Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘rodica ojog brasoveanu’

Anonima de Miercuri ~Rodica Ojog Brasoveanu

anonima-de-miercuriÎntotdeauna mă întorc la Rodica Ojob Braşoveanu cu drag şi nerăbdare. Da, e ca un film serial la care aştepţi următorul episod. Desigur cartea face turul casei, avem astfel subiect de discutie şi de amuzament la întâmplările şi peripeţiile personajelor deja cunoscute şi analizate. Niciodată învechite, întotdeauna cu ceva nou şi surprinzător în rândurile când te credeai isteţ.

Planurile bine puse la punct, Melania si Mirciulică te vor distra copios cu ghiduşiile şi cu tacticile de „Mentalist” în rezolvarea cazurilor, desigur intrate fără voie in jocul făcut de scriitoare. Tipologiile create te duc cu gundul la vremuri trecute şi readuse la viaţă cu fiecare generaţie.

Anonima de miercuri m-a tranformat şi pe mine într-una, desigur, poveste veche. Nu revin încă la categoria ficţiuni reale, însă ar trebui să revin la scenariul poveştii după cartea asta.

Face parte din seria de giumbuşlucuri ale Melaniei. Recunosc, iar motanul gurmand il văd în orice coadă stufoasă care toarce. Nu foarte multe vorbe despre subiect pentru ca secretele nu au vârstă, iar scenariile ce pornesc de la secrete, de la istorii de familie sunt din punctul meu de vedere reuşite întotdeuana.

Citiţi-o, gustaţi fiecare indiciu, folosiţi orice pistă pentru rezolvarea cazului şi tot nu o sa reuşiţi să îi îndepărtaţi farmecul inconfundabil al Rodicăi. Iar când observi în metrou şi alte titluri ale ei, chiar în acelaşi vagon, un zâmbet larg de complice ţi se va afişa pe faţă fără să îţi dai seama.

Reclame

Barbatii sunt niste porci ~Rodica Ojog Brasoveanu, Noiembrie 2013

Sigur ca nu m-am dus la Targul Kilipirim ca sa ma intorc cu mana goala, asa ca am cercetat fiecare raft, cos si desigur nu am scapat din ochi etichetele cu reduceri. Cat credeti ca am dat pe o Rodica Ojog Brasoveanu veritabila? Nici mai mult, nici mai putin de 3 lei.  Iar cand am vazut cele trei titluri, din care 2 le aveam deja acasa, variantele s-au imputinat vertiginos ramanand la cea cu titlul dupa care multa lume in metrou va intoarce capul.barbatii-sunt-niste-porci-epub_327_1_1331203158Sursa: ebooks.dol.ro

Ei bine, stilul Rodicai Ojog Brasoveanu este formidabil, te vrajeste prin replicile pline de umor, prin simplitatea limbajului si desigur prin locurile autohtone pe unde te-au purtat si pe tine pasii.

O culegere de situatii de viata ce aduc a penibile sau a paguba. Personaje se perinda pe scena dezamagirilor si a despartirilor. Femei urate, frumoase, destepte, proaste Rodica stie cum sa le contureze calitatile si defectele dar mai ales ca un psiholog-sociolog stie sa construiasca povesti cu ele.

Stiu ca ma uitam intr-o noapte tarzie cu Ivonici, cand ne tot distram pe temele alese de Brasoveanca in cartile ei la o emisiune de-a lui Badea unde era invitata. Zicea ca umbla prin baruri, prin carciumi sa analizeze tipologii umane pentru conturarea personjelor si se pare ca s-a meritat, personajele sale sunt de exceptie.

Se pare ca pentru aceasta carte a avut cred mult de lucru avand in vedere ca este asemenea unei enciclopedii de ocazii ratate, de situatii cu decizii anapoda, sau intamplari cu ghinion sau cu zile in care norocul le-a fugit din cale personajelor.

Nu cred ca trebuie sa amintesc faptul ca am ras cu lacrimi, iar in metrou avand in vedere titlul, desi situatiile sunt de tot rasul indiferent de ce parte de afli (barbat sau femeie) nu stiam cum sa o tin pentru a nu sari in ochii  critici ai partii masculine. 9786065790681_p0_v1_s260x420Sursa:www.barnesandnoble.com

Mult asteptatul Revelion din anul 2o00, promisiuni, complimente, minti diabolice, sau din contra naivitate …cam toate ipostazele iubirii ratate. Anunturi matrimoniale si oferte generoase, de fapt minti jucause cu planuri foarte bine puse la punct pentru a isi indeplini anumite dorinte arzatoare.

Vei vedea ce efect energizant si revigorant au cartile Rodicai Brasoveanu. E de ajuns sa citesti primele propozitii dintr-o carte pentru ca ea sa se lipeasca de mana si sa te poarte pe meleagurile Romaniei din anii ’80, chiar daca acum nu sunt multe schimbate fata de atunci in tipologii.

Povestea cu anul 2000 m-a facut sa ma gandesc cum am petrecut eu de Revelionul acela, la prima privire, eu aveam 11 ani, iar Ivo 15. Anul 2000 asteptat de unii pentru eclipsa de soare, de altii pentru trecerea in alt mileniu iar de altii pentru a da nastere unor copii minunati, lumina familiilor, ma refer aici la copiii din clasa ce o am la dirigentie.

Scenarii diverse, vocabular foarte dezlegat la limba si mult haz. M-as mai apuca de ea o data, dar ma asteapta Anonima de miercuri in tipla inca, cumparata cu Gazeta Sporturilor.

Veseliti-va oameni buni, descretiti-va fruntile! Iar pentru cei sensibili, uite na ca a scris si „Grasa si Proasta” pentru varianta feminina! hihi.

//

320 de Pisici Negre ~ Rodica Ojog Brasoveanu February 2013

394867_10151449438737803_1913849738_nSa fiu sincera  mi-era dor de nazbatiile Melaniei si desigur un alt motiv sa mananc fondante nu gaseam decat sa il regasesc pe Mirciulica intre alte sute de pisici. Cadoul din partea lui Cristi a cazut la tanc in luna februarie. Asa ca nu am stat pe ganduri, am incheiat socotelile cu cartea „O zi” David Nicholls, ce ramasese nceputa la plecarea mea in Danemarca, doar ca sa nu ma mai gandec la ea, insa cu nimic deosebita.

Intamplarea de fata insa iti fura toate zambetele indiferent de locatia in care te afli sau oboseala ce ai acumulat-o. Te asigur cititorule ca Melania se mentine in stan-dar-de! 🙂

Deja te gandesti si incerci ca iti aduci aminte ultima carte citita de Rodica Ojog Brasoveanu! Nu-i nimic sunt convinsa ca sunt din categoria ce le-as putea savura si a doua oara! Personajele sunt aruncate in valurile destinului, tinut foarte bine in frau de protagonista noastra chiar daca situatia nu este pe deplin deslusita. Nu ar mai fi ea melania daca nu ar reusi sa prinda si un capat al firului si sa il croseteze dupa bunul plac!2013-02-22 23.23.44

320 de pisici negre vine in intampinarea dorului meu de Mitzu. Fondantele le-am luat din Stefan cel Mare de data asta, nu de la Cofetaria Georgi!

M-am delectat cu sotiile Melaniei, cu nervii intinsi la maxim ai maiorului Cristescu si ai lui Azimioara, dar nu in ultimul rand m-am distrat la umorul englezesc al lui Ned Morton.

Merita sa te arunci in glumele si in distractiile grupului Melania- complicii pentru a iti descreti fruntea zilnic. Mai am o carte din stocul rodica Ojog Brasoveanu asa ca nu intru in panica!

„Sa nu ne uitam la ceas”- Rodica Ojog Brasoveanu – July 2012

Intru pe ultimele cincizeci de pagini din filele cartii „Sa nu ne uitam la ceas” a Rodicai Ojog Brasoveanu si nu pot sa ma dezlipesc de copertele lucioase. Titlul si evenimentele ma socheaza, ma preseazamai rau decat un cronometru.

Elefantul mi-a daruit-o cu un voucher desigur la indemnul primit intr-un comentariu la cartea „Cianura pentru un suras” si de buna seama ca nu mi-a parut rau, mi-era tare dor de o carte care sa reuseasca sa ma tina in priza pe durata cititului.

Melania si-a schimbat mantia si numele in Elvira Manu, o misterioasa ce isi permite sa se cazeze la Athene Palace si ne poarta cu dorinta ei „de a fii nebuna” pe strazile Bucurestiului vechi, din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Un mister ce se ridica pe buzele cititorilor o multime de intrebari ale caror raspunsuri vor fii amanate spre ultimele pagini cu talentul scriitoarei ce nu te lasa sa rasufli linistit ca si cum ai stii totul.

Generalul Von Sundlo este creionat si el in tablou pentru a face deschiderea jocului politic al mai multor tabere, fiecare urmandu-si interesul pana in panzele albe. El se afla in concediu de convalescenta pe taramul pitoresc al Romaniei, concediu ce va prinde culoare alaturi de gratioasa Elvira Manu.

Fragmentele ce se intrepatrund ca un puzzle ce aduc de fiecare data un element-cheie in toata excursia aceasta ce lasa un parfum  imprevizibil celor doi protagonisti: Elvira si Kurt.

Drumul spre Eforie mi-este deja cunoscut din atatea si atatae alte carti insa ma fascineaza intotdeauna modul in care autorii ii dau o nota aparte.

Toata povestea se deruleaza sub atenta supraveghere a nazistilor, Kurt fiind mana dreapta a lui Hitler, detinand cheia spre armele secrete ale acestuia. Rand pe rand, grupurile ce roiesc deja in jurul cuplului isi dezvaluie identitatea iar obiectivele lor te tin ca pe ace. Kurt le simte greutatea pe umerii deja garboviti din cauza razboiului si a bolii.

O casatorie dezbinata, o alta formata, o poveste de iubire ce pare a prinde aripi… iubire spulberata de un glont, cu o putere mult mai mare decat ideea mortii. Povestea din spatele scenei tesuta cu atata subtilitate de autoare, parca ii si vad zambetul Melaniei punanad ceva la cale alaturi de Mirciulica.

Istoria va lua alta turnura, durerea provocata de jocul de scena  va scoate la iveala adevarate personalitati.

Sfarsitul, te las cititorule, sa il descoperi singur poate cu sufletul la gura, poate vesel. Numai cineva care a mai citit Rodica Ojog Brasoveanu stie cu siguranta ca va ramane cu cartea in brate si urmatoarele minute.

Intensitatea trairilor e mare, iti trebuie timp sa te linistesti insa pot intui urmatoare miscare.  Vei cauta in graba o alta carte a aceleiasi autoare. Si Doamne fii laudat, sunt destule!

Cateva citate in loc de incheiere:

„Dragoste de ce nu-ti pasa de calendar? De ce te uiti mereu la ceas?”

„Fapta buna n-o ia vantul”

„Intai sa iti cauti vecinii si mai apoi sa iti iei casa”

„O priveliste care spune totul despre exotismul acestei tari: Orientul si Occidentul oferite pe aceeasi tipsie, un curcubeu cocktail”

„Primaria si dormitorul, astea sunt drumuri de tinerete.”

„E trist cand o femeie nu mai primeste flori.”

„Visarea e lumina de luna a gandirii”

Intensitatea evenimentului este cel ce ofera importanta si nu durata.”

„it rains cats and dogs- ploua cu galeata”

Cianura pentru un suras, Buna seara Melania! ~ Rodica Ojog Brasoveanu

Desi ocupata pana peste urechi si intr-o continua miscare, aveam un dor mare de a citi beletristica, asa ca am luat de acasa cartea cu gandul ca o sa citesc printre picaturi. Nu au trecut doar cateva pagini pentru a o indragi si a o lua cu mine in geanta peste tot valorificand apoi fiecare minut prin a derula filele. 

Cartea este scrisa in stil politist, subiectul fiind tesut in jurul a doua tablouri de mare valoare un Goya si un Rembrandt gasite dintr-o intamplare de un grup de vecini intr-o dimineata friguroasa de iarna, ascunse intr-un scrin, in holul in care o teava de calorifer cedeaza in miezul noptii.

Oameni simpli, trecuti de varsta tineretii, fara mare legatura in afara bucatariei si a baii comune ce o imparteau. Intamplarea insa ii leaga foarte mult, imaginatia fiecaruia zburdand in afara granitelor, fiecare punand in seama tablourilor gasite indeplinirea tuturor viselor: casa in Anglia, vacante in Los Angeles, expozitie de sculpture etc. Totul decurge normal pana cand zgribuliti si stresati de idea disparitie tablourilor adorm in hol, surprinsi de Valcu cel de-al saselea din hora, vecinul care in noaptea incidentului nu era acasa, si care dimineata a venit sa-si ia bagajul sa plece in concediu.

Din dimineata aia, incep problemele prin faptul ca toti cei implicati in impartirea castigului de pe urma tablourilor , cad pe rand rapusi de cianura. Cercul suspectilor se micsoreaza pana la ultimii doi: Melania si tanarul sculptor Matei, acesta din urma obsedat fiind de aceasta idée se imblonaveste si este internat la ospiciu.

Ceea ce mi-a placut mult de tot la carte este modul in care autoarea subliniaza anumite detalii in carte urmand ca apoi sa rastoarne situatia total si sa iti arunce apoi alte detalii indispensabile. Asadar in primele capitole cand cei 3 mor din cauza cianurei, Melania este pusa in lumina suspectei, ea fiind cea care vine cu ideile de ascundere a cadavrelor, secvente de-a dreptul comice: Panaitescu primul care a cedat a fost declarat la “Militie” drept sinucis, apoi domnisoara Scurtu drept disparuta, dar ingropata in acelasi cosciug cu Panaitescu, in cele din urma Popa transformat intr-o statuie de catre Matei, la ideile Melaniei. Ultima intamplare cand Matei este convins ca Melania i-a omorat pe rand pe toti si ca el este urmatorul o ia razna, tot la ideile batranei.

“Militia” va insoti toate paragrafele inca de la primul caz, incercand sa demaste criminalul si sa opreasca sirul mortilor, insa nicaieri nu a gasit probele necesare sa acuze pe nimeni, toti colocatarii sunt supusi interogatoriilor, insa fara nici un rezultat.

Ceea ce este foarte evident in carte, este faptul ca zambetul femeii cu evantai, unul din cele doua tablouri i-a furat gandurile Melaniei care este acum in stare de orice pentru a-l obtine. Prima parte a cartii: “Cianura pentru un suras” se incheie cu succesul domnului maior Cristescu de a demasca criminalul, Valcu, colocatarul plecat in concediul, si aceasta cu o minte diabolica, cu un plan foarte bine pus la punct, criminalul de la distant foarte bun cunascator al mintii ascutite a Melaniei, facuta complice doar prin faptul ca zambetul femeii ii fura linistea sufleteasca, toata atentia ei fiind atintita asupra modului in care sa faca rost de tablou. Melania ramane in foarte bune relatii cu maiorul Cristescu, de la aceasta intamplare.

Cea de-a doua parte: “Buna seara Melania!” cuprinde planul personajului principal de a-si insusi tabloul cu pricina. Desi m-a fermecat de la inceput, Mirciulica, motanul Melaniei are si el un rol impresionant in toata opera. Motanul este cel ce o insoteste in toate actiunile pe Melania. Un motan istet si gurmand pentru ca asculta povesti de Ion Creanga, Petre Ispirescu in fiecare seara si mananca impreuna cu batrana fondante si rom.

Mintea ascutita a acesteia, mi-a dat de inteles pana la sfarsit ca a fost in stare sa isi pastreze doua personalitati total diferite, fara a da banuieli nimanui in afara de maiorului Cristescu, care pana la final simte ca isi pierde cumpatul, neputand gasi nici o proba incriminatoare, avand in schimb atatea indicii. Incepe sa aiba indoile in privinta capacitatii lui de a rezolva cazuri, si tinzand sa creada ca batrana a facut planurile perfecte fara a-I scapa nici o proba. Melania in conversatia ei cu motanul, a reusit sa puna la cale un plan fantastic prin care sa intre in posesia “femeii cu evantai” si prin iscusinta gandirii reuseste sa convinga trei oameni , fara a o cunoaste, sa puna planul in aplicare, acestia urmarindu-si interesele lor respective sa scape de politie fugind din tara.

Prin gandirea multilateral dezvoltata, Melania, da dovada de absolute toate calitatile: reuseste sa convinga, reuseste sa nu dea de banuit cu nimic, reuseste sa sugereze la momentul potrivit fara a fii suspectata, reuseste sa conduca actiunile in directia in care vrea ea intotdeauna, sa improvizeze sis a foloseasca ocaziile prielnice pentu a reusi. Cu toate acestea, planul nu ii va reusii, cu toata iscusinta si perseverenta, ceva ii scapa. O persoana cu multa putere de convingere prin personalitatea ei blanda, cuminte, confesandu-se cu motanul, delicate si o gazda formidabila, a reusit sa convinga pe toata lumea in afara de maiorul Cristescu, care ajunge sa ii cunoasca toate siretlicurile, toate colturile sufletului, neintelegand totusi cum a putut un tablou sa ii fure atat de mult mintile, punand la cale atat de bine planul sustragerii panzei.

Ziua in care il sarbatorea pe Mirciulica, implinind 6 ani de impartasit casa si sentimentele, este ziua in care Melaniei Ii este demascat planul printr-o singura proba, greu gasita de maior: o poza declansata pe filmul cu detalii din muzeu, facuta din pura intamplare chiar de sarbatorit.

Melania un personaj cu atata putere, cu atata control asupra sentimentelor sale, asupra celor din jur, o fiinta ad-mi-ra-bi-la, prin istetimea mintii sale, prin comportament si intamplari la care ia parte. Un personaj cu adevarat de remarcat in literatura romaneasca, iar Mirciulica un partener de nadejde, un consfatuitor, un motan alintat care respecta intocmai cele planuite, cu exceptia curiozitatii lui de a apasa butonul aparatului de fotografiat.

O carte din seria celor 100 de opera esentile care desigur mi-a intrat la suflet si ar fi fost i-nad-mi-si-bil sa nu caut cele doua tablouri: “Femeia cu evantaiul” si “Vanatorul” in jurul carora s-a tesut o opera atat de reusita.