Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘cota 1400’

Spre Sinaia cu dor… Cota 1400/2000 ~ 21 Septembrie 2013

554662_568398509862892_1423280895_nMajoritatea persoanelor resimt o oarecare nostalgie la trecerea verii. Si eu o patesc, insa e ceva ce trece foarte repede pentru ca toamna vine intotdeauna plina de evenimente, de ocazii si activitati ce isi ocupa rand pe rand locul in calendar. Asa se face ca ne apropiam de jumatatea lui septembrie si aveam weekend-urile numarate pana tarziu in Noiembrie.232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv9668=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 8;6(53;3245ot1lsi

Balanta fiind, a venit momentul sa selectez, sa sortez sa clasific evenimentele in ordinea importantei,  apoi iar cantarit si iar decizii si ales dintre lantul uman de la Palatul Parlamentui, Protest Rosia Montana, Ziua Mobilitatii protest pentru dezvoltarea infrastructurii pentru biciclisti, pana cand am zis punct. Maine plecam la munte ii spun si  lui Cristi sa isi faca bagajul si ma gandesc deja aproape sarind de bucurie, dis de dimineata voi fi sus pe munte, din nou la aer curat.

De data asta, echipa era deja formata, Clubul de Miscare in frunte cu Camelia si Alexandra organizasera deja aproape toate detaliile, pana cand ne-am lipit si noi. Cum era sa lipsim de la o tura pe munte cu alte 30 de persoane cu aceeasi pasiune?232323232%7Ffp734 8)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;46 4336nu0mrj

Nici n-am deschis bine ochii, vedeam deja Sinaia. Asa ca ne intalnim cu toata gasca la Cabana Schiori, dupa ce suntem escortati de la gara de Alexandra si Ellen .  Parca ar vrea sa burnitele, dar ne zicem ca e prea devreme. Prognoza in care am mare incredere anunta ploaia abia dupa ora 15:00 asa ca ne-am echipat si am pornit la drum.

Cand treceam pe langa cabana Iepurasului, un soare frumos se dezbraca de nori si un cer senin se colora pe cer, incat rand pe rand ne-am dezechipat de vreme buna. Sirul indian s-a desirat pe cararile insorite spre Cota 1400, iar cei 30 de montaniarzi sprinteni, s-au pornit si la povestit.232323232%7Ffp73498)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;6362336nu0mrj

Alti curajosi coboara in viteza cu bicicletele. Imi aduc aminte cu placere o alta excursie de toamna in Sinaia, cand am vazut familii cu copii mici pedaland de zor la cota. E un sport ce ia amploare si la noi in tara, deja nu am parcurs un traeu vara asta fara sa intalnim si biciclistii.1238030_568401099862633_48996660_n

Cota 2000 venea cu ceva nou pentru mine. N-am mai fost pe aici decat intr-o iarna friguroasa cu telecabina,  asa ca imi vine sa cant melodia ‘Colo-n vale’ . Serpuim cu drumul, ne oprim la poze de grup, facem trenuletul, ne minunam de niste ciuperci, mai urcam, ne mai si imbracam, soarele incepe sa se joace de-a v-ati ascunselea si ne tragem sufletul admirand minunatie de priveliste, E toamna si la munte, desi culorile nu s-au schimbat inca foarte mult.

Mai avem inc-un deal si inc-o vale si ajungem la Cabana Miorita.  Mancam sa ne mai incalzim putin, pentru ca pe platou incepuse sa ninga Fan-tas-tic cum ar spune Melania, zambeam pe dupa fularul de la gat, e prima zapada ce o vad inainte de ziua mea. Minunata senzatie sa ninga in septembrie inainte chiar sa te fi obisnuit cu ideea de toamna. 232323232%7Ffp54369)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;6379336nu0mrj

560075_568401316529278_1261688232_n

O pisica de munte, adevarata felina sta tolanita in geam lenesa satula. Si noi ne pornim din loc dupa o poza de grup memorabila.  Banda galbena ne duce de data asta spre Piatra Arsa. Ce ciudat sa simt ca au trecut vreo 10 ani de cand am fost pe aici. Si totusi neschimbat, decat anotimpul.  Poteca e asaltata de jnepeni, pe cer se da un spectacol de nori si desi ploua si e frig ma simt in al noualea cer. Muntele e splendid indiferent de vreme, atunci cand esti imbracat adecvat!

232323232%7Ffp83232)uqcshlukaxroqdfv;45;=ot)23;;=4;3=998=XROQDF)2 8;6;56 ;245ot1lsi

Ninge, cu fulgi mari si aposi, norii continua sa danseze pe cer in vale, ii admiram de pe platoul de la Piatra Arsa apoi continam pe banda albastra cu coborare in Sinaia prin Poiana Stanei. Coborarea imi aminteste de Jepii MIci in portiunile de lanturi, desigur cu un grad mai mic de dificultate dar cu acelasi peisaj spectaculos oriunde ai privi. 232323232%7Ffp54379)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7 65;9336nu0mrj

232323232%7Ffp73492)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;6675336nu0mrj

De indata ce intram in padure, culorile intradevar spalate de ploaie arata a toamna, as canta dar vocea-mi conserv asa ca sunetele se izbesc doar in capul meu si ma bucur ca o egoista de diverse versuri ce imi vin in minte in functie de traseu, fac rime si zic: „Coborai din Piatra Arsa (bis)/ Unde toamna nori-si varsa! Ziua pe la 3 hei!”15092_568401936529216_157015471_n

In Poiana Stanii ne intregim echipa, povestim ca doar suntem in vale, asa ca vantul nu mai sufla in schimb frigul se simte. Ne decidem cu Cristi sa prindem trenul asa ca ne luam ramas bun de la ecihipa de senzatie, felicitam organizatoarele si intindem pasul spre gara. Ultima portiune pana la Cabana Schiori mi-a placut mult, poteca ce serpuia prin padure cu piatra sa cubica, copacii cu strai de toamna si lumina difuza a inserarii a lasat o amintire superba pe retina mea. Am ajuns in gara pe inserat cu un pas alert ce a stors cativa stropi de sudoare din noi, insa o incantare ni se citea pe chipuri incat urcand in tren am fost recunoscatori pentru inca o excursie splendida. 232323232%7Ffp73486)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;65(9336nu0mrj

Trenul asta il vad ca un simbol in excursii pana acum, le da viata, da startul unei povesti de neuitat, unor peripetii si intamplari minunate,  dar  le incheie in mod apoteotic in fuga sau in asteptarea vreunui intarziat din tara oricand un partener de drum de nadejde. Am crescut in spiritul calatoriei cu trenul si orice ar fii, o sa ma urmareasca toata viata, poate uneori cu nostalgie, poate alteori cu dor dar intotdeauna cu inima deschisa. 232323232%7Ffp73479)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;6667336nu0mrj

232323232%7Ffp543 3)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;666 336nu0mrj

Desigur excursia devine mai memorabila pentru ca pe drum am reusit sa ma concentrez putin si sa invat sa joc table. Radeti voi radeti ca nu e mare lucru, dar mie mi-a placut sahul.  Apoi na ca am implinit si varsta la care cineva sa schimbe macazul si sa ma faca sa ma joc chiar cu interes (hihi). 

232323232%7Ffp543(2)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;4636336nu0mrj

232323232%7Ffp543(5)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;79(;336nu0mrj

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fotografi minunati, drumeti iubitori de munte si frumos, indragostiti de miscare, de toamna, de aer curat, cam astia am fost cei 28 de participanti in tura asta. Tin sa felicit inca o data organizatorii Cami si Alexandra care fac o treaba minunata pentru Clubul de Miscare pentru Sanatate si desigur sa multumesc pentru prezenta atat de numeroasa companiei. Albumele cu pozele din drumetie le puteti vedea aici si aici. Cele cateva fotografii profesionale atasate postului sunt facute de Ciprian Ionut Bivol caruia ii multumesc cu drag. 232323232%7Ffp54348)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;4668336nu0mrj

232323232%7Ffp54364)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=399 7;4678336nu0mrj

 

 

 

 

 

 

 

Brebenei, sau crocus si-au scos ale lor petale lila dintre frunze adormite, pete de culoare la coborare ne fac sa pasim cu grija.

Va doresc o toamna ca in povesti, acceptati si ploaia cu frumusetile ei, cu povestile ei si va las un playlist de melodii pe care sa va incalziti gandurile. 1235187_568403286529081_1636929063_n

Septembrie in Sinaia

Urme de raze de soare din vara risipite pe Valea Prahovei. Un week-end in care meteorologii s-au pacalit, pentru ca se anunta cer innorat, iar noi ne-am scaldat intr-o baie de soare la 1604 metri altitudine.

La invitatia iepurelui Madutzel de a petrece un week-end la vila din Sinaia, nimeni nu a putut spune nu. Asa ca ne-am reunit o parte din gasca de la Revelion si ne-am pus pe distractie.

Pentru ca am fost pentru relaxare, traseele au fost usoare accesibile oricui. Traseul spre Cota 1400 este cred cel mai cunoscut traseu din Sinaia, desi majoritatea aleg variantele mai usoare: masina sau telegondola, exista totusi un numar restrans de turisti care aleg traseul pe jos. Printre ei si noi profitand de vremea buna, ne urnim de  la cabana pe traseul carosabil cu mici scurtaturi prin padure.

In functie de conditia fizica si ritm se fac doua grupuri. Ajungem la cota si ne tolanim pe iarba, in locul unde asta iarna ne dadeam cu sania, termometrul arata 25-26 grade Celsius iar vantul aproape ca nici nu se simte.

Ceva imi sare evident in ochi, multi biciclisti pe varf de munte,si ce a fost de-a dreptul socant, o familie cu doi copii pana in 5 ani,fetita si baiat, drumul cam accidentat si periculos insa toti 4 se tineau bat pe biciclete.

Cand am spus baie de soare am spus adevarul pentru ca am stat mai bine de 40 de minute la soarepe iarba. Eu as fi vrut sa urcam si la cota 2000, dar nefiind nici un amator am respins totusi ideea telecabinei.

La coborare, Vali, Florin si Ivo au ales drumul cu masina cu Florin al lui Mada, insa pana sa auzim de la ei doi soferi ne-au avertizat ca mai jos este ursul pe sosea, daca pe primul l-am crezut glumet, al doilea avertisment suna a adevar, cu toate acestea am decis sa mai coboram o bucata pana ce Florinii s-au intors sa ne ia si pe noi. Intre timp am mai glumit pe baza ursului si a ursoaicei, pentru ca mascota era pui.

Imediat dupa ce am coborat cu masina inca o serpentina am ajuns la locul cu pricina,unde lumea oprise sa faca poze, sa-i dea de mancare. Desi la fiecare drumetie ursul este subiect „tabu” acum l-am confruntat. A fost dragut, pufos si foarte mancacios, era o femeie care ii arunca paine, iar durduliul nu pierdea nicio frimitura.

Cam asta a fost ziua I, incheiata cu gratar si joc de Remmi si Poker.

Pentru a doua zi, erau multe propuneri pentru ca vremea a fost buna in continuare, cum ar fi traseu la Poiana cu Izvoare, vremea era asa de buna incat eu m-as fi incumetat si la „Cruce”, Aventura Park Brasov…dar ne-am rezumat la cabana Susai, amintiri din copilarie.

Am venit sa vedem modificarile survenite in ani, deoarece acum este o cabana privata, traseul este neschimbat, insa picioarele de oameni mai rare. Cabana s-a dezvoltat mult, chiar pana sa ajungem acolo povesteam si ne aminteam de camere, de WC-urile afara, de generatorul de curent electric si altele.

Am mancat bine pe terasa la aer curat si cu o priveliste de neuitat colorata de 2 caluti.

S-a pus problema parcurgerii unui traseu mic de 30 de minute spre o vila a lui Ceausescu, a cazut si acesta…ca toate celelalte si rau imi pare ca nu mai sunt ca altadata cand imi duceam la capat orice plan fara sa depind de ceilalti.

Cu mare parere de rau, desi a fost un week-end exc elent ne-am facut loc in coloana de masini spre Bucuresti. Bucurosi ca am luat o gura de aer curat, ca am ras copios si ca am luat in amintire ultimele clipiri de soare de pe Valea Prahovei.