Fictiuni Reale ~ un proiect colectiv initiat de Florin Piersic Jr. ~Noiembrie 2013
Pana sa ajung sa va povestesc de drumetiile mele, va mai aduc pe masa o carte buna. Ivona a fost la lansarea cartii la sfarsitul lui Septembrie, fiind o cititoare abonata a PrinteseiUrbane.
Sursa: cititordeproza.ning.com
Ca o introducere trebuie sa va spun ca proiectul asta a fost o provocare lansata de Florin Piersic Jr. Suna cam asa: „Scrie o povestire la persoana I”. S-a format mai apoi grupul pe facebook, la capatul caruia se afla tot Florin,de partea cealalta oameni dornici sa isi impartaseasca povestile.
Asa mi-a picat in mana, in cea de-a treia zi a mea in Anglia. Se face ca eram putin cam somnoroasa si aveam nevoie de un energizant sa ies din casa sa descopar Guildfordul. Am pastrat semnul de carte al Ivonei la locul lui si am citit la intamplare 3-4 povestiri, nu mai stiu cate, ma fascinase.
N-am zis nimic, dar cand s-a intors acasa am pandit-o cu mare curiozitate. „Ivo, ziceai ca ai terminat de citit Fictiuni Reale?” si o pitesc in geanta, ca doar nu plec niciodata singura.Sursa: www.agentiadecarte.ro
67 de povesti, 67 de autori, diferiti in genere insa uniti de acelasi spirit viu de a impartasi povesti cu cuvinte alese. „povestirea poate fi reala sau inventata, iar la sfarsitul jocului, 67 de povesti traite sau inchipuite, vesele, triste, tulburatoare, incredibile, neasteptate, senzationale, obisnuite, spumoase, dulci, amarui, mai lungi, mai scurte ca toate povestile care ne locuiesc pe fiecare dintre noi- au trecut pragul dintre realitate si fictiune si s-au asezat intre copertele unei carti de fictiuni reale.”
Si este adevarat ca te trece prin toate starile, din 3 in 3 pagini aproximativ treci la alta stare, le incerci pe toate, ramai cu cele mai fascinante. Ca tema de lucru, Florin Piersic Jr. ne lasa cateva pagini albe la sfarsit pentru ca ne invita sa scriem propria noastra poveste. Asa ca m-am pus pe treaba!
<<E zi de saptamana: luni, marti. Metroul vine intotdeauna…”Atentie se inchid usile!” si pleaca. E ora 7:10 AM si aud un rasunator „Sarut mana! Buna dimineata!” Si eu la fel ca ceilalti calatori somnorosi ridic privirea insa nu recunosc personajul. E o fata cunoscuta totusi, aceeasi care imi tine urma de ceva timp incoace. Aproape ca se da si peste cap sa prinda acelasi metrou cu mine.
Astazi parca e mai mai nerabdator ca niciodata; ia un loc, unde altundeva decat lanaga mine?! Revin la obisnuinta mea de a citi, in timp ce metroul cutremura adancurile Bucurestilor. Nu pentru mult timp pentru ca „dubiosul” (numele sau de cod) sa isi inceapa monologul.
„- Da, se pare ca ai examen! Ce citesti acolo? Aaaa ceva de educatie fizica, IEFS sau cum se numeste facultatea, sau asa se numea pe vremuri. Si mie imi place sportul, trag de fiare la sala!”
Imi vad de treaba…sau incerc sa fac asta. Desi nu spun nimic (ceea ce pare si mai carachios pentru ceilalti calatori) in capul meu se sparg atatea ganduri. Cu urmatoarea replica ma scoate din ale mele.
„-Esti profesoara de sport?? Am vazut eu, mergi foarte repede, abia ma tin dupa tine pana la metrou! (Zambesc, pacat ca nu am un ochi la spate sa-l vad si sa ma prapadesc de ras!) Nu zic nimic, desigur, sunt o misterioasa.
Ma uit la ceas, 7:10 AM, se pare ca ceasul meu sta in loc, ori metroul asta nu mai merge?! Dau sa ma indrept spre usa si in frana accentuata fac ravagii dezechilibrez cu cartea in mana. Credeti ca a stat sa se uite? Mi-a dat repede o mana de ajutor, desi erau si altii in situatia mea. Am plecat fara sa ii spun multumesc. Mai apoi mi-a parut rau.
Uit ca ceasul meu sta si ma uit iar, 7:10 AM, se pare ca azi o sa ajung devreme. Trec prin pasajul la Unirii, Nostradamus isi adeverise prezicerile, pornisem spre examen pentru care asa cum a presupus Dubiosul, invatam. Pasi grabiti in urma mea apoi ma face atenta in ultima clipa.
„-Esti aranjata, mergi la examen! Mult succes!” si dispare in multime.”
Si am avut noroc, pentru ca Dubiosul nu e ca pisica neagra ce iti taie calea ci un moment de veselie chiar daca monologul ii apartine doar lui.
Vacanta de vara i-a inchis dosarul cercetarilor in cazul meu. Ora 7:10 AM a ramas o amintire vesela din Aparatorii Patriei iar personajul nostru este rupt din cartile Rodicai Ojog Brasoveanu. >>
Din respect pentru toti cei care au participat la acest proiect, voi scrie lista autorilor ce isi au povestea publicata aici. Sunt cateva care mi-au oprit respiratia. Sursa: bookcritics.wordpress.com
Asadar cinste lor: Costinela Catraene, Manuela Muresan, Ioana Chicet-Macovelciuc, George Mihalcea, Gabriela Mateescu, Anda Docea, Ofelia Prodan, Laurentiu Olteanu, Simona Constantinovici, Adriana Necula, Victor Alartes, Roxana Oroian, Andra Claudia Nicoleanu, Rodica Mitu, Cristian Balas, Sabina Yamamoto, Ioan Claudiu Todoran, Horia Hotaran, Bianca Matei, Mirela Ionela Petcu, Madalin Eugen Popa, Andrei Patriciu, Alexandra Caramidaru, Ioan Maxim, Mihaela Nitulescu, Irina Centea, Ilinca Anamaria Prisacariu, Anca Vieru, Mishu Vass, Dragos Rusu, Raluca Batanoiu, Mihnea Anastasiu, Miruna Polezache, Ion valentin Ceausescu, Cezara Gheorghe, Maria Vlad, Luchian Abel, Loredana Loghin, Robert Burcuta, Sandra Pusca, Razvan Ropotan, Bianca Vesteman, Simona Sava, Ana Marian, Ioan Cristian Gutau, Raluca Glodeanu, Marcel Manea, Alexandra Suciu, Marian Dumitrascu, Rebiana Petrescu, Dana Verescu, Oana Moisil, Celestin Cheran, Alexandra Gordea, Monica Bologa, Paula Veselovschi, Ion Plesa, Bianca Neagoe, Nicolae Cirstea, Bogdan Musat, Raluca Tapalaga, Raluca Al-Haddad, Roxana Melnicu, Iulian Kir, Ovidiu Cobalcescu, Adrian Jugaru, Oana Gatitu.