Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘cristian letchin’

Semimaratonul International Bucuresti ~ 19th May 2013

IMG_0003La primele editii am alergat Cursa Populara, apoi am inceput sa vin si cu elevii de la scoala (Scoala Gimnaziala I.G.Duca, Sector 5), m-am intors din Danemarca si m-am agatat de aceasta competitie cu o cursa de 10,548 km alaturi de Cristi, veseli trecand linia de finish, iar anul acesta din scurt in ultimele zile de inscriere cu pret acceptabil (33 Euro/echipa), ne-am hotarat sa facem echipa pentru stafeta.

Componenta echipei pentru 4×5,27 km in ordinea de start: Evelina Rustem – Cristian Letchin- Catalin Manoliu- Alexandru Dumitrescu.

Alergand sub denumirea de Ciresarii in Miscare, impreuna cu Cristisor, ne-am facut doua tricouri rosii ca focul, de ne-au sfarait talpile, cu denumirea Asociatiei si ne-am pregatit moral pentru cursa ce urma, pentru prima data pentru amandoi la o stafeta. IMG_0018

Cum imi place sa ma implic de felul meu cu tot sufletul in tot ce fac, am imprastiat vestea Cursei Copiilor la scoala. Fara sa insist 99 de elevi au venit foarte incantati cu copia certificatului de nastere pentru a ii putea inscrie, online, apoi concret la fata locului sa fac tabelele pentru viza medicala. 64 din acest numar fantastic si-au pastrat entuziasmul si curajul pana pe data de 19 mai si s-au prezentat la start.

Dis de dimineata am alergat si eu de zor, fiind primul schimb al cursei cei 5 km. Traseul a ramas acelasi de la un an la altul, asa ca il stiam prea bine. Desi startul putin cam confuz pentru mine, fiind tot timpul cu ochii dupa numere asemanatoare mie, stiind ca Cip-ul inregistreaza tot, am alergat cat de sprinten am putut. DSCN6645

Desi aproape jumatate de distanta s-a mers din cauza numarului mare de participanti, am incercat sa imi fac culoar si sa ajung cat mai repede la Muzeul de Istorie, unde Cristi ma astepta cu emotii in sunet de galerie. Am asteptat sa plece in pasul lansat in tempo moderat, si in acelasi ritm am pornit si un inapoi la start,  unde Ivo si Florin, ajutoarele mele la crosuri imi asteptau intoarcerea. DSCN6664

Nu dupa mult timp dupa incheierea cursei intr-un ritm mai alert de Catalin dar mai ales de Alex, au inceput sa apara si copilasii veseli in ciuda caldurii timpurii de afara. Asa ca am luat pozitia de inscriere: numar- ace de siguranta- punguta- bifat prezent! Iar ajutoarele au roit in jurul meu Cristi si Catalin 🙂SDC11334

Si cum cursa nu dureaza atat de mult cat asteptarea, caldura am simtit-o din plin pe cararile intortocheate ale spicului meu, cu atentie programat la coafor dinainte. De copii ce sa mai zic si de parinti, din pacate astea au fost conditiile. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dar la sacrificii mari vin si recompense pe masura, asa ca iata clasamentul: Ciresarii in Miscare s-au clasat pe locul 9 la stafeta, surprinzator cel putin pentru mine a fost o mare implinire, iar ca o traditie sper de acum inainte, am castigat a doua oara „Scoala cu cei mai multi participanti” la MIB (si le multumesc pe aceasta cale organizatorilor) si a 4-a oara per total daca luam in calcul si Crosul Casiopeea; ceea ce nu poate decat sa ma bucure si sa ma convinga sa mai particip si alta data, avem timp pana la toamna sa ne gandim la ce proba ne inscriem!

Pana atunci, pas intins la alergare Ciresarilor!

 

 

 

Reclame

Sharing the happiness of the Christmas spirit ~ 24 Decembrie 2011

Ajunul Craciunului l-am pastrat pentru persoanele cele mai apropiate mie, asa ca pe zi am iesit cu Criss sa impartim bucuria iar pe seara in familie si cu noul membru, ghemotocul in chirie.

Asa ca ne dam intalnire la Unirea, mai ridic un plic surpriza pentru Ivonici cu magneti personalizati cu pozele noastre, si ne indreptam spre Pizza Dominium unde au in permanenta reduceri, primim una chiar inainte de a intra. Purtam in mana plase si cadouri frumos ambalate, ce se ascunde oare inauntru?

Am mai mancat aici, prin vara si am fost foarte multumiti, o pizza mare ne ajunge la amandoi si dupa dam comanda, deschidem cadourile, suntem nerabdatori. Adevarat deci am fost foarte activa in luna aceasta cu iesiri si plimbari in privinta cadourilor am fost cam agitata, asa ca ce as putea sa ii iau lui Criss pasionat de dulciuri si avand intotdeauna cate o bomboana strecurata prin buzunare, decat o bomboniera handmade cu insemnele Craciunului, aurita si ticsita de diverse sortimente de dulciuri. Fularul imbraca bomboniera si asteapta sa isi faca datoria in frigul de afara. Cutia in care am impachetat am ales-o in ideea de a aduna de acum incolo tot ceea ce il bucura, asa cum fac si eu de aproape un an de zile cu „memories box”.

Emotionata desfac cu grija si eu pachetul frumos ambalat, chiar si cu fundita, si descopar cartea mult indragita „Yoga and Pilates for everyone”. Vrem sa ne punem la punct limbajul profesional in engleza asa ca ne pregatim cu spor. Rasfoiesc si nu ma satur, aproape ca uit ca mai este un pachet, ce isi asteapta rabdator randul.

N-o sa-ti vina sa crezi, este chiar jocul Activity pe care il jucam aseara la Ceainaria Tabiet, si de care sunt de-a dreptul fascinata. Imi vine sa chiui, asa cum imi vine atunci cand sunt in culmea bucuriei, deci chiui.  Chiar si chelnerita ne observa buna dispozitie si bucuria de copii pe care o avem amandoi intiparita pe chipuri la deschiderea cadourilor.

Jocului ii vom face inaugurarea tot in gasca de Ciresari la Kiki acasa, o repetitie pentru revelion, cu veselie si rasete si desen si mima si multa multa vorba. 

Acasa ii astept pe Non pe tati si pe buni si ne alintam pe rand cu ghemotoaca (mototoala) de care ne era tuturor dor de la plecarea pisicii noastre. O strig inca in fiecare seara…Miau!

E primul Craciun petrecut in Bucuresti, o inaugurare si pentru casa lui Ivonici, care e gazda!

Vanatoarea de comori in Cartierul Armenesc ~ 22 Octombrie 2011 cu Viajoa&Ciresarii

Abonata fiind la Viajoa si Blogul de Calatorii nu mi-a fost greu sa aflu de marea vanatoare de comori si sa solicit o sedinta urgenta cu Ciresarii pentru a ne inscrie in concurs, asa ca urmam pasii simpli de a ne inrola in cautarea comorilor Bucurestiului si ne linistim.

Asteptam cu sufletul la gura ziua cu pricina si ma simt iar intre ciocan si nicovala fiind pe fuga cu aerobicul, asa ca nu pot sa ma alatur pana la sfarist insa ma agat si de ultimele secunde disponibile.

Punctul de intalnire si ultimele indicatii le primim in mail in timp util asa ca ne prezentam ca a doua echipa la prezenta in fata magazinului Mega Image, avand bateriile incarcate si echipament de alergare, vrem sa ne miscam repede.

Se strang toate echipele si observ ca sunt ceva grupe inscrise, avem concurenta. Ad-hoc sunt desemnata sefa echipe Ciresarilor si ciulesc urechile la ultimele instructiuni date de fetele de la Viajoa. Ne indulcim cu o ciocolata Primola cadou si…pornim la drum.

Ridicam antelenele, impartim sarcinile si sa nu uitam ca ni se mai altura cineva in lipsa de echipa, de ce nu?! o mana de ajutor in plus. Impartim continutul mapei astfel incat toata lumea sa aiba o sarcina, Flori cu dictionarul, Irina cu Harta, eu si Criss cu lista cu obiective si toti cu ochii pe pereti.  Tot ce e in jur capata acum o alta semnificatie si ne agatam de orice indiciu. Strabatem cartierul in lung si in lat si nu ne scapa nimic din vizor, facem poze, notam tot si ne si distram in ciuda frigului de afara.

O buna parte din traseu am strabatut-o fara concurenta, probabil ceilalti au ales o alta abordare insa ne-am miscat destul de bine. Mai avem nevoie de 2 case cu marchize, cine sa fie Omul lui Neagoe? Uite o cupola, uite si bovindoul. Am gasit deja 5 case pe colt, mai avem 2 iar mascaronii le-am depasit deja numarul, avem destui. Uite si casa cu solbanc si cea care aduce aminte de Venetia. Suntem in grafic, la ce se uita echipa aia, au gasit ceva acolo, cu siguranta. Mai in liniste sa nu ne auda, mergi mergi nu te opri.

Astea sunt doar cateva din replicile schimbate in viteza. Rand pe rand sarcinile capatau cate un numar de poza, iar fata noastra se lumina. Ma simt ca la reality Show la The Amazing Race asa ca ii dau telefon Ivonicei sa ne dea o mana de ajutor cu programul de la Casa Melik, ne distram in timp ce vrem a rezolvam un item iar gazdele se arata revoltate la culme, in loc sa fie flatate pentru ca au casa de interes.

Reluam traseul straduta cu straduta, nu vrem sa ne scape nimic din vizor, mai ne apar indicii ce le scapsem la primul rond asa ca nu lasam spatii libere completam in continuare. Cerintele se imputineaza si unele necesita munca de echipa si un brainstorming adevarat pentru a fi deslusite, asa ca mai descoperim cate una si ne revine veselia din miscari.

Ne mai uitam la ceas, cand sa fi trecut atata timp, marim pasul, scanam in continuare. Definitiile le avem deja in minte si nu le vom rataci prea curand. (mascaron- ornament sculptat sau pictat in relief ce semnifica un cap de om/ ancadrament- totalitatea structurilor si elementelor ce incadreaza o fereastra sau o usa/ marchiza- acoperis de sticla sustinut printr-o structura forjata)

Facem calculul si observam ca mai avem doar vreo 4 necunoscute din 35 de cerinte. Incercam sa gasim o solutie, Cristi apeleaza la varianta cu intreaba publicul asa ca se pare ca nici cei de-ai locului nu cunosc mai multe decat noi.  Carevsazica raspunsul e ascuns bine.

Gasim si casa unde a locuit Grigore Moisil, detectam si gemenele albastre ale spatarului dar ne raman totusi catev anecunoscute. Facem o poza cu Biserica Armeneasca si arunc o ultima privire fulger ceasului care nu vrea sa ma crute. Trebuie sa imi iau ramas bun de la echipa si sa ma indrept in graba spre troleu.

Insa in agitatia mea ce nu o pot domoli sunt mereu cu gandul la Ciresarii mei care probabil cauta Strada Painii, sau sunt cu ochii dupa barbosi, or fi prins gaina in poza? Asa ca la pauza sun si aflu starea. Au ajuns a treia echipa dupa timp, din pacate in clasamentul final am ajuns misterios pe locul 4. Dupa punctaj ne-am resemnat pe locul 11, insa cu regret am auzit ca cele intamplate la Elephant Pub au fost necurate si au durat foarte mult, insa nu indeajuns cat sa ajung si eu sa inviorez atmosfera.

Am primit o reducere de 5% la tarabadejocuri.ro si am petrecut intr-un mod unic o dupa-amiaza in Bucuresti. Cu totii am ramas cu obiceiuri frumoase din aceasta experienta. Suntem cu ochii numai pe sus, nu ca m-ar fi atras indeajuns cladirile stil vechi de pe strazile capitalei insa acuma cu siguranta le ador.

Am fost o adevarata echipa, am cooperat si ne-am comportat ca atare, am luptat pentru a ajunge in top, insa atunci cand regulamentul nu este bine pus la punct, unii il pot incalca fara stres. Nu pot sa zic ca acest lucru nu m-a deranjat chiar daca nu am participat la realizarea punctajului insa avand in vedere starea de bine ce am avut-o cu totii pe parcurs am mai trecut cu vederea, fiind de atunci deja aproape 2 luni.

Asteptam si replica acestei vanatori, una cu soare,caldura si mult verde. Felicitari Viajoa si mai ales felicitari Ciresarilor care se stiu: Irina, Flori si Cristi!!

PS: Pentru mai multe detalii tehnice, cerintele concursrului, rezolvarea grupului Ciresarilor si multe alte explicatii puteti consulta blog-ul lui Cristi aici.

Conferinta Si eu traiesc sanatos, Crowne Plaza ~13 Octombrie 2011

La inceputul sezonului aglomerat, Mihaela ne anunta din timp de conferinta de deschidere a programului Si eu traiesc sanatos pe 2011-2012. Ma gandesc bine, pun in ordine orarul si imi spun ca nu am cum sa lipsesc de la un astfel de eveniment, acesta nefiind primul la care iau parte.

Facem prezenta asa ca din grupul Ciresarilor voluntari, doar eu si Cristi reusim sa ajungem, Anton si Irina absenteaza motivat.

Se petrecea intr-o zi de joi, cu ceva ploaie stand sa inceapa, asa ca ne echipam intocmai. Locatia fiind una noua dar intr-o zona cunoscuta facem repede traseul, metrou, autobuz si pe jos si pornim entuziasmati la culme. Ajungem la timp, fiind foarte punctuali din fire asa ca avem timp sa schimbam si cateva vorbe cu Mihaela care e in forfota la intrare.

Primim ecusoanele si un loc in sala Magnolia, un nume cu rezonanta pentru mine anul acesta, si nu peste mult timp incep sa apara si alti invitati, printre care Doamna Ciolca, cu care vom mai vorbi pe parcurs, fiind indrumatoarea noastra de Practica Pedagogica in anul III.

Inainte de inceperea conferintei, desigur mai schimbam doua vorbe si un fursec in holul din fata salii si ne trezim cu adevarat cu un fresh de grep. Suntem numai ochi si urechi asa ca putem incepe.

Introducerea este facuta intotdeauna de doamna Silvia Bucur Presedinta fundatiei PRAIS, care ne face si bilantul proiectului din 2011-2011 care se pare ca a avut rezonanta potrivita in cadrul scolarilor si tragerea lor spre miscare si un stil de viata sanatos. De cand am intrat in scoala unde predau acuma, am vazut ca si ei s-au implicat in acest proiect, sper sa reusesc si eu pe cat posibil, iar ce m-a uimit mai mult a fost modul sanatos in care elevii isi petrec timpul liber avand in vedere sporturile ce le practica, sau le-au practicat.

Au preluat cuvantul pe rand Gabi Szabo si doamna Aurora Liiceanu, care au devenit pe parcursul acestui proiect preferatele mele. Am chiar autograf pe cartea dansei pe care am citit-o inainte sa ne cunoastem face-to-face.

S-a vorbit de obiceiurile ce iau nastere in familie, si cu spiritu-i caracteristic ne-am distrat copios.

Nu au durat mult toate astea, fiind scurte si la obiect pana ce invitatul special al conferintei si-a intrat in rol: bucatarul Ashlie Dias, ce ne-a delectat vizual, olfactiv lasand  gustativul la final cu 3 retete gustoase si rapide din cate am vazut. Mi-a placut foarte mult lejeritatea cu care a gatit si modul in care ni le-a prezentat desigur intr-un mix de cuvinte si limbi: romana, engleza, araba. Retetele complete le puteti vizualiza aici.

A gatit  ceva sa ne convinga, de faptul ca dimineata cand copiii pleaca la scoala putem sa le facem ceva sanatos si repede si foarte colorat pentru cei mici, pentru a le starni apetitul si pofta de mancare.

Asa ca retele au fost asa: Salata de rosii cu portocala si menta, salata verde,  Somon prajit in tigaie cu grau integarl Tabbouleh ai Piersici si pere prajite en papillote cu scortisoara. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca sala emana un miros placut de peste si piersica. Nu ne-a mai retinut mult si ne-a trimis la masa, unde desigur i-am inaltat cu totii laude.

La desert ne-am oprit si am mai schimbat cateva vorbe cu Mihaela, cu care speram sa ne revedem. Inainte de plecare ne-am luat cadoul si imboldul de a  face salate mai multe de acum incolo oferit de SETS participantilor. Si eu traiesc sanatos este un program cu care am debutat in scena profesorilor debutanti tinand ore originale de educatie fizica la scoli incurajand elevii sa isi petreaca viata in miscare. Desigur azi am adaugat un alt ingredient important in stilul de viata sanatos: mancarea.

Mancati sanatos, faceti miscare, antrenati-va creierul pana data viitoare! X.o.X.o

Crosul Loteriei Romane ~ 3 Octombrie 2011

Nici nu ne-am dezmeticit bine dupa crosul de ieri ca alarma anunta iar o zi plina! Asa ca m-am dat jos din pat si cu pasi repezi m-am indreptat spre Scoala nr.146 locul de intalnire cu alergatorii juniori. De aici am coborat spre Casa Poporului, locul de desfasurare, mai exact Piata Constitutiei.

Ne adunam cu mic cu mare, imbroboditi sau cam dezbaracati, pentru ca desi e inceput de octombrie, dimineata e friguroasa si incercam sa aflam mai multe detalii despre organizarea competitiei, din pacate nu toata lumea este comunicativa la o asa ora matinala, 8:30, dar din putinele informatii ne posomoram.

Startul se va da la ora 11, iar distanta de alergat este de 4 kilometri pentru toate categoriile de varsta, distanta infernala pentru cei mici, dar totul este deja batut in cuie. Nu stau mult pe ganduri, ridic si de data asta kitul de concurs, adica doar numarul de data aceasta, apoi ma decid sa particip si eu, la fel ca in anii trecuti insa acum in alta calitate. Alerg cu elevii pentru a ma asigura ca totul este in ordine si ajungem cu totii la linia de finish.

Ne imprastiem, majoritatea stand in apropiere, au zis ca revin la ora starului. Putini au fost cei ce au ramas sa se zbenguiasca pe muzica. Obervand din exterior, organizarea este mult mai slaba decat anii anteriori. In gand ma hotarasc sa nu mai fac greseala asta niciodata, elevii vor fi chemati de acum incolo la o ora rezonabila inaintea startului, pentru a nu-si pierde entuziasmul.

Parintii uimitor sunt de partea mea si in numar destul de mare se inscriu in cursa alaturi de copii. O sustinere de care era nevoie, la fel si Cristi isi face deja intrarea facandu-i pe copii sa ridice mainile sus si sa intre in starea de start.

Eu fac incalzirea cu aerobic in locul avut in ingramadeala de nedescris, tot e ceva decat nimic, asa ca inaintam spre start, pe categorii de varsta. Criss imi face poze cu elevii si le da si el sfaturi in legatura cu startul si parcursul. Copiii se amuza de un om de la categoria veterani ce venise in slip, si pornim la drum.

Sunt cu ochii in patru, din spate mai dau indicatii, ii numar, fac poze si incerc sa ii motivez si sa ii temperez pe elevi, traseul e lung iar la dus spre Piata Alba Iulia avem drumul inclinat trebuie sa depunem mai mult efort.

Sunt inconjurata de parinti entuziasmati, unul din ei a venit chiar cu bicicleta si de pe trotuar isi incurajeaza copilul, apreciez foarte mult efortul din partea lui. Mihaela ne asteapta cu aplauze la finish.

Desigur Flori si Anton sunt iar in top, cand ajung si eu cu ultimii elevi, ei deja fac revenirea dupa efort cu alergare usoara. Desigur Anton nu uita sa imi precizeze ca nu este inca in forma sportiva, acest cros nefiind de obiectiv ca cel ce urmeaza.

Cu ocazia acestei competitii am avut ocazia sa le vorbesc elevilor despre fair-play si alergarea de rezistenta. Numarul reprezentatilor scolii noastre a fost destul de mare, insa nu in topul celor trei care au castigat si plasma. Pentru mine oricum mai importanta este participarea si bucuria copiilor. Chiar recordul realizat de Cristi cu fetita din clasa a II daca nu ma insel, care a inteles scopul alergarii in tempo moderat.

Am stat la premiere si am sustinut-o pe Flori asa cum ne-am obisnuit deja. Suntem mandri sa avem o ciresara campioana! 🙂

Crosul Petrom si gratar in Parcul Lumea Copiilor~ 25 Septembrie 2011

Parca ma apropii uosr usor de activitatile recente. Avand in vedere ca maine voi lua parte alaturi de elevii scoalii cu clasele I-VIII „I.G.Duca” la ultimul cros al sezonului, m-am decis sa scriu despre primul eveniment din categoria alergarii din acest an universitar.

Stiam din timp de existenta acestui cros, chiar participanta in anii trecuti la initiativa lor de a contrui pentru fiecare alergator un km de pista de biciclisti. Aveam weekend-ul programat ca la carte, insa vineri seara in discutiile cu Mickey, strecor si crosul printre activitati. Cum sa lipsesc tocmai de la primul cros ce va realiza clasamentul electronic, fiecare participant avand un cip atasat numarului?!

Asa ca trezire de dimineata, Ivonici a plecat cu Pinguinul pe biciclete, iar eu m-am intalnit pe rand de la Unirii cu Anton, Criss apoi cu Floricica, cu Elu si Clubul de Miscare.

E ceva timp trecut de atunci, insa cu siguranta nu o sa uit traseul organizat aiurea, desi nu e prima data cand alerg in jurul Casei Poporului, de data asta a fost alambicat rau, urca pe trotuar, coboara de pe el, alearga pe strada, ingesuie-te printre copaci, circulatia neefiind oprita doar pe o singura banda.

Am alergat incetisor, atenta fiind la ce se intampla in jurul meu, desigur nici startul nu a fost in primul rand, asa ca am ajuns la finish dupa clasamentul final postat pe internet pe pozitia 35 la categoria mea de varsta si sex.

Numarul participantilor mult mai mic fata de actiunile anterioare. Am ramas toti impreuna pana la sfarsitul zilei, ba chiar intr-un final am ajuns si la Manole, care ne astepta de mai bine de o ora la Obor, urmatoarea noastra destinatie. Am facut sedinta si ne-am decis, dupa ce Anton va constata ca nu a castigat nimic la tombola, ne vom deplasa in graba spre East Expo Center pentru conventia de fitness, Wellfit. Nu pierdem mult timp pe aici, pentu ca ma enervez din cauza nesuferitilor de la intrare, care ar vrea sa platim 20 Ron de persoana, nu suma in sine e deranjanta, ci mascarada in fata, dupa ce faci propaganda peste tot ca e gratis, cu afisul in sine in fata noastra. Ne-am spus ca nu merita si am plecat.

Dupa o ora de targuieli si calcule si dispute, ne punem de acord facem cumaparaturile si ne indreptam nehotarati spre parc. Mai impreuna mai pe bucati ajungem intr-un final la punctul de echilibru si gasca este completa. Chiar si Mielul a venit.

Cat baietii au grijit de gratar, de carnuri si de foc, eu si Flori am stat la taclale, noi fiind singurele Ciresarite, Elioanca fiind in cantonament. Am mancat si am stat in povesti ca intr-o tabara, desi in mijlocul Bucurestiului. Chitara a fost inlocuita de zumzetul forfotei din parc, aglomerat fiind de ziua calduta de toamna si de targul de ziua Recoltei.

Mancarea a fost buna, distractia pe cinste, plimbarea s-a meritat, la fel si crosul si hoinaritul.

PS: Coincidenta ce mi-a placut cel mai mult a fost ca nu ne-am inscris in acelasi timp ci la interval de 15 minute, iar numerele au fost atat de simpatice: 1683 Veve si 1638 Criss.

 

Week-end-uri in miscare cu voie buna si diversitate (13.08, 22.08,11.09.2011)

Din categoria activitatilor sportive de vara aceasta, incerc sa pun la un loc la fel ca un puzzle, zilele ce ne-au pus oasele in miscare si ne-au ridicat tonusul fizic si psihic. Asa ca am avut o organizare foarte bune, astfel incat zilele au avut cate o tema. Am inceput cu seara jocurilor de echipa: fotbal si volei.

Fiecare avand datoria sa intretina atmosfera cu exercitii. Desigur am inceput cu fotbal, cu M.C in postura unui mare antrenor pentru ca el a venit cu ideea de a iesi la fotbal si eu am completat ca iau si mingea de volei daca mai avem timp.  Asa ca am fost un invatacel ascultator. Ca orice activitate fizica am inceput treptat cu incalzirea cu exercitii din scoala alergarii.

Era sa uit locatia Parcul Tineretului. Vroiam sa prindem loc pe teren amenajat de primarie, insa echipele erau pline asa ca am renuntat la ideea si ne-am mutat pe iarba, ca sa fim fair-play.

Primele exercitii, M.C. imi dace recapitularea pe facebook acuma si imi spune ca am inceput cu lovirea mingii cu interiorul labei piciorului ce face parte din cateogoria „transmiterea mingii”, care cat de cat mi-a iesit. Oricum mai bine decat ce va urma. Pozitionarea piciorului de sprijin trebuie sa asigure directia pe care o va urma mingea dupa lovire, de asemenea si traiectoria si inaltimea. Dupa lovitura piciorul va continua miscarea spre inainte.

Utilizarea acestei loviri ar fi in tranmiterea mingii la distante scurte si medii precum si in trasul la poarta.

Am continuat cu lovirea mingii din vole, iar punctul cheie este inaltimea la care se afla mingea in momentul lovirii acesteia. Pentru o traiectorie joasa, trunchiul va fi aplecat inainte, iar mingea se va afla mai aproape de piciorul de sprijin. Utilizare in repunerea mingii in joc de catre portar sau in degajarile lungi.

Mi s-a parut foarte distractiv, avand in vedere ca eram la iarba verde si desi am avut curs de fotbal la facultate, a trecut ceva timp de atunci pentru mine.

Lovirea mingii cu capul, mi-a adus aminte de examenul practico-metodic, cand afara eram minus ceva grade, si noi infofoliti eram cat pe ce sa ne faramam. N-o sa uit niciodata ca lovirea mingii se face cu fruntea. In rest am imaginea cu incetinitorul a intregului proces, extensia trunchiului cu bratele indoite si ridicate si revenirea trunchiului la verticala odata cu contactul mingii cu fruntea.

Preluarea mingii cu coapsa prin ricosare, e ultimul pas in ceea ce invat, si pot sa il aud si in somn pe Criss cum descrie el procesul: „membrul inferior este flectat din genunchi si ridicat astfel incat coapsa sa fie paralela cu solul…”

Astea fiind spuse, bibliografia o puteti gasi la UNEFS autor: Ciolca Sorin Mirel, Titlu: Fotbal Fundamente teoretice si metodice.  Asa ca am incercat o imitare de joc concret, in care am marit rezistenta in alergare si schimbari de directie, miscari inselatoare, conducerea mingii si altele, 1 la 1.

Cu mingea de volei nu am mai pierdut multa vreme, a fost ceva gen revenirea  organismului intr-un mod activ. Gradul de concentrare si incordare a scazut vizibil. Asa ca am reamintit lovirea mingii cu doua maini de sus si de jos. Cateva exercitii, cu minge oferita, din autoaruncare si cu pasa de control. Am pus mare accent pe cupa la contactul cu mingea si la flexibilitatea degetelor, care trebuie sa astepte mingea relaxat, sa se muleze pe aceasta. O incordare prea mare schimba traiectoria mingii si de asemenea, durerile nu vor inceta sa apara.

O trecere in revista a serviciului de sus, si de jos despre care eu nu imi aduc deloc aminte din istoricul meu de „mare voleibalista”. Roua s-a lasat pe iarba inaltuta, iar soarele se ascunde si el pe furis. A mai trecut o zi frumoasa si activa.

PS:  Inainte de antrenamentul de fotbal, am incercat o sedinta foto in stilul gimnasticii de intretinere, aerobice.

Dupa o seara atat de reusita, ne-am hotarat sa o facem traditie. Asa ca la inceput de septembrie am dedicat o zi sporturilor cu racheta/paleta respectiv tenis si badminton. Norocul nu ne-a suras in privinta terenului, care s-a lasat greu gasit si pe degeaba asa ca am improvizat pe alee, in Complex Tei, langa stadion.

Am facut incalzirea cu badminton, lasand partea necunoscuta pe a doua parte a zilei. Badmintonul a fost un sport foarte indragit de mine din copilarie, tenisul de M.C din copilarie asa ca avem un alt punct comun in trunchiul amintirilor. Eu practicam de placere, el organizat participand chiar si la concursuri. Desi paletele erau cam rablagite, cu racordaj slab, sau rupt, asa cum au stat la pastrare anii acestia, insa suficient cat sa ne incalzim si sa ne simtim bine.

Pana cand Criss isi ia inima in dinti si zice, hai sa trecem la tenis. Cuvantul ce l-am invatat in plimbarile de azi a fost: „termovec” (provenienta termobag) cu care si-a rupt spatele Cristian prin traversarea Bucurestiului pana in Tei.

Incepem cu exercitiile fara minge, tinerea rachetei, miscarea acesteia din-apoi spre inainte, un pic cam dificil pentru mine inca de la basic. Lovitura de forehand in continuare incepand usor si cu minge printre masinile ce nu ne dadeau pace. Mi-am dat silinta cat am putut, insa cu siguranta nu indeajuns pentu ca nu pot spune ca miscarea mi-a intrat in bagajul de deprinderi, trebuie sa mai repetam sa se sedimenteze. In schimb am descopertit un parc frumos, un lac superb, un stadion neingrijit si am sintetizat impreuna vitamina D.

Seara asta aveam in program si tenisul de masa, eram pregatiti amandoi, asta ca sa facem ziua sporturilor cu paleta, insa nici asta nu a fost sa fie, rezumandu-ne in schimb la aparatele amenajate in parcul Circului. O idee foarte buna a primariei, si o prost-informare a utilizatorilor prin mesajele transmise.

Tot in categoria weekend-uri active, se incadreaza si ora de Pilates tinuta de Ioana Hudita,  in Gradina Japoneza, Parc Herastrau. In cronologia evenimentelor acesta ar fi primul. O dimineata inceputa bine, cu exercitii de respiratie, tonifiere si concentrare. Mi-a placut foarte mult, pentru ca mi-a dat un tonus psihic sa continui ziua in forta. Am invatat si miscari noi, Pilatesul fiind un stil in care ma perfectionez, folosind orice material, video, live participare, si carti. Din punctul meu de vedere este stilul ce modeleaza corpul nevatamand deloc, protejand articulatiile si musculatura de eventuale accidentari. In plus foloseste foarte mult si psihicul.

Mi-a placut mult ca in aceste zile sportive la care am luat parte la propria formare, am avut parte de antrenori specializati UNEFS, Educatie Fizica si Sport, Performanta Fizica respectiv Ioana si Criss. Desigur in curand o sa amintesc si de rasfatul de la WorldClass.

Nu uitati ca luna octombrie are activitatile specifice, respectiv crosurile, numarul lor creste pe zi ce trece, asa ca ramaneti online.