Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘palatul culturii’

Conventie Internationala Pilates ~ Iasi 26-28 Octombrie 2012

317232_550685064949054_1354682217_nPentru ca nu am avut timp de blog si de activitati extra in ultimul timp profit de prima noapte in care pot sa stau treaza pentru aduceri aminte. Prima noapte in care nu am stresul trezitului de dimineata si mai ca imi vine sa rad cand vad ca e aproape 4. Ma gandesc si imi dau seama ca articolul de fata incepe  chiar cu ultima noapte in care am mai fost treaza la asa o ora, de intrebi de ce? Pai am plecat foarte entuziasmata intr-o calatorie solo spre Nord-Estul tarii, programata inca din vara la ora 23:00.

Am si dormit, trenul fiind cel de-al doilea pat in ordinea preferintelor mele, insa ca prim minune intr-o tara in care intarzierile sunt ceva normal, eu imi reaminteam gara din Iasi in momentul cand inca nu se crapase de ziua, chiar cu 3 minute inainte de ora sosirii. 536406_550686234948937_958191125_n

Primul val de frig scutura toata tara deja cu vanturi reci si ploi, chiar se auzea ca in Germania ninge.  Fiind inca intuneric, eu pregatita cu o harta si cateva repere, cu cazare asigurata de Bianca (sora „geamana” a Oanei Dragoi) si colegele de apartament ma asez pe banca si incep calatoria initiatica citind cateva randuri din cartea Craciun ’89. Ceea ce m-a distrat foarte tare si m-a facut sa cred ca incep sa lucrez cu Legea atractiei este ca in paginile acelea am ajuns la urmarirea din Iasi, exact in locul unde eu imi retraiam amintirile din 2006, dar si adaugam update-uri pentru 2012.

Cerul se lumineaza frumos, daca va aduceti aminte bancul e momentul ala din zi cand se aude o bubuitura mare si incepe sa se crape de ziua. Imi iau inima in dinti si desi sunt la mine in tara ma simt de parca am plecat intr-o calatorie internationala: singura si lunga. Total contrariul. Citisem pe internet faptul ca biletele cu calatorii sunt mai scumpe decat abonamentul pe o zi, asa ca avand de schimbat doua autobuze pana la Centrul Expozitional Moldova aleg varianta ieftina, 6 lei o zi intreaga! photo(6)

Sorb din priviri absolut totul si incerc sa fac conexiunile cu ceea ce imi amintesc. Rand pe rand zambete se ivesc pe fata mea. Ma bucur chiar de un rasarit tomnatic peste dealurile Iasiului din autobuzul 41 cu care trebuie sa merg pana la capat. Ajung prima, adica in acelasi timp cu voluntarii ce se ocupa de organizare. Ma asez linistita si astept, nu ma grabesc stiu ca va fi un weekend minunat asa ca vreau sa simt  fiecare minut.

Stau in coltul meu si analizez locatia, organizatorii, cam tot ce ma inconjoara. Vis-a-vis de centrul expozitional se afla Lacul CUG 2, iar locatia miroase a nou, sau poate doar de la frig. Inconvenientele ca sa le scriu acum si sa scap de treaba asta pentru a reveni apoi la starea de bine in care m-am scaldat cele doua zile suna cam asa. 314123_550685921615635_507683735_n

Organizarea pe ore a fost cumva debusolanta, mai ales in prima zi in care s-au decalat workshop-urile, neavand spatiul aranjat din timp si frigul ce a trebuit indurat in interiorul cladirii. Pauza de masa trebuia sa ti-o furi singur in cele 10-15 minute dintre workshop-uri sau prin absentarea unuia, insa am preferat gustarile si fructele. Numarul de participanti a crescut pe parcursul celor trei zile iar surprinderea mea am intalnit mai multi kinetoterapeuti decat sportivi.

Iar acum revenind la acele lucruri si evenimente impresionante, sunt bucuroasa ca am valorificat 90 de euro (taxa de participare pentru 3 zile full acces) in cultivarea acelor cunostinte si calitati necesare pentru o buna desfasurare a claselor de Pilates dar si pentru turistul din mine ce cu veselie s-a plimbat pe inserat pe stradutele de poveste ale unui oras cu traditie, Iasi.OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Trainerii, o parte reintalniti dar in cea mai mare parte descoperiti acum au adus un aport important la cunostintele mele in domeniu. Cursurile teoretice cat si cele practice au imbogatit cunostintele mele si vor participa desavarsit la creativitatea mea dar mai ales la desfasurarea in deplina siguranta a claselor.

Juan Castellano, Reka Markos, Orlando Lopac, Antonella Riviera, Ninas Team, Judit Szereday Giorgio Radici, Laura Wilson sunt o parte din trainerii carora le aduc recunostinta mea. Cu mare dificultate mi-am facut selectia workshop-urilor in special a celor ce se suprapuneau. Am ales indeosebi cursuri noi cu obiecte ce ajuta la diversificarea exercitiilor dar si la stabilizarea lor cum ar fi Roller Foam, Magic Circle. In special Pilates Reformer curs ce il asteptam de ceva timp, dar care m-a convins si de eficienta folosirii aparatului. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cursul de nutritie cu Cristian Margarit mi-a mai amintit din notiunile citite de mine, si mi-a mai lamurit niste curiozitati, insa absolut toate cursurile mi-au imbogatit cunostintele iar trainerii cu experienta lor si povestea lor de viata mi-au transmis energie pozitiva, creatoare as putea spune.

Prima seara s-a incheiat cu descoperirea cartierului Alexandru cel Bun si desi obosita nu m-am sustras de la cateva povesti de aduceri aminte, toate colegele Biancai fiind din Medgidia. Am constat faptul ca Iasiul este presarat cu foarte multe Biserici si Manastiri, clopotele rasunand din toate zonele. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Tramvailele m-au fascinat din prima clipa, si poate pare amuzant insa sunt rupte din niste filme vechi foarte bine intretinute. Circula repede si sprinten, ecartamentul si desenul orasului cu dealuri si felinare pe mijlocul strazii arunca mai mult farmec in acest desen in creion colorat in toiul toamnei. In 2006 cand radeam cu gura pana la urechi stand sa mi se faca un portret imi promisesem sa fac unul in fiecare an, se pare ca e o promisiune abandonata. 

Culorile si texturile foarte diverse, accentul si portul oamenilor, monotonia unei zile de vineri sparta in zumzet si veselie. Nu am mai iesit din capitala de ceva luni, poate asta a contribuit la dorinta mea de alimentare cu tot ce ma inconjoara nou. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

A doua zi, inceputa in sunet de toaca si clopote la unison cantau si cainii de pe strazi imprastiind chiar un fior ciudat, vantul din ce in ce mai rece ma mana cu mai mare spor spre cursuri noi de care nu auzisem pana atunci cum ar fi trigger points. Glasuri si notiuni primite in engleza le primesc cu mult drag si cu bratele deschise ca pe un vechi si indragit prieten. Notez tot ce ma inconjoara, particip la tot ce se poate. Tabata training este ceva nou in antrenamentul meu ce aseaza o febra musculara usoara ce aduce zambete. Dar si cursurile de prenatal sunt in lista noutatilor. Le dau o importanta foarte mare si le gasesc necesare pentru orice viitoare mamica. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Seara imi grabesc pasii spre Palatul Culturii, Piata Unirii si Manastirea Golia, am tot ce pot vedea pe intuneric intr-o plimbare singuratica. In ciuda frigului de dimineata, atmosfera e foarte relaxata chiar calduta ce imi aduce a inceput de septembrie.  Palatul e neschimbat, necesita renovari asa ca e inconjurat ici colo cu schele, insa partea unde aleg sa imi fac plimbarea e superba. Flori frumoase inflorite sunt mangaiate de vantul caldut.

Mai profit de abonamentul meu full o zi pe mijloace de transport, insa in egala masura profit si de mersul pe jos chiar daca a trecut o zi cu multa miscare. Trec pe langa Teatru si Filarmonica, lumea se plimba iar orasul zumzaie. Nu-mi aduc aminte nimic din toate astea din fosta calatorie, asa ca sorb toate arhitecturile din jurul meu. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

A treia zi e mai plina decat toate la cursuri, avand loc mici modificari fiind condensate mai mult decat pana acum iar dorinta de a lua parte la tot fiind mai mare. Yoga si Pilates Flow mi-au placut mult de tot chiar daca la ultimul curs cu Radici pur si simplu coordonarea mea era pe low, zambind am dus clasa la bun sfarsit. Surpriza zilei a fost din partea Rusoaicei cu care povestisem despre Postcrossing. A venit si mi-a dat o vedere din Istanbul cu cateva ganduri asternute din suflet, iar faptul ca am reintalnit colegi de la alte conventii mi-a adus bucurie.

Fiind ultima seara in minunatul oras, m-am incumetat sa razbesc frigul si vantul si sa bifez cateva locatii ce speram sa imi readuca si alte amintiri. Am urcat dealul Copoului, parcul la ora inserarii sumbru parca rupt dintr-o scena de groaza cu croncanituri de ciori si lumini difuze insa aproape de suflet cu atingerea poeziei si a toamnei, scaldat in culorile frunzelor si in pasii catorva indragostiti. Universitatea ce isi duce renumele si faima mai departe de atatia si atatia ani, dar si Valea Galbena zarita din tramvai si cautata la picior intr-o zona aflata in plina renovare.  OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ceasul ticaie, asa ca ma urc intr-un ultim tramvai, cu plus verde preferatul meu, cu masute si scaune multe asemeni unui tren in miniatura. Ma poarta spre caldura si veselia gazdelor mele ce isi asteapta pachetul venit tocmai de la Medgidia. Sunt multumita de participarea mea la Conventie, si  la mini turul de vizitare si aducere aminte, insa mi-as fi dorit sa gasesc si o vedere, obsesia mea cand vizitez vreun loc.

Stam la caldura si povestim ne bucuram de companie, iar in ultima ora a acestui weekend minunat ma indrept spre gara, trecand podul de lemn descoperind astfel scurtatura.OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sau interpretand sombolistic aceasta calatorie ca intr-un basm de Creanga, Podul mi-ar ingadui trecerea de la pamant la cer, trecerea de la cele pamantesti la cele suprapamantesti sau nemuritoare. Pe orice parte am interpreta aceasta calatorie de sfarsit de luna si saptamana a fost una de foarte mare impact asupra mea, durand aproape 2 luni pana a ajunge scrisa pe blog. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Asa se face ca la intoarcere am dormit valiza pana la Mizil- Ploiesti reusind sa cumulam o ora intarziere pana in Bucuresti fara impact negativ insa, doar curatata cu ploaie.

O calatorie in stilul meu introspectiv ce imi permite sa cobor in interiorul meu si sa analizez lucruri din comfortul unei plimbari sau participare la curs. Aceleasi trairi ca participarea la o ora de pilates, yoga sau dans contemporan insa cu alte peisaje si prietenii. Cu tabloul unui rasarit ce aduce zambete sau cu frigul unei inserari ce iti grabeste pasii. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Iasul si Pilatesul, o particica din sufletul meu cu bilet de calatorie.

 

Bucuresti Nord- Sighisoara via Tirgu Mures 29 Aprilie- 2 Mai 2011

Intotdeauna cand se apropie 1 Mai, toata lumea se pregateste de plecare, toata lumea alege intre mare si munte si majoritatea pledeaza pentru prima varianta. Fiind din Medgidia si destul de familiarizata cu marea fug tot timpul de optiunea asta, asa ca in noptile in care somnul intarzie sa apara, fauresc planuri mari.

In drum spre Cluj am pus la cale varianta cu Sighisoara, insa legaturile cu tren –cazare- plimbare nu picau tocmai bine asa ca am recalculat. Dau Shut down si ma ghemuiesc in plapuma, nu ma foiesc de doua ori ca sar ca arsa, aprind laptopul si incep sa fac mai multe variante. Da! Da! Asta e varianta perfecta: Bucuresti- Tirgu Mures iar de aici coborim spre Sighisoara. Cum altfel putea sa cada mai bine de atat?! Problema, cine se inhama la o calatorie mai mult cu trenul decat pe jos…nu-I nimic mai sunt doar cateva zile de hotariri, si cred ca stiu déjà cine nu va refuza invitatia: Mickey Love. 

Atunci noaptea in febra planificarii, am infaptuit tot programul, am pus la cale tot weekend-ul. 1 mai figura pe internet ca ziua orasului Sighisoara, asa ca dupa calculele mele picam tocmai la tanc. Tirgu Mures, oras necunoscut, incadram deci in excursia noastra descoperirea. Am facut lista cu obiective, am scos hartile fara de care nu plecam niciodata de acasa, am calculat pana si cheltuiala, totul e la punct in afara de bagaje.

In scurt asa cum ne-am si hotarit, ne-am vazut déjà in gara tragand de bagaje sprinteni, pana langa podul de la Basarab, avem locuri la vagonul 1. Calatoria are rezervate 11 ore trase de o locomotiva, pana sa ne dea jos la Tirgu Mures, nu inainte de a vedea rasaritul in apropiere de Deda, de a vedea peisaje proaspete incarcate de verde crud langa Reghin, si nu in ultimul rand de a ne familiarize cu accentul ardelenesc, cu linba maghiara am luat contact inca din Bucuresti.

Ne dam jos cu mare entuziasm in ciuda celor 11 ore de calatorie, si remarc asemanarea garii cu cea din Medgidia, cam paragina insa nu imi lasa nici o unda ca parerea despre oras va fi aceeasi. Asa ca aruncam o ultima privire spre trenul ce ne-a adus pana aici si observam ca am ramas in 3 vagoane comparativ cu cele 13 cu care am pornit, radem la gandul ca am dormit atat de adanc incat nici nu stim unde au despartit vagoanele si …pornim la drum.

Imi iau In serios rolul de organizator al excursie si ghid si imi dau toata silinta sa iasa bine, asa ca pastrez in mana tot timpul folia cu toate cele ale excursiei ce o voi complete pe parcurs cu vederi, bilete si flori  ce urmeaza a fi puse la presat in cartea lui Criss despre Lucescu: “Lucescu si drogul sau, fotbalul” – Ioan Chirila.

Profitam de ora atat de matinala si analizam tot, in liniste fara a scapa din vedere nimic. Imi dau seama ca se ajunge la fel de usor spre centru ca si in Cluj, adica pe Gheorghe Doja drept inainte. Si ajungem in Piata Victoriei unde ne pozam cu Nicolae Balcescu si marea de flori multicolore, pornim mai apoi spre primul punct pe harta, Biserica Buna Vestire, la fel de pustie ca si orasul, insa ne linistim spiritual privind arhitectura si ascultand prima predica a diminetii, surprinzator noi suntem singurii din Biserica. Sunt impresionata de marmura verde ce intra foarte frumos in contrast cu picturile iar cupola hexagonala ne lasa fara cuvinte.

Imediat ce treci strada este Primaria, la adresa careia vom inalta multe cuvinte de lauda de-a lungul zilei, orasul fiind caracterizat de curatenia, organizare si intretinere. Pentru ca ora este inca timpurie pentu a vizita ceva, ne indreptam pasii spre Cetate, facand cate un mic popas cam la tot ce ne iese in cale: Palatul Culturii, Muzeul de Etnografie, Teatrul, Statuia lu Avram Iancu, Cercul Militar.

Cetatea pastreaza inca si azi miros de istorie, asa ca petrecem prima ora a diminetii la soare pe bancuta inconjurati de verde. Schimbam impresii, priviri dar si amintiri frumoase ce nu vor apune niciodata. Suntem impresionati de tot ce ne inconjoara asa ca nici un coltisor nu scapa nepozat, iar pisicile ce ne ies in cale nu pleaca nemangaiate, vazand in ele potentiale “Mitzu’ “.

Aruncam fugar o privire ceasului si vedem ca este ora in care muzeele prind viata, asa ca parasim linistea neclintita decat de adierea calduta a vantului, si coboram din varf de Tirgu Mures.

Primul obiectiv: Muzeul de Etnografie si Arta Populara, ce este inca in renovare, dar avem noroc sa vedem macar o aripa, de ajuns cat sa ne impresioneze adanc asa ca ne lasam amprenta in cartea cu impresii ce dateaza inca din 1970. Vedem porturi traditionale, expozitie cu pictura pe sticla, expozitie de flori presate, o luntre asemanatoare cu cea din Muzeul Tarii Crisurilor…totul este de poveste.

Desi planificaseram Muzeul de Stiinte naturale, pasii ne duc spre Palatul Culturii, ce ma duce cu gandul la Iasi, incep sa-mi dau seama ca Tirgu Mures este ca un mix de regiuni, insa foarte original in genere. Admir si eu tablourile de langa care Criss nu se mai dezlipeste si incerc sa le inteleg, In adancul Padurii, Noaptea in clar de luna, oricum imprsionata fiind de tot ce ma inconjoara, nu ma sfiesc sa propag entuziasmul meu de toti peretii.

Temperaturile urca si ele odata cu trecerea orelor, asa ca noi fiind echipati dupa anunturile de la meteo ne indreptam pasii greoi déjà, spre Muzeul de Stiinte Naturale, ce detine recordul in tara pentru perechea de coarne de cerb unice ca dimensiune, insa pana sa o admiram raman incremenita in fata expozitie de flori presate. Am vazut atata imaginatie dezlantuita in marea de petale si frunze incat imi dau seama ca e primul muzeu din tara in care admir asa ceva. Uimirea imi creste ca intensitate cand vad colectia de fluturi multicolori si ajung sa cred ca muzeul asta e unic in felul sau.

Ne incheiem aici vizitatul si ne dam seama ca foamea tropaie in noi asa ca ne asezam la Restaurantul Leo, alegem terasa tocmai pentru a simti vibratia oraselului, fiind chiar in centru. Aleg din lista regimului pizza, dupa 5 luni sa imi aduca aminte de Tirgu Mures. Impartim impresiile si spaghetele Carbonara la fel ca in desenele animate, dupa ce imi iau vederile ce vor pastra in ele amintiri, suntem pregatiti pentru a face ultimii pasi spre Autogara in soarele fierbinte si picioarele obosite de atata mers.

Maxi-taxi, este exact la ora la care l-am vazut pe net, deci planul meu decurge exact ca in scenariu, ne tragem sufletul si ne bucuram de prima zi cu soare cu adevarat in ultimul moment inainte sa parasim orasul in sufocanta limba maghiara.

Admiram peisajul presarat cu serpentine si fiecare cred ca se gandea fara sa zica insa ca avea emotii in legatura cu cazarea din Sighisoara, am plecat la noroc. Ajungem, nefacand mai mult de o ora, comparativ cu trenul care facea 4 ore cu tot cu escala din Razboieni, am ales variant mai comoda.

Ajungem in Sighisoara, si pentru ca soferul nu anunta oprirea de langa cetate, o  ratam si ne dam jos la gara, de unde avem de urcat destul inghreuiati fiind de bagaje si de amintirile proaspete inca din Tirgu Mures.

Ne incercam norocul la mai multe pensiuni, aveam la mine in caz de urgenta o lista cu numere de telefon si adrese, insa nu din cetate.  Totul fara noroc, eram déjà la a doua tura de cetate insufletita de o mare de picioare odihnite ce se plimbau de colo-colo…noi inca speram. Cand in discutia noastra ce e de facut, o voce patrunzatoare ne face sa ne intoacem capul: “Cautati cazare?Hai sa vedeti ce am eu aici.” Si uite asa, solutia a venit la momentul potrivit de la doamna Valea , la problema ce era dezbatuta de doi calatori obositi.

Seara dupa incarcarea partiala a bateriilor am pornit in redescoperirea Sighisoarei la lumina felinarelor, si in adierea racoroasa a amintirilor de demult. Am pastrat tacerea si am comunicat prin priviri, ne-am descarcat sufletul.

Cu siguranta orele de tren adunate cu orele de plimbare adunate cu ora de cautat cazare si cu orele de carat bagajele ne-au prelungit somnul de dimineata, insa aceasta s-a dovedit a fi utila pentru calatoria facuta de doi excursionisti cu initiativa.

Dupa ce mancam bine la Casa cu Cerb, primul obiectiv: Muzeul de Istorie, adica Turnul cu Ceas, urcam prin aglomeratia destul de mare, ne oprim si analizam mai mult sectorul cu ustensile de stomatologie si chirurgie, si ne indrepatam apoi grabiti spre ultimul cat, unde admiram cea mai frumoasa panorama a orasului. Imi las pletele in vantul caldut ce ne insoteste plimbarea prin Sighisoara, si pornim spre Biserica din Deal (din varful dealului) Liceul din Deal si Cimitirul Sasesc, alegand de data asta varianta scarilor, de ici de colo imi completez colectia de flori si le aranjez cu grija separat de cele din Tirgul Mures.

Facem un popas binemeritat in Cimitirul sasesc, si remarc cu placere diferenta fata de cel orthodox, mi s-a parut chiar interesant, asa ca initiez jocul “Pirueta!” totul desfasurandu-se in muzica unei pasari necunoscute insa la fel de bine dispuse ca si noi.

Spre gara trecem pe langa Turnul Fierarilor, al Cizmarilor si al Croitorilor, am vrea sa stam fara grija biletelor insa cine zice ca planul e batut in cuie? Fara sa vorbim despre asta, ne intelegem din priviri, o intrebare lamureste totul, “Ce zici? Facem popas la Brasov?” In drum spre Primaria orasului, pentru ca am fost cazati chiar vis-à-vis, Criss imi spune planul cu voce tare: “Auzi veVerito?Dar ce-ar fi cand ne indreptam spre gara cu bagajele sa dea o ploaie din aia torentiala? Eu:Da si sa ne ude pana la piele!Chiar aici pe Podul Minciunilor!” Radem cu hohote si grabim pasii sa nu scapam nici un colt al Sighisoarei nevizitat, abordam cetatea din toate unghiurile, luam bagajele si sa pornim spre gara, avem tren spre Brasov la 17:09. Asa ca norul plin de apa, chemat printre rasetele noastre, a inceput sa se scuture cand sa iesim pe poarta. Ne-am dus planul pana la capat asa ca nu ne-am oprit, lasand ca ploaia torentiala calduta de vara sa ne binedispuna.  Ne-am oprit pe Podul Minciunilor sa vedem Tarnava Mare cum se umfla la stropii de ploaie, care vazand ca ne-a indeplinit dorinta a mai scazut in intensitate, iar noi ne-am  continuam distractia, asta ca sa stam linistiti ca nu am carat de hainele groase atatia kilometri in  tara fara a avea vreun folos.

A fost primul drum facut intre Sighisoara si Brasov pe lumina, in atatia ani de calatorie de cursa lunga Medgidia-Oradea cand cei aproape 200 de kilometri si-au aratat frumusetea in viteza motorasului Teius-Brasov. Am ramas foarte placut impresionati amamdoi de verdele halucinant de primavara tarzie, contrastant cu lacurile ce oglindeau cerul profund de albastru. Am ajuns in Brasov la apus, si pentru ca mai aveam de asteptat trenul de Baia Mare ce ne va aduce inapoi in aglomeratie, am profitat de orele astea pentru a pune la punct concluziile, de a pune in ordine petalele, de a scrie gandurile pe vederi si de a depana kilometri de amintiri legati de locomotive Diesel.

Weekend-ul acesta trenurile au mers ca ceasurile elvetiene, asa ca nu am avut intarzieri, desi distantele au fost desirate. Impacata ca am reusit sa duc la bun sfarsit o idée din lungul sir al planurilor mele alaturi de picatura ce mi se aseamana oglindita in caracterul lui Criss de excursionist innascut  am inchis pentru un timp cartea excursiilor. Si cum calatorului ii sade bine cu drumul, ne-am urnit spre Bucuresti.