Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘maraton international bucuresti’

Maraton International Bucuresti, a cata oara? ~6 Octombrie 2013

1Ivona e intotdeauna cu blogul la zi, adica se respecta, iar eu de cand ma stiu sunt cu restante la scris, la participari niciodata. Partea buna e ca ati putut deja afla multe detalii legate de cursa si de participarea noastra, insa mai putine legate de stafeta facuta de mine. Asa ca pentru inceput si poze frumoase vizitati aici. Mai apoi putem sa facem analiza detaliata a competitiei.

Maratonul International Bucuresti si-a deschis portile pentru a 6-a editie, cu fast ba chiar cu  zgaltaieli cu noaptea in cap. Ei, si ca tot veni vorba de cutremur, dupa calculele mele el ne-a decalat ora trezirii si intarzierea. Dar sa o luam cu inceputul.

De anul trecut tin strans legatura cu Alexandra (Clubul de Miscare) venind vorba de inscriere. Reusim astfel cu ajutorul ei sa ne inscriem in randul sustinatorilor PwC Romania, sau poate ca va sunt mai cunoscute petele de culoare roz din competitie.  Asa se face ca eu aleg sa alerg din variantele de curse: maraton stafeta, iar Ivo cursa populara.  Neavand varianta de a alerga la individual decat semimaraton sau maraton ma decid pentru stafeta, asa ca aici intervine Alexandra din nou sa ma ajute cu formarea echipei. Alexandra Ionita, Elena Birsoghe isi cautau coechipieri deja iar Radu Boloveschi reprezentant PwC, astepta in stand by. Toti patru cu o dorinta nemasurata de a alerga si cu o pasiune comuna muntele. Asa se face ca la un pahar de must la Curtea Berarilor am ajuns sa ne cunoastem toti ca o echipa, o echipa cu multe nume hihi. 232323232%7Ffp7347;)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39 7646955336nu0mrj

Ziua cu pricina, Duminica 6 Octombrie a venit cu vreme buna si cu o minunata alergare de incalzire pentru a prinde startul.  Da se pare ca alarma si-a facut de cap cu noi, insa ne-a dat suficient timp sa ajungem in Piata Constitutiei. Ivo alergand la Cursa Populara, startul ei a fost primul, eu mi-am asteptat nerabdatoare randul pentru schimbul 3.

Cerul albastru si razele blande ale soarelui tomnatic mi-au dat rand pe rand straturile de haine jos, asa ca am luat startul in tricou. Cel mai impresionant lucru la alergarea asta tine de asemenea de tricou si de minunata idee de a imprima pe ele numele. Nimic nu se compara cu incurajarile primite pe traseu de la necunoscuti, de la simpli trecatori sau chiar turisti: „Allé allé Evelina! Très bien Madame!”  Si multe alte cuvinte pretioase ce  alimentau cu energie picioarele ce strabateau in alergare pentru a cata oara Calea VIctoriei?!1

Difetenta cand alergi singur  fata de o cursa normala cand alergi impreuna cu altcineva,  este ca in permanenta te supui unei introspectii. Nu numai din punct de vedere sportiv insa intreaga ta viata trece la contorizare.  Ai o echipa care asteapta cu sufletul la gura, gand ce te motiveaza indiferent de pregatirea care o ai. Spre finish, trecand deja in revista cam tot parcursul meu prin lumea crosurilor, ajung cu gandul la sinura cursa de 10 kilometri facuta anterior. Rusinata imi amintesc faptul ca am dedicat timp pregatirii cursei. Mi-am facut un program de antrenament ba chiar m-am tinut de tot felul de activitati fizice totul pentru a ma mentine in forma. Pe cand acum nimic, bucuria participarii a fost mai mare ca orice. Am mers in schimb am mers mult pe jos, insa cu totii stim ca lucrurile difera in concurs.

Obiectivul pentru cursa era desigur sa cobor timpul sub o ora, avand in vedere ca la cursa la individual de vara am scos 1 h 04 ‘. 3

Cu gandurile astea am ajuns la Eroilor, punct unde am decis sa lungesc pasul, sa cresc ritmul si frecventa pentru a duce cursa la capat. O privire spre ceasul Andreei (pentru ca la cat de adormita am fost la plecare l-am uitat pe al meu) imi arata 43 minute, ma dezumflu putin insa incurajarile de la ultimul punct de contro,l cel mai bogat in gustari, pe care imi propun sa il pastrez pentru final, imi redau forta necesara sa duc calculele la bun sfarsit. 2

Ajung la punctul de schimb unde Radu asteapta si el nerabdator startul, a venit dis de dimineata si ne-a incurajat la fiecare schimb. Predau chip-ul, opresc cronometrul la 51 de minute si cu toata oboseala un chiuit merge inca de bucurie. Soarele se pare ca a incalzit azi atatia aleratori, dar mai ales a dat frau liber incurajarilor de pe margine. Impresionant lucru sa primesti cuvinte de incurajare de la necunoscuti. Atata energie pozitiva.

3 h 50′ a fost timpul total de parcurgere al maratonului, Locul 128/369 a fost al nostru in clasamentul final iar motivul pentru care ne-am pus in miscare a fost mult mai important.

Ivonici si-a terminat si ea cursa foarte bine, un tur al Casei Poporului intr-o duminica matinala e tot ce iti trebuie pentru a iti reda zambetul, bucuria si trezi spiritul de recunostinta. 1375253_641645125869257_721423586_n

Multumesc celor trei din echipa The turbo grasshoppers, Ciresarilor salvati Rosia Montana! si Ivonicei pentru ca se altura voioasa in evenimente sportive! Desigur PwC Romania care s-a gandit la noi tot timpul cursei, ideea cu numele pe tricouri apartinandu-le!

 

Reclame

Crosul copiilor/ Fun Race Gillette~ Maraton International Bucuresti 8/9 Octombrie 2011+ Meci Cristi antrenor oficial

Mai trece o saptamana si mai avem un obiectiv de indeplinit in cadrul activitatilor extrascolare. Imi dau seama ca a mai trecut un an sportiv si suntem iar in fata evenimentului international ce mobilizeaza oameni din toata tara si chiar lumea sa alerge pentru caritate.

Ne integram si noi in decor, asa ca ma ocup iar de tabele, semnaturi, stampile si cred ca doboram iar recordul participantilor, cu activitate ce trece elevii se inscriu in numar cat mai mare la urmatoarele ce vin. Vorbim si intre noi Ciresarii si stabilim sa fim la linia de start a  cursei populare.

Zis si facut in sir indian facem si inscrierea, majoritatea in ziua de vineri. Ajung si eu la stand platesc taxa caritabila de 30 de lei anul acesta si mai arunc cate un ochi pe la vecini, astfel aflu si de Crosul Casiopeea ce se va desfasura in viitorul apropiat.

Sambata dimineata va fi cursa copiilor, asa ca acum cu experienta crosurilor anterioare si cu organizare foarte buna din partea MIB, reusesc sa ii mentin pe copii entuziasmati. Ma trezesc de dimineata si fac inscrierea apoi ii astept pe rand pe copii sa le dau kitul, de data asta mai generos: tricou, numar, produse promotionale Dove, CD promotional DaVinci Learning.

Vorbeam de o organizare buna, pentru ca au avut o inscriere civilizata, un traseu accesibil, si start diferentiat in functie de varsta. Asa ca nu avea ce sa mearga rau. Pana la start au avut timp suficient cat sa cerceteze si standurile organizarii, iar eu sa pot linistita sa ii primesc pe noii veniti.

Se apropie startul asa ca fac adunarea in fata Bancii C.E.C si cu mic cu mare, fiind participanti de la clasele III-VI facem incalzirea. Nu mica mi-e uimirea sa vad ca se alatura si alti participanti, langa noi chiar in mijlocul strazii profitand de circulatia inchisa.

Avand elevi de la clase diferite, si startul va fi pe grupe, asa ca pleaca unii se intorc altii, e vanzoleala mare, parintii nerabdatori isi asteapta copiii la finish. Multumita, la fel si ei, plecam de la acest eveniment ce a inceput cu soare si s-a incheiat cu nori si un pic racoare, nu inainte de a-i anunta despre crosul urmator. Devine o obisnuinta pentru noi deja. Pana si soarele a tinut cu noi azi.

Ne incarcam bateriile si ne pregatim pentru Cursa Populara, in care ne incadram si noi cu varsta, asa ca dis de dimineata cum se pare ca ne-am obisnuit ne dam intalnire cu M Criss la Unirii. Desigur mai neinspirati ca de obicei, un pic intarziat si pe deasupra fara sa luam in calcul faptul ca strada va fi inchisa din cauza maratonului.

Frigul de afara si ploaia deocamdata nu ne-au incurcat participarea, asa ca profitam de faptul ca Bulevardul Unirii nu este circulat si mergem in pas alert spre Piata Alba Iulia, si facem poze desigur asta a fost cred motivul principal pentru care am ajuns la limita pentru start.

O ingramadeala de nedescris, nimeni din cati am intrebat nu a stiut sa ne raspunda unde se da startul pentru Cursa Populara, ma distra la culme. Nici chiar organizatorii nu ne-au indrumat cum trebuie, asa ca razand si scanand numerele participantilor (semimaratonisti, maratonisti, cei cu stafeta) am ales in final un loc unde sa ne asezam in multime.

Auzim startul pentru cursa populara la care eram inscrisi, si cred ca ne-a luat mai mult de 2 minute sa trecem si noi pragul. Pe sens opus Flori alerga de zor in fruntea galbenilor. Ne distram si mai tare, pasam camera de la unul la altul si facem poze in alergare. Mentinem ritmul asa la coada randului, era un traseu nou pentru mine, dar care mi-a placut mult de tot, avand in vedere ca ma duce pana aproape de T Club unde sunt acuma instructor aerobic.

Un traseu neplictisitor avand destule turnante, desi cam brusca intoarcerea pentru performeri. Reusim sa inaintam destul de mult in multime si sa mai recuperam din startul intarziat ce l-am luat, iar pe ultima suta de metri Criss da comanda, mareste pasul! hai tare!, nu raspund considerand ca as pierde din energie si doar daca as deshide gura, asa ca incerc sa tin ritmul.  Trec de finish, imbujorata bine, simtind ca iau foc si in acelasi timp ca imi ingheata plamanii. Fac economie de energie si par morocanoasa la poza de finish din cauza discomfortului fizic, in graba ne indreptam la corturi. 

Avand un start atat de atipic, am pornit in alergare asa cum am venit  de acasa, fara sa mai am timp sa mai dau jos din foile de ceapa avute pe mine, cu rucsacul in spate, cred ca norocul a fost ca ne-am facut incalzirea de la Unirea pe jos.

In corturi dupa schimbare, dupa ceaiul fierbinte oferit de expozanti, si desigur dupa intalnirea cu Clubul de Miscare pentru sanatate hotaram, trebuie sa trecem pe acasa sa imi iau schimburi mai groase apoi fugim in Damaroaia.

Calculam timpul la secunda, si facem reprize de alergare. Suntem in intarziere si nu putem sa permitem asta pentru ca Azi e primul meci ca si antrenor principal a lui Criss la Sportul Studentesc. Asa ca nu pierdem nici o clipa, ne intalnim cu Manole, al doilea sustinator la meci si ne indreptam in viteza spre Stadionul Pajura.

Nu mai tin minte randul stradutelor insa am fost atenta la statiile de metrou necunoscute pentu mine pana acum: Jiului, Parc Bazilescu. Nu am fost pe magistrala aia niciodata, asa ca remarc modernitatea lor si cromatica favorabila.

Ajungem la timp, cat Criss sa isi desfasoare activitatea de antrenor oficial bine, sa ia legatura cu parintii, cu arbitrii, sa ii organizeze si motiveze pe copii. Agitatia din jur, umbra de caldura si ambintul imi da impresia ca ma aflu la munte la o cabana. Localul este din lemn, avand peretii imbracati in suveniruri sportive, fotbalistice. Imi place, mananc cu Manole si ne uitam la incalzirea ce Criss o face afara cu sportivii, nu peste mult incepe primul meci, cu Dinamo. Ploaia s-a oprit si vremea imbunata asista la castigarea partidei de catre Sportul Studentesc in admiratia parintilor si a celor 3 sustinatori: Veve Manole si doamna profesoara Dintica Gabriela.

Mitzu cea fotbalista isi face aparitia printre mese asa ca pierd cateva momente, incepe cel de-al doilea meci cu cei de la FC Danilescu, nu dupa mult incep si discutiile cu arbitrul si Criss va veni alaturi de noi. Si acest meci se va incheia cu o alta victorie ce aduce o bucurie tuturor. Detaliile tehnice din meci le veti gasi desigur aici.

A fost o zi plina, un weekend plin de bucurii, de miscare si de multumiri

 

 

 

 

.