Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘skirt bike’

Povesti pe doua roti de la Tritonic ~ August 2013

iamg_roabaTot pe la inceput de august aflu de la SkirtBike, de concursul ce punea la bataie 50 de carti proaspete ce aduceau in filele lor  povesti si oameni deosebiti. M-am inscris, desigur, doar ce imi incoltise iar samburele de noroc asa ca trebuia sa il tin verde.

Lansarea cartii a fost intr-o joi, la Roaba de cultura, la o ora tare nefavorabila pentru mine, asa ca n-am avut incotro, l-am trimis pe Cristi sa ia temperatura.

Cum am primit minunata carticica, m-am si pus pe citit. Si pentru ca are doar 27 de povestiri le-am primit cu portia. Cei 27 de autori au fost adusi laolalta de amintirea comuna ce o poarta bicicletei, fie ca ea a intrat in viata lor mai devreme sau mai tarziu, fie ca ii insoteste inca in calatorie sau ca este un obiectiv pe anul ce urmeaza, ei se reintalnesc sub acelasi titlu.

Consider ca povestile pe doua roti nu pot avea sfarsit, asa cum se zice ca mersul pe bicicleta nu se uita niciodata, nici la placerea de a fi liber in miscare nu cred ca poate renunta cineva.

Oameni deosebiti, unii cunoscuti, altii la prima intrevedere se confeseaza in legatura cu momentul in care echilibrul, cele doua roti si pedalele s-au aliniat in viata lor. Desigur dinamica este asigurata din start de subiectul ce te pune in miscare.

Mi-a fost greu sa selectez povestile ce mi-au placut cel mai mult, de top nici nu se pune problema. M-au facut sa rad, mi-au trezit amintiri, m-au facut sa citesc din mers, m-au tinut captiva in paginile parfumate, iar ei sunt doar o parte: Amalia Enache, Bogdan Hrib, Roxana Farca, Anamaria Ionescu, Memo, Tony Mott, Laura Pascu Andra Pavel, Adina Speteanu, Vlad Stroescu.

Fiecare poveste, fiecare amintire a celor 27 a participat la transformarea mea, mi-au dat de gandit, au facut niste sinapse, dar mai ales au trezit in mine un dor.

Un dor sfasietor m-a cuprins de „Licuriciul” care m-a purtat pe meleaguri straine in momentul cand am incheiat ultima poveste. De mers pe bicicleta am mers de prin clasa a 3-a, am invatat la tara la bunica, mai mare fiind am castigat chiar o Bicicleta Rosie la un concurs cunoscut in Bucuresti, dar scanteia s-a aprins de-adevaratelea abia in Danemarca, unde pe langa bicicleta am avut si mediul propice de a pedala in libertate.

Danemarca, tara in care pedalatul e mai presus de orice, tara in care oricine s-ar molipsi mai ales la inceput de primavara cand iti vine cheful sa pleci de acasa sa descoperi lumea sa traiesti. „Licuriciul” care a strabatut orasul in lung si in lat la orice ora. Bicicleta care a infruntat ploaia si frigul dar a vazut si marea si nisipul. Franturi de plimbari se asambleaza in fata ochelarilor mei ca un puzzle la care am visat sa-l pun in ordine demult.

Evenimentele ce promoveaza mersul pe bicicleta m-au adus alaturi de biciclisti consacrati, alaturi de o poveste ce incepe sa prinda viata si printre masinile din Bucuresti, o poveste in care cred si la care ma gandesc.

Citeste-o si hai sa ne alaturam lor, biciclistilor! Intr-o zi voi merge si eu pe bicicleta pana la Medgidia, altii au trecut deja spre mare!

 

 

Reclame

Skirt Bike Din I.O.R. in Herastrau ~ 2nd June 2013

OLYMPUS DIGITAL CAMERANici nu mai stiu cum am aflat de eveniment, probabil pe facebook, intotdeauna imi pica in plasa cate un eveniment demn de participat, care ma tine ca pe jar pana la data de desfasurare.

Asa s-a intamplat si acum, ma tot agitam de unde sa inchiriez  bicicleta, nestiind ca exista o lista de inchiriere gratuita a bicicletelor I Velo, cum ajung acolo, startul fiind la statuie in I.O.R. si desigur pe cine mai conving sa mai participe!

Zglobie si foarte incantata am plecat de acasa cu destinatia Aviatorilor sa inchiriem bicicletele, da doua pentru ca l-am convins si pe Cristi sa ma insoteasca, Skirt Bike, tura fetelor cochete insotite de cavaleri sportivi! OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am platit cate 15 lei pentru inchiriere 24 ore,  plateam 16 lei pentru 4 ore cat credeam noi ca dureaza toata treaba. Am urcat in sa,  mi-a fost atat de dor sa merg cu bicicleta, incat am claxonat amandoi aproape tot drumul.

Prinsesem deja curaj dupa ce trecuseram de Stefan cel Mare, numai ca ce sa vezi inaintea ochilor,  nori grei atarnau din coltul cerului mai mai sa se rastoarne pe noi. La Obor exact cand ne-am adapostit sub schelele de la Mega Image, a inceput dezlantuirea. Am chicotit, am mancat, ne-am indulcit, iar afara inca turna cu galeata, ba chiar si cu grindina ca sa fie peisajul complet. OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mi-am amint atunci de planul meu cand mi-am facut rucsacul pentru plecare si am scos patura pe care presupuneam eu ca voi sta pe iarba la Roaba de Cultura si voi citi la Refacere in Sport pentru examen. Mi-am accesorizat asa rochita mea cea verde cu care vroiam sa defilez cu un poncho mult mai verde. Desi luna iunie deja, ploaia era destul de rece, asa ca atuci cand stropii s-au mai rarit am pornit si noi, apa fiind pe strada cam pana la glezne in unele locuri.OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Veselia nu s-a risipit, de altfel nici norii, asa ca am ajuns cu bine la destinatie, unde asteptau alte bicicliste cochete sa se dea startul. Avand in vedere vremea, ora s-a amanat, numai bine cat sa ajungem si noi.

Cu ajutorul organizatoarelor si a sponsorilor, mi-am impodobit cosul cu frumoase flori de camp, pe langa ciresele luate de mine la plecare. Pai suntem Ciresari sau nu? 🙂

Ploaia a fost cea care a dat startul si a rupt asteptarea, asa ca ne insiram unii in spatele celorlalti pe soseaua uda, de bucurie dau drumul unui cantecel in stilul meu ragusit. Ploaia nu a oprit cochetaria, asa ca biciclistele sunt in  trend, cine a fost mai pe faza are pelerina de ploaie, cine e mai profesionist merge fara probleme cu umbrela intr-o mana ceilalti socializeaza, totul decurge normal, chiar si circulatia.  965691_466928670048298_1173102221_o

Pedalam de zor pe acelasi drum pe care am venit, pana la Calea Floreasca, care desi am batut-o de multe ori la picior,  descopar dupa ce facem stanga strada Mircea Eliade, de o frumusete rara, care in combinatie cu bicicleta pe care pedalez de zor si ploaia, ma face sa ma simt ca in Danemarca.

Verdele inunda drumul nostru, si pedalez cu gandul ca si eu las in ruma mea o dunga verde crud. De aici suntem ca si ajunsi la intrarea dinspre Restaurantul Pescarus, apa mi se scurge pe carare, patura s-a imbibat si ea cu apa deja, doar ciresele stau inca fresh la ureche asteptand sa le mananc. 980697_466929836714848_2091946794_o

Strangem plutonul si asteptam sa se instaleze tarabele de handmade cu specific „biciclesc”, de unde nu am putut pleca fara o brosa cu doua roti. In memoriam licurici, care ma ducea acasa dupa orice plimbare lunga de-o zi.

Incepe si concursul, ploaia s-a oprit de tot si abia acum simt cat de uda mi-e rochia, si patura, dar Cristi zice sa mai stam putin ca eu o sa castig. Mai stam, analizam ce ne inconjoara si desi eu eram destul de distrata la ceea ce el zicea, numai ca imi aud numele atribuit unui claxon de la Biciclop.  Dintr-o fulgerare imi spun in sinea mea ca incepe un nou sezon de concursuri si castiguri!

Un eveniment mai mult decat reusit, iar ploaia ce ne-a insotit tot drumul l-a transformat intr-unul autentic din tarile nordice, unde vremea nu conteaza cand alegi sa mergi cu masina sau cu bicicleta, fiind o stare naturala a oamenilor. Felicitari organizatorilor si multumiri fotografilor!

In rest unde mai „biciclim” si noi in siguranta?