Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘piata constitutiei’

Maraton International Bucuresti, a cata oara? ~6 Octombrie 2013

1Ivona e intotdeauna cu blogul la zi, adica se respecta, iar eu de cand ma stiu sunt cu restante la scris, la participari niciodata. Partea buna e ca ati putut deja afla multe detalii legate de cursa si de participarea noastra, insa mai putine legate de stafeta facuta de mine. Asa ca pentru inceput si poze frumoase vizitati aici. Mai apoi putem sa facem analiza detaliata a competitiei.

Maratonul International Bucuresti si-a deschis portile pentru a 6-a editie, cu fast ba chiar cu  zgaltaieli cu noaptea in cap. Ei, si ca tot veni vorba de cutremur, dupa calculele mele el ne-a decalat ora trezirii si intarzierea. Dar sa o luam cu inceputul.

De anul trecut tin strans legatura cu Alexandra (Clubul de Miscare) venind vorba de inscriere. Reusim astfel cu ajutorul ei sa ne inscriem in randul sustinatorilor PwC Romania, sau poate ca va sunt mai cunoscute petele de culoare roz din competitie.  Asa se face ca eu aleg sa alerg din variantele de curse: maraton stafeta, iar Ivo cursa populara.  Neavand varianta de a alerga la individual decat semimaraton sau maraton ma decid pentru stafeta, asa ca aici intervine Alexandra din nou sa ma ajute cu formarea echipei. Alexandra Ionita, Elena Birsoghe isi cautau coechipieri deja iar Radu Boloveschi reprezentant PwC, astepta in stand by. Toti patru cu o dorinta nemasurata de a alerga si cu o pasiune comuna muntele. Asa se face ca la un pahar de must la Curtea Berarilor am ajuns sa ne cunoastem toti ca o echipa, o echipa cu multe nume hihi. 232323232%7Ffp7347;)nu=32( )3(2)8 7)WSNRCG=39 7646955336nu0mrj

Ziua cu pricina, Duminica 6 Octombrie a venit cu vreme buna si cu o minunata alergare de incalzire pentru a prinde startul.  Da se pare ca alarma si-a facut de cap cu noi, insa ne-a dat suficient timp sa ajungem in Piata Constitutiei. Ivo alergand la Cursa Populara, startul ei a fost primul, eu mi-am asteptat nerabdatoare randul pentru schimbul 3.

Cerul albastru si razele blande ale soarelui tomnatic mi-au dat rand pe rand straturile de haine jos, asa ca am luat startul in tricou. Cel mai impresionant lucru la alergarea asta tine de asemenea de tricou si de minunata idee de a imprima pe ele numele. Nimic nu se compara cu incurajarile primite pe traseu de la necunoscuti, de la simpli trecatori sau chiar turisti: „Allé allé Evelina! Très bien Madame!”  Si multe alte cuvinte pretioase ce  alimentau cu energie picioarele ce strabateau in alergare pentru a cata oara Calea VIctoriei?!1

Difetenta cand alergi singur  fata de o cursa normala cand alergi impreuna cu altcineva,  este ca in permanenta te supui unei introspectii. Nu numai din punct de vedere sportiv insa intreaga ta viata trece la contorizare.  Ai o echipa care asteapta cu sufletul la gura, gand ce te motiveaza indiferent de pregatirea care o ai. Spre finish, trecand deja in revista cam tot parcursul meu prin lumea crosurilor, ajung cu gandul la sinura cursa de 10 kilometri facuta anterior. Rusinata imi amintesc faptul ca am dedicat timp pregatirii cursei. Mi-am facut un program de antrenament ba chiar m-am tinut de tot felul de activitati fizice totul pentru a ma mentine in forma. Pe cand acum nimic, bucuria participarii a fost mai mare ca orice. Am mers in schimb am mers mult pe jos, insa cu totii stim ca lucrurile difera in concurs.

Obiectivul pentru cursa era desigur sa cobor timpul sub o ora, avand in vedere ca la cursa la individual de vara am scos 1 h 04 ‘. 3

Cu gandurile astea am ajuns la Eroilor, punct unde am decis sa lungesc pasul, sa cresc ritmul si frecventa pentru a duce cursa la capat. O privire spre ceasul Andreei (pentru ca la cat de adormita am fost la plecare l-am uitat pe al meu) imi arata 43 minute, ma dezumflu putin insa incurajarile de la ultimul punct de contro,l cel mai bogat in gustari, pe care imi propun sa il pastrez pentru final, imi redau forta necesara sa duc calculele la bun sfarsit. 2

Ajung la punctul de schimb unde Radu asteapta si el nerabdator startul, a venit dis de dimineata si ne-a incurajat la fiecare schimb. Predau chip-ul, opresc cronometrul la 51 de minute si cu toata oboseala un chiuit merge inca de bucurie. Soarele se pare ca a incalzit azi atatia aleratori, dar mai ales a dat frau liber incurajarilor de pe margine. Impresionant lucru sa primesti cuvinte de incurajare de la necunoscuti. Atata energie pozitiva.

3 h 50′ a fost timpul total de parcurgere al maratonului, Locul 128/369 a fost al nostru in clasamentul final iar motivul pentru care ne-am pus in miscare a fost mult mai important.

Ivonici si-a terminat si ea cursa foarte bine, un tur al Casei Poporului intr-o duminica matinala e tot ce iti trebuie pentru a iti reda zambetul, bucuria si trezi spiritul de recunostinta. 1375253_641645125869257_721423586_n

Multumesc celor trei din echipa The turbo grasshoppers, Ciresarilor salvati Rosia Montana! si Ivonicei pentru ca se altura voioasa in evenimente sportive! Desigur PwC Romania care s-a gandit la noi tot timpul cursei, ideea cu numele pe tricouri apartinandu-le!

 

Reclame

Semimaratonul International Bucuresti ~ 19th May 2013

IMG_0003La primele editii am alergat Cursa Populara, apoi am inceput sa vin si cu elevii de la scoala (Scoala Gimnaziala I.G.Duca, Sector 5), m-am intors din Danemarca si m-am agatat de aceasta competitie cu o cursa de 10,548 km alaturi de Cristi, veseli trecand linia de finish, iar anul acesta din scurt in ultimele zile de inscriere cu pret acceptabil (33 Euro/echipa), ne-am hotarat sa facem echipa pentru stafeta.

Componenta echipei pentru 4×5,27 km in ordinea de start: Evelina Rustem – Cristian Letchin- Catalin Manoliu- Alexandru Dumitrescu.

Alergand sub denumirea de Ciresarii in Miscare, impreuna cu Cristisor, ne-am facut doua tricouri rosii ca focul, de ne-au sfarait talpile, cu denumirea Asociatiei si ne-am pregatit moral pentru cursa ce urma, pentru prima data pentru amandoi la o stafeta. IMG_0018

Cum imi place sa ma implic de felul meu cu tot sufletul in tot ce fac, am imprastiat vestea Cursei Copiilor la scoala. Fara sa insist 99 de elevi au venit foarte incantati cu copia certificatului de nastere pentru a ii putea inscrie, online, apoi concret la fata locului sa fac tabelele pentru viza medicala. 64 din acest numar fantastic si-au pastrat entuziasmul si curajul pana pe data de 19 mai si s-au prezentat la start.

Dis de dimineata am alergat si eu de zor, fiind primul schimb al cursei cei 5 km. Traseul a ramas acelasi de la un an la altul, asa ca il stiam prea bine. Desi startul putin cam confuz pentru mine, fiind tot timpul cu ochii dupa numere asemanatoare mie, stiind ca Cip-ul inregistreaza tot, am alergat cat de sprinten am putut. DSCN6645

Desi aproape jumatate de distanta s-a mers din cauza numarului mare de participanti, am incercat sa imi fac culoar si sa ajung cat mai repede la Muzeul de Istorie, unde Cristi ma astepta cu emotii in sunet de galerie. Am asteptat sa plece in pasul lansat in tempo moderat, si in acelasi ritm am pornit si un inapoi la start,  unde Ivo si Florin, ajutoarele mele la crosuri imi asteptau intoarcerea. DSCN6664

Nu dupa mult timp dupa incheierea cursei intr-un ritm mai alert de Catalin dar mai ales de Alex, au inceput sa apara si copilasii veseli in ciuda caldurii timpurii de afara. Asa ca am luat pozitia de inscriere: numar- ace de siguranta- punguta- bifat prezent! Iar ajutoarele au roit in jurul meu Cristi si Catalin 🙂SDC11334

Si cum cursa nu dureaza atat de mult cat asteptarea, caldura am simtit-o din plin pe cararile intortocheate ale spicului meu, cu atentie programat la coafor dinainte. De copii ce sa mai zic si de parinti, din pacate astea au fost conditiile. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dar la sacrificii mari vin si recompense pe masura, asa ca iata clasamentul: Ciresarii in Miscare s-au clasat pe locul 9 la stafeta, surprinzator cel putin pentru mine a fost o mare implinire, iar ca o traditie sper de acum inainte, am castigat a doua oara „Scoala cu cei mai multi participanti” la MIB (si le multumesc pe aceasta cale organizatorilor) si a 4-a oara per total daca luam in calcul si Crosul Casiopeea; ceea ce nu poate decat sa ma bucure si sa ma convinga sa mai particip si alta data, avem timp pana la toamna sa ne gandim la ce proba ne inscriem!

Pana atunci, pas intins la alergare Ciresarilor!

 

 

 

Bucharest International Half Marathon ~ 3 Iunie 2012

E primavara in Danemarca, soarele isi raspandeste generos razele iar mie imi vine o idee. Ce ar fi ca intoarcerea in tara sa fie una mai usoara ocupandu-mi mintea cu un cros? Ce ar fi sa aduca o schimbare si anume o cursa lunga de 10,5 km? Nu pot sa tin ideile intre patru pereti asa ca dau sfoara-n tara iar Cristi se alatura bucuros.

Vremea imi sustine planul si incep alergarea la Lacul Brabrand. Antrenamentul e riguros si asternut pe foaie, cam acelasi lucru se intampla si in tara unde Cristi isi organizeaza frumos planul de bataie.

Andrei Antonescu ne da amandurora un sfat de specialist de fiecare data cand are ocazia. Numar zilele, la fel si kilometrii alergati; sunt optimista. Chiar daca alergarea la lac este schimbata cu BeachVolley in campusul nostru in ultima luna, sunt vesela si fac miscare chiar daca nu specific.

Inainte cu doua saptamani descopar stadionul din Viby, asa ca bicicleta va „cobori pe deal in jos” cu orice prilej. Tot aici imi amintesc alergarea de garduri invatata in primul an cu mult drag, dar si cateva reguli de orientare turistica practicate in geocaching un joc raspandit pe tot globul ce ne-a pus in miscare in timpul liber, dar sa nu uitam de Hula Hoop in ale carei taine suntem initiati de colega din Italia.

Echipa de volei nu slabeste deloc meciurile asa ca nu ne miscam din nisip de dimineata pana seara. Zilele insa sunt numarate asa ca incep sa imi fac griji pentru cursa in care sunt deja inscrisa, Cristi e si el in aceeasi situatie.  Antonescu ma intreaba curios cand ma intorc, iar la raspunsul meu „pe 2 iunie”, rade pentru ca vin ca profesionistii cu o zi acomodare.  Nu-i nimic, particip cu tot sufletul asa ca trebuie sa reusesc.

Nu puteam sa ma intorc in Bucuresti fara a face un tur complet al lui dintr-o rasuflare , aca sa harta cursei ne poarta pasii in cele mai frumoase colturi: Piata Unirii, Casa Poporului, Calea Victoriei, Parcul Izvor, Parcul Operei proaspat renovat si Parcul Eroilor.

Desi inca resimt oboseala ultimei luni in Danemarca, sunt plina de energia reintalnirii: Ciresarii se regasesc printre alergatori dar si voluntari, Clubul de Miscare pentru sanatate, Elu si grupul „Cutezatorilor care cuceresc orice”, chiar si o fetita de la scoala unde predau impreuna cu parintii, chiar si Ola si Margherita ma incurajeaza tacute intr-un desen, sunt norocoasa.

Ne asezam tacuti la start printre alergatorii curajosi. Imi repet obiectivul in minte: „alearga fara oprire si incadreaza-te intr-o ora”. Radem cand ne dam seama ca am incurcat numerele de concurs  si Chip-urile si pornim in alergare cu acelasi picior. Alergam cot la cot si imi dau seama cat de cald e afara desi e doar 9:30. Starea generala e buna, la punctele de control primim apa si ne racorim fara a ne opri o clipa, insa schimbam priviri iar in dreptul fotografilor chiui ca un indian , mi-era dor sa alerg.

Kilometrii se risipesc unul cate unul, fapt de care suntem atentionati pe margine. Doi kilometri atat mai avem , trecem de Parcul Eroilor, Parcul Izvor iar adidasii parca alearga singuri. Trecem linia de finish bucurosi cu acelasi picior asa cum am inceput.  Colegii voluntari (Irina) ne medaliaza cum se cuvine, chiui si topai de bucurie.

Reintregim grupul si asteptam premierea colegilor,Ion Bocancea alerga de zor pe sensul de intoarcere cand noi abia plecam iar Florentina Buga pastreaza traditia cursei populare. In cateva zile primim diploma insotita de locul ocupat si timpul de concurs: locul 138 / 15 la categoria de varsta iar timpul: 1:04:57. Sunt mult prea multumita, crosurile sunt un hobby de suflet pentru mine asa ca pot spune bucuroasa ca obiectivul este indeplinit chiar si cu o marja de eroare de 5 minute.

Acum pot sa zic cu adevarat ca  m-am intors in Bucuresti.

PS: Singurul lucru neinteles de mine este ora tarzie aleasa de organizatori pentru cursa celor mici: 12:30 intr-o zi atat de calduroasa. Nu este singurul cros unde am intalnit acest mister.

Crosul Loteriei Romane 3 Octombrie 2010

Pentru ca sunt destul de aglomerata am tinut totusi la cronologie si am inceput pe rand, am omis deocamdata deschiderea de la facultate pentru ca nu imi gasesc cuvintele. Asa ca voi scrie de Crosul Loteriei, care anul trecut s-a desfasurat pe un traseu destul de lung si am tras de mine la indicatiile lui Vali,dar  am reusit sa ies pe locul 109. Anul acesta am vazut pe afis ca traseul s-a modificat si ca este mai scurt, asa ca nici nu m-am gandit sa nu fiu la linia de start.

Dupa ce Gabi Szabo a dat startul si am trecut in alergare pe langa magazinul Unirea si Biblioteca Nationala, si vedeam in fata cati erau, mi-am dat seama ca m-am inselat si ca traseul era cam la fel de lung(Rondul de la Alba Iulia). Banuind ca Intersectia Bulevardului Unirii cu Lucian Blaga este prima dupa Magazinul Unirii, cand am vazut ca inainam cu spor mi-am dat seama ca este vorba de strada unde 123 vireaza la dreapta spre Mall Bucuresti.

Anul trecut mintisera ca traseul este de 4 kilometri, ceea ce mi se pare imposibil pentru ca anul asta au anuntat ca are 5 kilometri 200, el fiind totusi ajustat. Pentru ca a venit frigul nu au fost participanti ca in editiile trecute, dar au depasit sigur numarul de 2000, eu am venit alaturi de Irina si Cristina.

Rucsacul fiind nelipsit din alergarile mele, acum am inceput sa-l fac doldora cu haine de schimb, de grija frigului de afara. Am alergat in ritmul meu, dar am simtit oboseala in comparatie cu crosul anterior, distanta fiind mai mare. Am ajuns la finish cu numarul 60 si am fost foarte nemultumita ca pentru a ma inscrie pe tabel, a trebuit sa imi ia biletul cu numarul, eu avand arhiva mea in agenda cu performanta mea la crosuri, mi s-a parut aiurea sa-mi opreasca numarul. Mai ciudat ca pentru a-mi ridica tricoul castigat, trebuia sa predau si numarul de concurs…asa ca nu am ramas cu nimic altceva decat cu tricoul. Tot o comparatie cu cel de anul trecut, asta este mai viu colorat si mai vesel.

Tombola nu s-a mai tinut, pentru ca acest cros s-a desfasurat simultan in 5 orase din Romania,ceea ce e bine.

Ca dupa orice cros, desi alergarea se face pe teren dur, adica pe sosea, ingramadeala este, copii ce se imping si se ingramadesc, senzatia de pe traseu dar si de dupa trecerea liniei de finish este una placuta. In timpul alergarii imi analizez miscarile, senzatiile, imi testez vointa si ambitia. De exemplu de obicei la crosuri cand organismul incepe sa oboseasca, sau cand pornesc cu un ritm nepotrivit incep sa imi amorteasca mainile, de data asta simteam cum inima imi pulsa mai repede decat in piept in ultima masea de pe partea stanga jos.

Astept cu nerabdare urmatorul cros, urmatoarea provocare. O sa fie duminica viitoare Crosul Toyota, in jurul Casei Poporului, 17 Octombrie.