, si mai ales prima data cu rochie pe bicicleta. Distractia a fost data de vantul ce imi umfla umbreluta rochitei la fel ca a panselutelor ce ne acompaniau pedalatul de-o parte si de alta a aleilor.  M-am pricopsit cu una alba de la Criss, asa ca sta deja presata la locul ei.

Am facut poza de grup, fara de care nu am fi plecat linistiti acasa, si pentru ca soarele a cedat locul lunii sa ne vegheze drumul, ne-am indreptat spre centrul de inchirieri, ora gratuita deja a zburat.

Sunt fara carnet de sofer, dar cred ca macar unul de biciclete mi-ar prinde bine(stiu ca Cicloteque eliberau), nestiind regulile de circulatie, in entuziasmul pedalarii am franta brusc, nelasand posibilitatea celor din jur sa ma mai ocoleasca, asa ca am aranjat de un accident pe aleea de langa lac cu Criss. N-am rochia rupta, deci n-a fost asa de grav, m-am ales doar cu cateva vanatai si o zgarietura, sperietura intra la pachet. Asta m-a facut doar sa imi amintesc faptul ca am castigat la Bicicleta Rosie si echipament de protectie ce il tin la pastrare in Medgidia.  Am terminat cu mutatul asa ca am sa il aduc de graba, nu voi renunta la biciclit.

Imi pare rau ca am omis poza de final, tocmai din cauza cazaturii, insa sper ca imi va fi cu iertare din partea Clubului de Miscare.

Cuvantul cheie pentru iesirea asta a fost pedalatul, asa ca am ales cele doua variante posibile de a ne pune in miscare. 

Vrei si tu sa iei parte la activitati gratuite? Alatura-te Clubului de miscare si fii la curent cu tot ce se intampla, alaturi de instructori si antrenori calificati.

 

 

Festivitatea de absolvire, banchet ~ Promotia 2011 Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Inchid ochii  si imi aduc aminte de liceu, de perioada in care m-am hotarat sa vin la ANEFS (acum UNEFS), mi-aduc aminte de admitere, de momentele remarcabile fiecarui an pentru ca ele vor lua temporar vacanta deoarece ciclul de licenta a luat sfarsit.

          Ciudat cu sistemul asta Bologna, multi poate ne-am fi dorit sa mai continuam un an in aceeasi formula, iar cei ce sunt nevoiti sail faca cu siguranta ar vrea contrariul, asta e firea omului, “isi doreste”.

          Tot ceea ce mi-am propus pe acesti trei anis-a realizat intr-o oarecare masura, fiecare an cu finalitatile lui, iar ideea de la care am pornit spre “Pod Cotroceni” a fost aceea sa devin instructor aerobic, iata ca am trecut deja de primul an de practica in care imi dau silinta pentru a progresa, pentru a tine pasul cu noile tendinte, dar a respecta intotdeauna teoria pentru ca la baza lucram pentru santate, distractia vine pe parcurs.

          Se pare ca inca din liceu am prins gustul prezentarii proiectelor, la facultate am reusit sa il mentin strecurand cu fiecare ocazie de cercetari stiintifice un titlu atractiv imi ramane ca pe mai departe sa caut ocazii asemanatoare, sper sa reusesc.

          Ma bucur ca am luat parte la activitatile Ciresarilor, excursiile pline de inedit, iar acum de final ar merge excursia ce va ramane cu siguranta vie pentru totdeauna…sper sa nu ramane doar misterul din ea.

          O alta categorie de evenimente ce imi vin in mintesunt activitatile de voluntariat la care am participat cu draga inima. Din astea chiar nu mi-a scapat nimic incepand cu Special Olympics, TeamWork, Mai mult Verde, si nu am uitat de Clubul de Miscare pentru Sanatate, in care as fi vrut sa ma implic mai mult, l-am lasat la urma pentu ca e pe domeniul meu si e foarte aproape de sufletul meu, clubul  este in topul celor care au reusit sa schimbe ceva in comportamentul oamenilor si in stilul lor de viata. Felicitari Ioana, Camelia si Cristina! …si tuturor celor care au inteles necesitatea exercitiului fizic.

          Trec acum la categoria alergare, hobby ce il voi pastra in continuare. Trei ani de zile am alergat la toate crosurile ce m-au prins la locul potrivit, si nu uit ideea de a face un semimaraton cat mai curand posibil.

          Am pastrat destul suspansul, sa trecem la cele doua evenimente memorabile.  Festivitatea de absolvire la care m-am sfortat din rasputeri sa nu bocesc. Zi fierbinte de vara, iar noi studentii facultatii de Educatie Fizica si Sport la unison cu robele galbene, am fost ca si razele de soare ce urmeaza sa se raspandeasca in domeniul sportului incercand sa mai schimbe cate ceva. Zi cu sunet, culoare, voiosie. Bucuria ultimei zile de student, aruncarea tocai, repetate anii precedenti cu alte ocazii, multumirea sufleteasca pentru ca ai participat la formarea ta in directia in care ti-ai propus.

          Pentru ca la festivitate nu am spus doar o frantura din tot ceea ce imi propusesem, ca sefa de promotie din motive nenumarate, l-am dezvaluit prima data in sanul familiei, cuvinte ce au adus lacrimi indiferent de cititor, emotia venind din suflet la fel ca frumusetea. Iar a doua oara l-am recitat pentru a-l convinge pe Criss sa ia parte la Banchet, a functionat, asadar va astern gandurile mele la sfarsit de facultate.

“Putini dintre voi ma stiti de Lucia din grupul Ciresarilor, majoritatea de Veverita, poate ca unii ati auzit de Veverita’s Blog insa oricum ar fi, ziua aceasta va fi cu siguranta o zi memorabila din viata mea ce nu va ocupa numai o fila a site-ului meu ci o parte din sufletul meu.

          Acest eveniment reprezinta cea mai mare realizare a mea de pana acum pe plan educational, sper ca  ascensiunea sa se produca si pe plan professional.

          Parca ieri alergam ca intr-un vis pe stadionul din Medgidia pentru a face fata concurentei din lumea sportului. Se pare ca astazi am primit raspunsul ca visele se pot realiza insa trebuie sa muncesti sis a crezi cu adevarat in ele.

          Sunt bucuroasa ca am ales un domeniu frumos in care sanatatea si stilul de viata sunt pe primul loc, dar ce este si mai important este ca putem sa transmitem spiritual mai departe celor din jurul nostrum pentru ca nu costa nimic, din contra avem numai de castigat.

         Tin sa multumesc tuturor profesorilor ce au contribuit la formarea mea, familiei care m-a sustinut in tot ceea ce mi-ai propus tuturor colegilor alaturi de care am petrecut momente frumoase si alaturi de care sper sa mai parcurg si alte trasee pline de peripetii si voie buna. Spiritul Ciresarilor sper sa nu se stinga niciodata.

          Nonuca mi-a asigurat de fiecare data originalitatea aparitiei la toate evenimentele la care am luat parte,lucrand cu spor la imaginea mea.

          Multumesc!”

Iar banchetul, nesperat de reusit, lasand la o parte bataia de cap legata de participare, m-am pregatit din timp cu model de rochie si material pentru Nonuca, pentu ca fiecare eveniment are povestea lui.

          Mi-a placut spiritual uitat de ceva vreme in care sa dansez fara oprire, sa topai pana ma ard talpile si mai cu seama pana dimineata. Laudele trebuie impartite: Mielu’ saracul s-a zbatut sa gaseasca locatia, toata stima, desi la ceva distanta, in Judetul Calarasi, la o aruncatura de piatra de la Branesti, Irina ne-a dus la sigur ghidate ce cele 4 GPS-uri guralive, magia si-a spus cuvantul: cortul, lacul, pustietatea, atmosfera intretinuta de DJ, dar si ploaia de final ce-a desenat pe cer cu fulgere tristetea din sufletul meu, pentru ca dimineata are sa vina.

          M-am simtit ca in filmele americanesi petrecerile lor de sfarsit, cu dans dans dans. Ideea fetelor (Cata si Soso) cu coregrafia pe melodia „Dansa Kuduro” a fost de senzatie.

          Chiar daca am avut ghinionul sa ne petrecem in aceeasi noapte cu cei de la master iar profesorii au fost impartiti, cei plini de voie buna au fost de partea noastra.

          Un gand de final proaspat licentiatilor in Educatie Fizica si Sport, Sport si Performanta motrica si Kinetoterapie le voi ura “ Noroc bun pe mai departe!…si sa mai organizam din cand in cand o “ieseala” de aducere aminte.

 

PS: Pe peronul de la linia 9 se simte briza marii, in doua ore si jumatate nisipul va gadila in sandale iar obrazul va fi ars de soare… ahh de ce nu mi-am luat costumul de baie!

PS: Greu sa faci o selectie in poze si sa mai alegi si ordinea, noroc ca sunt pasionata de cronologie :)))

Bamboo Fitness- Ora de spinning

Desi auzisem de spinning inca de cand venise moda in tara, nu incercasem inca, decat de proba la Conventia Fit4u destul de recent  si atunci nu de la inceputul orei,  cam cu bajbaiala asa. De indata ce am auzit de ora de spinning de la Bamboo Fitness tinuta de Emanuil Rednic, m-am gandit ca e o oportunitate sa ma prind totusi cat de cat de treaba cu spinning-ul, asa ca m-am inscris.

Pe o vreme foarte urata, m-am indreptat singurica si zgribulita spre Ion Mihalache, locatia salii, si am preferat sa nu ma interesez pe internet inainte de aspect si altceva, tocmai pentru ca uimirea de la fata locului sa fie mai mare. Pentru ca numarul bicicletelor a fost de 25, de data asta si numarul chiulangiilor a fost mai mic.

Sala foarte frumos amenajata si destul de spatioasa, dar vreau sa ma axez mai mult pe ceea ce mi-a placut si la ce anume am fost atenta.  Pentru ca sunt un instructor de aerobic la inceput de drum, mi-am propus ca in astfel de situatii sa fiu atenta pe mijloacele si metodele altor instructori, si in acest mod sa acumulez un strop de experienta.

Asa ca, desi stiam foarte bine ca muzica este unul din cei mai importanti factori prin care poti tine oamenii cu care lucrezi in priza, si foarte entuziasmati de ceea ce fac, pana in momentul de fata consider ca mai am mult de lucrat si cautat. Pentru a fi un instructor bun, cred cu desavarsire ca trebuie sa ai o cultura muzicala, chiar si pentru un profesor de educatie fizica.

Vocea face totul, pe langa partea demonsgtrativa si fizica, cu gura trebuie sa insotesti demonstratia, trebuie sa descrii, sa explici, sa incurajezi, trebuie sa ai o voce impunatoare si sa nu te lase dupa 2-3 ore tinute, ceea ce mie mi se intampla des.

Cunostinte vaste, pe care sa le ai „up to date” ceea ce incerc si eu tot timpul, desi timpul se contracta, sunt cu ochii si urechile ciulite sa retin ceva ce imi va fi folositor, informatii ce imi vor deschide noi oportunitati si asa mai departe.

Credeti ca m-am indepartat de subiect,nu-i asa? Nicidecum, toate cele pe care am pus accentul le-am vazut la ora de spinning si le-am remarcat ca lucruri pozitive, mi-au deschis ochii la ceea ce ar trebui sa fac si eu de acum incolo. A fost o ora in care m-am simtit foarte bine, desi uneori mi s-a parut ca e greu la deal, l-am trecut si am mai urcat unul si inca unul si tot asa o ora intreaga, firesc ne-am dat si jos de pe deal  sa ne mai tragem sufletul.

Coregrafia, de ce am lasat-o la urma? pentru ca a fost super, mi-am dat seama ce efect a avut asupra participantilor, si cate optiuni de coregrafie exista si in sppining. Vorbind cu Elu am primit niste mostre pure de coregrafie de spinning cu care a facut show.

Atmosfera a fost una foarte placuta, cu momente de chiuit si de apa,  cu informatii noi, cu voie buna si cu un instructor profesionist pe care il vom sustine la Maratonul Bucuresti, iar Clubul De Miscare pentru Sanatate cel ce se ocupa de organizarea unor astfel de activitati a fost in forma maxima.

Muzica, lumina, atmosfera, colectivul, instructorul,locatia toate au fost la cote maxime! Iar in privinta spinningului ma cam bate gandul sa fac un curs, chiar mi-e dor sa fac un curs.

Daca te-ai gandit vreodata sa faci miscare si nu ai avut un colectiv cu aceleasi perspective, sau pur si simplu nu ai reusit sa iti organizezi timpul singur, ar fi cazul sa te inrolezi cat mai repede in Clubul de Miscare pentru a lua parte la activitati sportive desfasurate gratuit in aer liber sau in interior.

Felicitari tuturor celor ce au astfel de initiaitive!! In entuziasmul meu de scris, sper ca nu am omis nimic.

PS: Pentru ca m-a lasat camera la greu, mi se pare asa aiurea sa ies din casa fara ea, trebuie sa fac ceva cat mai urgent in sensul asta. Pozele sunt preluate de pe Facebook, Clubul de Miscare pentru sanatate.

Wellness Show- Fit4u RomExpo

Inca din vara de cand se faceau inscrierile pentru orele demonstrative mi-am facut planul ca in weekend-ul cu 25-26 Septembrie sa nu plec din Bucuresti cu nici un chip.

Desi vremea a fost urata, m-am tinut de promisiune. Cu Ivonici dis de dimineata am fugit spre RomExpo pentru ca imi facusem planul sa ajungem la ora de kick box tinuta de Razvan Protasievici si Costin Bucura, stiam ca o sa am numai de invatat de la aceasta conventie pentru ca voi aplica in orele mele de aerobic ceea ce m vazut. 

Am gasit pavilionul 13, si desi stiam ca intrarea este 5 lei, ne-au dat voie sa intram fara bilet. Am lasat rucsacul deoparte si ne-am pus pe miscare. Dupa ce m-am acomodat cu stilul de ora, am aruncat o privire imprejur si le-am zarit pe Cristina si Camelia de la Clubul de Miscare pentru Sanatate.

Am incercat sa tin ritmul alert ce se impunea atat de instructor cat si de muzica iar combinatia de lovituri de brate  si de picioare mi-a placut mult. Pentru ca am intarziat vreo 10 minute cat ne-a luat sa gasim pavilionul,  cred ca am pierdut partea de incalzire.  Pentru ca exercitiile sa aiba si mai mare eficienta, au avut si o parte de sol, destul de solicitanta mai ales ca am fost si racita si ma durea toata carnea pe mine, nasul desi nu mai era infundat de la atata topaiala nu puteam respira ca lumea cu el. Solicitant dar placut.

Ne-am reunit si cu Grupul de Miscare si ne-am indreptat spre zona de Spinning si pentru ca nu fusesem pana acum la un astfel de curs, a fost ceva nou pentru mine.   Un curs tinea  2 ore, iar noi am intrat la cursul tinut de cei doi instructori straini Richmond Bachia si Ladislau Kristof. Muzica antrenanta si aici, participantii plini de voie buna.

Imediat ce am vazut ca a inceput cursul de Dance and Jam tinut de Tonkins Anderson am lasat bicicletele pentru a invata o coregrafie de-al lui Michael Jackson. Pentru ca ne-a luat cam din oala, a fost mai complicat si au fost destui care au abandonat pe parcurs, eu perseverenta m-am chinuit pana la sfarsit, am incercat macar daca de iesit nu prea a iesit.

In continuare au venit trei fete sa tina cursul de Z Express/ Hip Hop si anume: Cristina Constantinescu / Roxana Chiperi/ Anca Bucur. Fetele cu coregrafiile lor au strans imediat lumea atat in spatiul de dans cat si spectatori. N-am putut sta deoparte si am dansat si noi.  Fiind trei, au facut prin rotatie cate o coregrafie, iar lumea a prins repede miscarea si totul s-a desfasurat bine. M-am intalnit chiar si cu instructorul de dans Tudor Mihai de la sala de dans Happy Feet Studio, cu care am avut cursul de dans de la Izvorul Muresului.

Pentru ca am pus suflet in miscare, si mi-am dat tot interesul, tricoul meu era lac, asa ca la urmatorul curs, cel de Bootu Express tinut de Emilia Dimitrieva am asistat doar ca spectatoare, Ivonica in schimb a incercat o buna bucata. Am aflat si despre ce era vorba, pentru ca pe site scria doar numele, dar despre  o parte din ele, desi  prin multe cautari,nu am gasit nici macar odescriere.

Asa ca Booty Express este o forma de aerobic ce se bazeaza pe fota si echilibru, o buna parte din exercitii fiind formata din genuflexiuni si fandari, ca orice ora de aerobic are o parte de sol ce contne exercitii pentru abdomen si fesieri.

Urma Latin Tribal, iar abia apoi Kangoo Jumps, asa ca de comun acord am hotarat sa ne indreptam spre casa, obosite fiind dar totusi multumite de ceea ce am vazut.

Ar trebui sa se tina mai des astfel de conventii pentru publicul larg, nefiind taxa de participare. Concomitent cu targul Wellness Show mai erau si alte targuri de cosmetice si obiecte de pescuit, unde pot sa spun cu parere de rau ca era mai mare ingramadeala decat la Sport.

Inca ceva dragut, pentru participarea la aceste ore demonstrative cu cei de la WorldClass, am primit in semn de recunostinta cate o punguta ce contine un recipient pentru apa, o cutie cu vitamine pentru articulatii puternice si un CD cu muzica de aerobic ce imi vor fi foarte utile.