Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘curtea veche’

Un an la malul marii ~ Joan Anderson

Desi titlul părea sfidător pentru vremea de afară până acum câteva zile, iat-o şi pe asta dată gata în luna ianuarie. Subtitlul ei sună aşa: „Gândurile unei femei care mai are ceva de spus”, intră la categoria cărţilor jurnal ce ne aduc în faţă povestea femeilor ce au reuşit să îşi schimbe viaţa, să se redescopere şi să se regăsească. un-an-la-malul-marii-gandurile-unei-femei-care-mai-are-ceva-de-spus_1_fullsize

Anul lui Joan la malul marii incepe in luna septembrie când se decide să stea la casa de vacanţă din Cape Cod pentru a îşi regăsi puterea interioara. Această decizie o ia în urma ofertei soţului ei de a pleca într-un alt oraş fiind detaşat cu serviciul. Cei doi băieţi ai lor fiind aşezaţi deja la casele lor, consideră că este momentul perfect pentru a încerca o redescoperire, o limpezire a minţii.

Mi-a plăcut cartea, are partea sa unică cu lipici, şi anume comparaţiile atât de plastice şi de frumos picurate în mintea cititorului.

N-am vrut să plec de la Târgul Kilipirim astă toamnă cu mâna goală,  aşa că m-am pricopsit cu cartea asta scoasă la editura Curtea Veche. Se citeşte foarte uşor datorită scrisului şi aranjării în pagină, dar mai ales datorită conţinutului ce se mulează ca o mănuşă.

Câte o cochilie de melc delimitează lunile unui an întreg, plin de activităţi de redescoperire şi de regândire a sentimentelor. Desigur pentru un start bun ai nevoie de citate motivaţionale, acestea îţi vor da şi ele imboldul la începutul fiecărei luni. soapte-la-malul-marii_3bbeb32a19af2c

Veţi descoperi cu plăcere citind că Joan este o femeie dedicată, implicată total în ceea ce face. Aşa o găsesc primele rânduri în carte, o soţie devotată, o mamă care a fost trup şi suflet întotdeauna pentru binele celorlalţi, persoana ei în plan secund.  Desigur toate astea vor duce la decizia de schimbare radicală.

Cu cât vei avansa în lunile anului, te vei simţi din ce în ce mai confortabil, poate pentru că şi tu vei făuri un plan de regăsire şi de redescoperire a lucrurilor ce te fac fericită!

Iată în continuare câteva citate ce pe mine m-au mişcat, m-au mângâiat, m-au învelit cu cuvinte frumoase:

„Animalele ne pot ajuta în vieţile noastre cotidiene, în visurile noastre, în meditaţii. Deoarece au fost create înaintea oamenilor, ele sunt mai apropiate de SURSĂ şi pot acţiona ca nişte aliaţi, îndrumători şi prieteni în căutarea plenitudinii noastre.” – o femeie inuit

„Nu putem scrie în apă, nu putem sculpta în apă. Natura apei este să curgă şi aşa ar trebui şi noi să tratăm emoţiile vieţii, negative sau pozitive. Să nu le negăm, ci să le lăsăm mereu să plutească şi să se ducă mai departe.” – anonim

„Lacrimile, ascunse parţial în spatele ochelarilor de soare, îi curgeau pe obraji când ne-am luat la revedere. Te simţi aşa de bine şi de uşurată când faci schimb de adevăruri cu un prietendrag, când eşti cu cineva căruia nu trebuie să-i justifici totul.”

„Simplul act al căutării pune lucrurile în mişcare.”

„Învăţ că lucrul care este cel mai important nu este ce anume fac pentru a mă întreţine, ci ce anume voi deveni în acest proces.”

„Culesul scoicilor m-a învăţat că toate vin la vremea lor. Să forţezi lucrurile înseamnă să acţionezi împotriva instinctului şi a elementelor naturale.”

„Este uşor să trăieşti în lume după opinia generală; este uşor să trăieşti singur după opinia ta; dar un om mare este cel care, în mijlocul mulţimii îşi păstrează în cel mai plăcut mod independenţa singurătăţii.”- Ralph Waldo Emerson, Self reliance;

„Dacă poţi risca să te pierzi undeva toată ziua, poate poţi deschide calea care te pune în legătură cu profunzimile tale.” Anonim

„-O, dar mereu trebuie să păstrezi o parte a ta, care nu priveşte pe nimeni. În clipa în care îi aduci pe ceilalţi în mijlocul secretelor tale va trebui să renunţi la o parte din tăria ta(….) Aici, unde, în cea mai mare parte, lucrurile sunt ascunse, nu vizibile, mi-am amintit că un tovarăş al misterului este liniştea; că a s şti mai puţin şi a te minuna mai mult îţi oferă satisfacţii.”

Niciodată nu mi-am acordat cu adevărat timp pentru a admira spectacolul luminii oferit de soare atunci când apune şi când noaptea se instalează. Soarele care tocmai a dispărut, a lăsat un cer pictat cu auriu, roz, portocaliu şi purpuriu înainte de a deveni un albastru melancolic, ca mai apoi să se transforme în tonurile mai închise ale amurgului.”  de fapt pe mine mă fascinează acest proces şi mă opresc şi în mijlocul străzii dacă e să vad acest spectacol.

„Sunt extrem de mulţumită, liniştită în singurătatea mea senină. Joan mi-a spus odată că, în greacă, rădăcina cuvântului #singur# înseamnă întreg.”

„Ascultă spiritul călăuzitor când îţi vorbeşte, sau va trece mai departe, şi o să pierzi cuvintele lui, momentul când ai fi putut face ceva.”

„Mi se pare că mennirea unei femei care mai are ceva de spus este de a-şi da seama că viaţa ei este o lucrare continuă, permiţând ca fiecare trecere, evoluţie, experienţă să îi îmbogăţească sufletul cu înţelepciune.”

„Trebuie să trăiesc câte puţin în fiecare zi, să salut soarele când răsare şi să mă bucur de apusul lui, să înot goală să beau o gură de cafea sau de vin pe mal, să dau naştere unor idei noi, să mă admir, să vorbesc cu animalele, să meditez, să râd, să am curajul de a accepta aventuri. Trebuie să încerc să fiu moale nu tare, fluidă nu rigidă, tandră nu rece, mai degrabă să caut nu să găsesc. Am fost îmbrăţişată de mare, pusă la încercare de elementele ei, golită de anxietate, curăţată cu gânduri proaspete. În acest timp m-am redescoperit pe mine.” îmi aduc aminte excursia din Grecia si cu cât mi-a îmbogăţit sufletul săptămâna petrecută la malul mării.  Sau mă mai gândesc la frânturi de drumeţii la munte, cărări presărate cu gânduri pure si curate, sclipiri de stele la miez de noapte… şi câte şi mai câte.

„Am trecut prin multe, s-ar părea. Acum un an, mânioasă şi disperată aş fi divorţat bucuroasă. Dar letargia şi oboseala au prevalat. Separarea şi singurătatea ne-au vindecat. Nu e vorba de a pune punct căsniciei, ci rutinei în care ne aflam, care ne cuprinsese.”

„Dacă voi trăi fiecare zi conştient, sunt convinsă că până şi cea mai obişnuită experienţă va fi plină de semnificaţii.”

 

Şi pentru că este o carte deosebită vine în ajutorul cititorilor cu câteva întrebări de dicuţie, punct de pornire pentru călătoria voastră!

Reclame

Fluturi sarutandu-se, Carmen Sylva ~ Octombrie 2013

fluturi-sarutandu-se_1_produsSa pastram atmosfera Caselor Regale dar sa revenim pe plaiuri romanesti. Imi aduc aminte de Carmen Sylva de la orele de limba latina din liceu, Insa culmea este ca nu imi aduc aminte sa fi citit vreodata pana acum vreo poezie sau vreo cugetare scrisa de ea. Asa se face ca treceam pe la Piata Romana, ca de fiecare data in viteza dar cu ochii lipiti de vitrina librariei. Movul ce predomina copera, dar si culoare reprezentativa a Casei Regale m-a cucerit instant.
Aproape hipnotizata am ajuns acasa, deja pe elefant.ro cu cartea „Fluturi sarutandu-se” asezata cu grija in cosul de cumparaturi. O carte editata de Curtea veche, la ceas aniversar.
fluturi-sarutandu-se-sensibilitatea-si-filosofia-reginei-elisabeta-a-romaniei-18461538
Indelung am stat si m-am uitat la ea cu drag, se simte nobletea cartii in fiecare fila, in fiecare litera.  Avem asadar in fata un exemplar ce aduce in amintirea romanilor implinirea, in curand a unui secol si jumatate de la adoptarea primei constitutii de catre Carol I, transformand astfel Romania in monarhie constitutionala.  Astfel ca nu putea lipsi o carte scrisa de insasi Regina Elisabeta, cu un rol important in istoria noastra din punct de vedede cultural si istoric.
Asa cum sunt fascinata de casele cu arhitectura si cu o poveste in ai lor pereti, asa am inceput sa iubesc si intamplarile din istoria noastra, desi recunosc inca o data ca istoria nu este punctul meu forte.
Pornim la drum cu primele file de cronologie inca din Germania din sanul familiei Weid, unde se naste Elisabeta Pauline Olttilie Luise, la sfarsit de decembrie. M-a surprins cu multe lucruri placute cartea asta. Ca de exemplu Carol I o cere pe Elisabeta in casatorie dupa o discutie de 3 ore intr-o zi mai mult decat semnificativa, 30 Septembrie, ziua mea de nastere.
cover-pt-carmen-sylva-640x240
Castelul Monrepos va gazdui nunta celor doi, la distanta de o luna si jumatate, urmand ca apoi sa plece impreuna spre Romania. Traseul lor trece prin Viena si Budapesta, unde o intalneste pe Printesa SiSi cu care va ramane in foarte bune relatii iar la intrarea in Romania, vor parcurge distanta de la Giurgiu la Bucuresti cu trenul, recent inaugurat si in uralele populatiei.
Desgur am citit cu interes aceasta cronologie pentru ca am aflat detalii surprinzatoare despre Castelul Peles, Palatul Cotroceni si Palatul Regal. Cladiri ce pe mine ma inspira foarte mult. Dar ascultati ce a inspirat-o pe Elisabeta sa isi aleaga numele sub care a scris ~ Carmen Sylva. Ei bine, talentul reginei va fi descoperit de Alecsandri in discutiile purtate cu acesta, iar scrierile ei au fost intradevar incurajate si apreciate de poetul romanilor. Astfel ca pseudonimul se traduce prin Cantecul Padurii. Carmen – cantec (cantecul pasarilor ce se auzea pe geamul deschis in discutiile cu Alecsandri) si Sylva, desigur renuntand la acordul gramatical Sylvae- padure.
Intram desigur acum in lumea reginei care a pledat pentru arta si a participat la numeroase activitati de caritate in dorinta de promovare  si sustinere a acesteia.  Sa ne amintim faptul ca Regina Elisabeta a fost primita ca membru onorific la sectia literara a Academiei Romane.
Tristetea se apleaca asupra vietii Elisabetei, in momentul cand cea mai mare bucurie a ei se stinge din viata la o varsta frageda chiar in Joia Mare, fiica Elisabetei si a lui Carol- Principesa Maria. Tristete ce se va resimti in multe versuri, deznadejde dar si speranta.  Vasile Alecsandri ii trimite pentru a-i alina tristetea cateva strofe intitulate: Glas de stele.
fluturicitat1_21-640x240
O alta surpriza este aceea ca Elisabeta este prima regina care poarta parul tuns scurt, in urma problemelor acesteia cu otita.
Bucurestiul de demult, Sinaia din alta epoca ne sunt zugravite parca cu penita pe foile de o calitate superioara. Simturile iti sunt imbatate.
Cugetarile sunt impartite in mai multe categorii, astfel isi ating profunzimea. Intalnim cugetari despre viata, despre munca, despre iubire, umanitate, suferinta  chiar si politica.  Versurile sale au inspirat mari compozitori printre care si George Enescu pe care il va numi „fiul meu spiritual”.
Cugetarile te vor misca, asa ca traieste-le si ofera-le timpul necesar asimilarii. Nu te grabi sa termini cartea, ea trebuie simtita. O cugetare ce am retinut-o foarte usor este una ce cred ca ma caracterizeaza in stilul meu de pe blog. „De ce sa decrii uratenia , daca frumusetea nu a fost inca epuizata?”
Poezia ce poarta numele carii este atat de frumoasa, am cautat peste tot sa va las aici o particica audio, din pacate nu am gasit asa ca va invit sa o cititi personal, cu intonatie, sa o simtiti din suflet. Alte cateva m-au miscat profund, am sa enumar: Cantec, De-atatea ori…, Uitare, Spre Seara. Fiecare isi are farmecul sau, iar in legatura cu poezia imi amintesc intotdeauna cand ne povestea Nonuca despre „un profesor din scoala, cand era ea mica, „care da viata poeziei cand o citea” parca iti desena in fata ochilor un tablou”.
Asa se face ca in saptamana in care eu citeam de zor poezie, Andreea Esca si The One sarbatorea si ea poezia si punea la cale proiectul metroului impanzit de poezii. „Poezia e pentru toata lumea” , se pare ca nu mi-a iesit in cale oricat l-am pandit, insa eu eram deja indragostita de poezie, chiar si asa.
Va las un filmulet foarte frumos acompaniat plin de momente istorice, ce cuprinde cronologia familiei Regale. regina-elisabeta
Am pierdut lansarea cartii, ce o puteti regasi foarte frumos expusa aici, chiar pe blogul Altetei Sale Regale; iar pozele imi aduc aminte de clasa a XI-a cand invitat la noi la Liceul Teoretic Nicolae Balcescu din Medgidia a fost Altesa Sa Regala Principele Radu al Romaniei. O intalnire cu multe emotii dar si incarcata cu sfaturi asezate solid la temelia unor elevi ce porneau la un drum lung.
Iar in cazul in care nu stiati cu ceva ani inainte, statiunea Eforie Sud a purtat numele de Carmen Sylva.
Iar pentru o atmosfera si mai placuta internetul este plin de melodii ce ii poarta numele.  Poate ar fi cazul sa incingeti un vals!
Surse foto: jurnalul.ro princeradublog.ro curteaveche.ro cosmacpan.wordpress.com

Ghidul sezonului estival in Bucuresti ~ 6th August 2012

Dupa 6 ani de la prima excursie internationala, Conferinta Yes Event ce se desfasurase in Olanda ma intalnesc cu fata a carei familie mi-a fost gazda pentru o saptamana. Familia Van der Hulst, o gazda adevarata de la care am invatat foarte multe, si locul unde am vazut primele diferente dintre tarile noastre.

Constat bucuroasa ca facebook-ul chiar este util in astfel de situatii si pastreaza relatiile la distanta. Chiar daca atatia ani pana la depistarea lui cu mult entuziasm schimbam mesaje.

Vacanta de vara isi acopera zilele cu activitati, zile incarcate ca si copacii fructiferi e sfideaza caldura de afara. 6 August este ziua in care asteptam sa intru in hainele unui ghid pentru Bucuresti, ale carui stradute si frumuseti le stiu si cu ochii inchisi.

Ma gandesc din timp si incerc sa incropesc un top al atractiilor, stiu ca am la dispozitie numai o zi.

Ne intalnim la Piata Unirii cu multa curiozitate si imi aduc aminte traditiile lor: pupatul de trei ori, si cercetarea cadourilor pe loc.

Desi cea mai calda zi din august asa cum anuntau toate radiourile, noi pornim la pas cautand umbra si pisuetele (cismelele) din Bucuresti. Incepem chiar din Bucurestiul Vechi, asa ca si cum am respecta ordinea cronologica.  Hanul lui Manuc ce rezista in inima Bucurestiului uitat parca de timp, Biserica Sfantul Anton, protectorul studentilor, Curtea Veche a carei racoare o cunoastem si noi pentru prima data. Racoarea data de fortificatiile solide ne este gazda in aceasta plimbare de aducere aminte.

Stradutele Bucurestiului, proaspat renovate pastreaza amprenta unei epoci apuse, asa ca nu trecem bine de  BNR ca si iesim pe Calea Victoriei exact la Muzeul de Istorie si Cladirea CEC ale caror trepte au asistat la atatea sedinte foto cu mirese vesele.

Simt ca suntem aproape de Casa Poporului si Parcul Izvor asa ca trebuie sa le prezint cladirea ce a intrat de trei ori consecutiv in cartea recordului cu cea mai mare cladire administrativa ca suprafata, cea mai scumpa cladire administrativa si cea mai grea cladire conform wikipedia.

Soarele este intr-adevar toropitor asa ca gandul ne e deja la aleile umbrite ale Cismigiului. Si cum plimbatul cu barca este aproape o traditie pentru mine si Cristi ne avantam in patura lina a lacului spre restaurantul Monte Carlo si el pustiu din cauza caldurii. Remarc faptul ca acum pisuetele sunt la tot pasul in Bucuresti comparativ cu alte orase ale lumii, ne racorim si e deja ora mesei.

Un brain storming si ne stabilim de comun acord pentru restaurantul Excalibur, medieval si cu cate o poveste aproape de sufletul nostru. Jocurile Olimpice sunt proiectate in racoarea imparatiei. Aburii ciorbei se ridica lenesi in aer si nu are sa treaca mult timp pana sa dam de fundul blidelor.

Bateriile incarcate ne vor duce urmele pasilor curajosi spre Universitate, Piata Revolutiei, desigur si Muzeul de Arta Contemporana, fiind luni admiram doar de afara. Libraria Carturesti o fascineaza si pe Marijke convinsa de incaperile in care timpul parca iti joaca feste dar si de entuziasmul cu care ii povestesc despre ea.

Parcul Kisseleff cu umbra deasa si cu copii vioi, sade falnic intre Piata Victoriei si Statuia Aviatorilor. Strabatem aleile pline de flori, biciclete gratuite date spre inchiriere dar si scene unde sunetul fanfarei rasuna cateodata gadiland urechile.

Dar cum era sa oprim aceasta promenada brusc fara a bifa un alt parc din topul Bucurestiului?! Arcul de Triumf ne face cu ochiul in departare iar noi alunecam in labirintul Herastraului. Ratele, lebedele si vaporasul ce strabate lent dar regulat apa lacului intervin in povestile ce se deapana pe banca.

Avem o populatie ce incepe sa se deprind cu miscarea: biciclisti, alergatori, convinsi de beneficiile sportului isi fac antrenamentul.

Soarele e la apus, iar razele ce nu reusesc sa mai arda se rasfrang in geamurile Casei Presei Libere. Surata veverita face spectacol la iesire din parc. Prietenii internationali nu s-au hotarat inca asupra planului de a strabate tara, asa camai profitam de o dupa-amiaza impreuna.  Nu stiu daca v-ati prins de zona ce a ramas neexploatata din Bucuresti asa ca va spun eu. De la coltul Liceului Lazar pornim spre Facultatea de Drept, Opera si parcul ei cel renovat ce te binecuvinteaza cu istorisiri despre Dambovita, o adevarata oaza de relaxare.

Universitatea Nationala de Educatie Fizica si Sport si ea cu atatea povesti, si altele la numar ascunse inca in labirinturi si tuneluri.  Dar destinatia e sigur spre Gradina Botanica unde inca am permis de intrare de la actiunile de voluntariat la care am participat. Mi-era dor de aerul proaspat din zona Carpati unde alta data alergam dimineata, de parfumul trandafirilor multicolori ce isi dezbraca petalele uscate in iarba proaspat cosita. De data asta acordam pestilor portocalii din lac accesul la o cina cu biscuiti.

La Cafeneaua Zodiac, Mielul, colegul nostru ne asteapta cu masa unde ii ajutam sa isi puna la punct planul de vizita a tarii, unde nu mai suntem ghizi decat mentori 🙂

Feedback-ul e clar, primim chiar statutul de ghizi cu acte in regula. Sunt bucurosi ca au descoperit Bucurestiul asa cum cineva drag le-ar rezenta casa. Depanam si impartasim acum inainte ca ei sa descopere Romania in adevarata ei frumusete. Drumul luing ii asteapta, traseu in care mi-am permis sa mai adaug cateva orase cheie ca Sighisoara, Cluj-napoca, Sibiu.

Multumita le urez drum bun si astept linistita impresiile din vacanta. Fie ca Romania sa mai respire prin natura nespus de frumoasa ce i-a mai ramas multi ani de acum incolo!