Believe in yourself and you will succeed! Follow your dreams and you will be happy!

Posts tagged ‘UNEFS’

Festivitate de Absolvire Master Performanta Sportiva ~ 5th July 2013

580178_685119144837407_1733803768_nSerile de vara sunt lungi si atat de placute, caldura nemanisfestandu-se ca in alti ani la inceput de iulie. Dupa sustinerea lucrarii de disertatie ne-a venit ideea unui karaoke, asa sa ne racorim si sa incheiem cum se cuvine si Masterul ramanand prieteni in ciuda trecerii timpului.

Asa se face ca joi seara eram in drum spre Mojo, unde ma mai dadusem in spectacol cu vocea mea ragusita. Cu chiu cu vai ne strangem 6, un numar rezonabil avand in vedere ca Bibi si Flori ne invidiau de acasa, avand absenta motivata. IMG_0021

Cantam 2 melodii deja devenite celebre in repertoriul de karaoke la care am luat parte, Vengaboys – Shalala melodie cu care si cine nu are voce poate sa sparga gheata. Am si dansat melodiile sunt pe gustul meu, atmosfera e de poveste, asa ca lasand fumul de tigara pe care il tai cu barda la un moment dat, se pare ca i-am trecut de 2 ori pragul in aceeasi luna.

Pe drum la plecare Irina ma anunta ca am iesit sefa de promotie, cu atata agitatie nici nu am avut timp sa ma gandesc la asta.  Ramanand doar cateva ore pana dimineata, ii intreb daca  facem un karaoke si la festivitate la microfon. Am trecut repede in revista melodii consacrate pentru astfel de eveimente, la care sigur as fi plans; insa tot mai pe sufletul meu sunt cele de munte, asa ca facem alegerea: Imnul prieteniei. 1040815_596439190400550_47356917_o

Ajung acasa si nu ma pun la somn, daca tot am primit asa o veste trebuie sa o pun la punct. Colegii nu stiu versurile si mai mult de atat nici nu stiu planul pus la cale, Printez versurile, fac cateva modificari in versuri sa o adaptam pentru faculatea noastra. Abia dupa ce am scris si cateva randuri de suflet, mintea mea s-a linistit si am putut sa ma bag la somn. Iata deci ce a iesit:

„In urma cu 5 ani paseam curioasa si foarte entuziasmata pe poarta ANEFS-ului, cum incheiem ciclul de Master si pornim la drum lung cu un bagaj solid, increzatori sa punem in practica tot ce am invatat.

Sunt recunoscatoare tuturor cadrelor didactice care au stiut sa aprinda in noi dorinta de cunoastere si de a duce mai departe traditia unei vieti sanatoase.

Avem de acum datoria sa transmitem dorinta de miscare si stil de viata sanatos celor cu care vom lucra. Si pentru ca un om este mai bogat atunci cand daruieste, dedic tuturor colegilor alaturi de care pastrez amintiri de neuitat un cantec. Ii chem alaturi de mine pe colegii de la Master PS pentru a intona impreuna Imnul Prieteniei!” versurile aici.970261_10151680420672200_1316098131_n

Ce m-a impresionat mai mult decat la Licenta, este faptul ca am reusit sa facem ceva impreuna, chiar daca nu suntem cantareti, chiar daca nu am facut decat o singura repetitie in curtea facultatii cu 10 minute inainte sa intram pe teren, ca a fost ceva spontan si nu a dat nimeni inapoi. Si chiar daca nu am plans acolo de fata cu toata lumea, lacrimile mi s-au ivit in coltul ochilor abia cand am plecat de la Filo’s pub, locatie unde sarbatoream alaturi de familie in urma cu 2 ani. IMG_0089

Si pentru a continua urarea cu un citat care imi place nespus de mult, spun asa: „Pentru a realiza lucruri marete trebuie sa mai si visam nu numai sa facem, trebuie sa si credem nu numai sa planuim.” (Anatole France)

Va urez tot binele din lume si sa ne mai strangem in cate o excursie din cand in cand, la o sezatoare sa depanam amintiri sau de ce nu un karaoke sau un eveniment in stilul Ciresarilor.1066680_596439560400513_292628305_o

Drum bun Ciresari!

 

Reclame

Gala UNEFS 90 de ani, Teatrul Odeon ~ 17th June 2013

SDC11530   Inainte sa aflu de marele eveniment fiind intotdeauna prinsa cu ceva, primesc o propunere de zile mari de la Domnisoara Alina Urzeala si anume sa insir cateva randuri in stilul blogului meu in legatura cu experienta la UNEFS. Propunerea s-a oficializat de doamna Aura Bota, primind apoi toate instructiunile legate de dimensiune si poze. 

Este adevarat ca in prima faza eram nehotarata, timpul fiind intotdeauna limita mea, insa cu putina ordine in activitati desigur ca mi-am facut liber si pentru a fi nostalgica, visatoare din fire.

Intr-o seara am luat o gura de aer si pe expir m-am pus si am scris o pagina ce sa transmita titlul „Studenta la UNEFS- O experienta de neuitat”. Iata ce a iesit.”SDC11543

Acum cinci ani păşeam curioasă şi foarte entuziasmată pe poarta mare a Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport.  Emoţionată şi compleşită de bucuria admiterii, impresionată de  istoria acestei clădiri impunătoare am intrat cu planuri şi vise, cu idei şi năzuinţe dar cel mai important plină de energie.

Ideea de la care am pornit spre “Pod Cotroceni” a fost aceea să devin instructor aerobic, iată că au trecut deja trei ani de când lucrez în domeniu şi îmi dau silinţa pentru a mă dezvolta, pentru a ţine pasul cu noile tendinţe, dar a respecta întotdeauna teoria pentru că la bază lucrăm pentru sănătate, distracţia vine pe parcurs.

Locul în cămin a fost un cadou frumos de ziua mea, iar prieteniile legate acolo le voi păstra aproape de sufletul meu mereu. Sesiunile de examene cu frig, sau ameţiti de parfumul îmbătător al teilor le-am trecut cu brio şi ne vor însoţi de acum înainte în carieră amintindu-ne de fiecare dată păţanii şi întâmplări haioase, fiecare cu câte o poveste.

Lucrările practice indiferent de natura lor, ne-au format ca o echipă şi ne-au învăţat acele lecţii de viaţă ce nu sunt scrise în cărţi. Împătimită de munte încă din copilărie, e lesne de înţeles cu câtă voioşie am bătut cărările Parângului iarna cât şi vara. Dar cu nostalgie imi amintesc şi excursiile organizate de noi studenţii, cu diferite ocazii, cu ale căror întâmplări putem rescrie cartea lui Constantin Chiriţă, de aici luând naştere grupul vesel al Cireşarilor ce sper să ducă povestea mai departe.

Cupa Leon Teodorescu este o tradiţie ce ia amploare cu fiecare an ce trece, sunt mândră să o duc mai departe şi să ştiu că am pus suflet alături de colegi în fiecare competiţie, an de an.

Am parcă şi acum în faţa ochilor Stadionul Tineretului şi lecţiile de atletism cu exerciţii ce nu le vom uita curând, probe ce ne-au îmbogăţit cunoştinţele, alergarea de garduri şi săritura în înălţime cu răsturnare dorsală mă fac să mă simt o norocoasă că am avut de învăţat de la cei mai buni. Schiul şi înotul, deprinderi ce rămân întipărite ca mersul pe bicicletă. Crosuri şi competiţii de alergare, le-am trecut la palmares chiar daca la categoria amatori, satisfacţia e aceeaşi.

Activităţile de voluntariat ne-au făcut mai buni şi ne-au dat lecţii de viaţă, iar facultatea ne-a îndreptat paşii spre multe astfel de activităţi; Special Olympics, Si eu trăiesc Sănătos, sunt doar o mică parte ce a participat la formarea noastră ca profesori, ca antrenori. Ne-au oferit o experienţă amplă şi la îndemână, ne-au învăţat să fim oameni, ne-au oferit instrumente preţioase pentru viitor.

Să fiu studentă Erasmus devenise unul din obiectivele mele la sfârşitul ciclului de licenţă. L-am pus în practică imediat ce am fost admisă la cursurile de master. Am luat calea Nordului, Danemarca a fost casa mea pentru un semestru, am redescoperint natura şi importanţa ei în educaţie. O experienţă internaţională în timpul studiilor îţi va da impulsul să vrei să ştii mai multe, să vrei să faci mai multe.  Aşa că m-am întors mai încrezătoare şi mai plină de energie.  

Sunt bucuroasa că am ales un domeniu frumos în care sănătatea şi stilul de viaţă sunt pe primul loc, dar ce este şi mai important este că putem să transmitem spiritul mai departe celor din jurul nostru pentru că nu costa nimic, ba din contră avem numai de castigat.

Deşi n-am ajuns să fac performanţă în nici un sport, mă consider o polisportivă găsind bucuria în practicarea oricărui sport.  Învaţă de la viaţă tot ce îţi oferă ea, vârsta nu e limita iar experienţele lărgesc orizonturi.”

Mai apoi a venit si invitatia de a lua parte la evenimentul aniversar de la Teatrul Odeon (aflandu-se printre primele locatii prin care am luat contact cu Bucurestiul) pe care am onorat-o. SDC11533

Alaturi de Bianca Munteanu si Oana Ionescu am privit foarte entuziasmate derularea momentelor artistice frumos imbinate cu cele de aduceri aminte si premiere. Gala a fost o adevarata poveste, pasionata fiind de a asculta de la cei ce transmit prin ceea ce fac pasiune pentru viata si miscare. 

Asa s-a facut ca din anul 1923, cand s-a infiintat facultatea, aceasta a schimbat mai multe denumiri fiiecare generatie pronuntand-o cu mandrete ca fiind cea mai potrivita: „O.N.E.F., I.N.E.F., I.C.F., I.E.F.S., A.N.E.F.S., U.N.E.F.S (doar o parte a denumirilor schimbate de-a lungul timpului).

Studenti dar mai ales fosti studenti ne-am gasit locul laolalta in seara aceasta de sarbatoare. Toti cei invitati pe scena au avut de impartasit o amintire ce cu siguranta au trezit multe altele colegilor si profesorilor, iar noua celor tineri curiozitatea dar mai ales admiratia. SDC11536

Materii ce au speriat generatii de-a randul, profesori ce si-au pus amprenta pe transformarea studentilor, activitati de timp liber ce au inchegat grupurile pentru o viata intreaga, activitatile practice ce au format automatisme, rezultate si medalii, performanta toate au format o simfonie a gandurilor, cel putin la mine in cap.

Colegi performand pe scena, un intro de exceptie pus la punct de doamna Mariana Mezei,  cat si pe parcurs moement in care mai luam o gura de aer dupa atatea si atatea momente de aducere aminte.  SDC12172

Locatia, atat de draga mie, cred ca a transmis intreg evenimentului grandoare, desi nu ducea lipsa deloc, 90 de ani de munca, de schimbari, de performanta nu sunt de ici de colo. Grupul nou infiintat de doamna Croitorul Alumni UNEFS (doar pentru absolventi cum reiese si din denumire) ne binecuvanteaza cu amintiri ale atator generatii si tot atatea povesti ce ar prinde din nou viata spuse la un foc de tabara sau reunite intr-un album de colectie. SDC12177

Ca tot veni vorba de album, cu ocazia acestui eveniment s-a realizat unul foarte frumos, „Portretul unei institutii 1923-2013” se numeste si il am chiar langa mine in acest moment, il rasfoiesc destul de des pentru ca imi pare ca emana asa o energie pozitiva intre coperte.  Aici s-a publicat si relatarea mea cu care am inceput aceasta postare, alaturi de istoria Institutiei ce ma va trimite intotdeauna la visare si faurirea de planuri de miscare. 1008733_531811853534145_733055922_o

Fara prea multa matematica, constat ca la intalnirea de 10 ani de la finalizarea cursurilor de Master, UNEFS-ul va fi iar in sarbatoare, implinind 100 de ani.

Ne vom reintalni cu drag si cu mai multe amintiri de impartasit. La multi ani UNEFS, esti un vis implinit.

Ghidul sezonului estival in Bucuresti ~ 6th August 2012

Dupa 6 ani de la prima excursie internationala, Conferinta Yes Event ce se desfasurase in Olanda ma intalnesc cu fata a carei familie mi-a fost gazda pentru o saptamana. Familia Van der Hulst, o gazda adevarata de la care am invatat foarte multe, si locul unde am vazut primele diferente dintre tarile noastre.

Constat bucuroasa ca facebook-ul chiar este util in astfel de situatii si pastreaza relatiile la distanta. Chiar daca atatia ani pana la depistarea lui cu mult entuziasm schimbam mesaje.

Vacanta de vara isi acopera zilele cu activitati, zile incarcate ca si copacii fructiferi e sfideaza caldura de afara. 6 August este ziua in care asteptam sa intru in hainele unui ghid pentru Bucuresti, ale carui stradute si frumuseti le stiu si cu ochii inchisi.

Ma gandesc din timp si incerc sa incropesc un top al atractiilor, stiu ca am la dispozitie numai o zi.

Ne intalnim la Piata Unirii cu multa curiozitate si imi aduc aminte traditiile lor: pupatul de trei ori, si cercetarea cadourilor pe loc.

Desi cea mai calda zi din august asa cum anuntau toate radiourile, noi pornim la pas cautand umbra si pisuetele (cismelele) din Bucuresti. Incepem chiar din Bucurestiul Vechi, asa ca si cum am respecta ordinea cronologica.  Hanul lui Manuc ce rezista in inima Bucurestiului uitat parca de timp, Biserica Sfantul Anton, protectorul studentilor, Curtea Veche a carei racoare o cunoastem si noi pentru prima data. Racoarea data de fortificatiile solide ne este gazda in aceasta plimbare de aducere aminte.

Stradutele Bucurestiului, proaspat renovate pastreaza amprenta unei epoci apuse, asa ca nu trecem bine de  BNR ca si iesim pe Calea Victoriei exact la Muzeul de Istorie si Cladirea CEC ale caror trepte au asistat la atatea sedinte foto cu mirese vesele.

Simt ca suntem aproape de Casa Poporului si Parcul Izvor asa ca trebuie sa le prezint cladirea ce a intrat de trei ori consecutiv in cartea recordului cu cea mai mare cladire administrativa ca suprafata, cea mai scumpa cladire administrativa si cea mai grea cladire conform wikipedia.

Soarele este intr-adevar toropitor asa ca gandul ne e deja la aleile umbrite ale Cismigiului. Si cum plimbatul cu barca este aproape o traditie pentru mine si Cristi ne avantam in patura lina a lacului spre restaurantul Monte Carlo si el pustiu din cauza caldurii. Remarc faptul ca acum pisuetele sunt la tot pasul in Bucuresti comparativ cu alte orase ale lumii, ne racorim si e deja ora mesei.

Un brain storming si ne stabilim de comun acord pentru restaurantul Excalibur, medieval si cu cate o poveste aproape de sufletul nostru. Jocurile Olimpice sunt proiectate in racoarea imparatiei. Aburii ciorbei se ridica lenesi in aer si nu are sa treaca mult timp pana sa dam de fundul blidelor.

Bateriile incarcate ne vor duce urmele pasilor curajosi spre Universitate, Piata Revolutiei, desigur si Muzeul de Arta Contemporana, fiind luni admiram doar de afara. Libraria Carturesti o fascineaza si pe Marijke convinsa de incaperile in care timpul parca iti joaca feste dar si de entuziasmul cu care ii povestesc despre ea.

Parcul Kisseleff cu umbra deasa si cu copii vioi, sade falnic intre Piata Victoriei si Statuia Aviatorilor. Strabatem aleile pline de flori, biciclete gratuite date spre inchiriere dar si scene unde sunetul fanfarei rasuna cateodata gadiland urechile.

Dar cum era sa oprim aceasta promenada brusc fara a bifa un alt parc din topul Bucurestiului?! Arcul de Triumf ne face cu ochiul in departare iar noi alunecam in labirintul Herastraului. Ratele, lebedele si vaporasul ce strabate lent dar regulat apa lacului intervin in povestile ce se deapana pe banca.

Avem o populatie ce incepe sa se deprind cu miscarea: biciclisti, alergatori, convinsi de beneficiile sportului isi fac antrenamentul.

Soarele e la apus, iar razele ce nu reusesc sa mai arda se rasfrang in geamurile Casei Presei Libere. Surata veverita face spectacol la iesire din parc. Prietenii internationali nu s-au hotarat inca asupra planului de a strabate tara, asa camai profitam de o dupa-amiaza impreuna.  Nu stiu daca v-ati prins de zona ce a ramas neexploatata din Bucuresti asa ca va spun eu. De la coltul Liceului Lazar pornim spre Facultatea de Drept, Opera si parcul ei cel renovat ce te binecuvinteaza cu istorisiri despre Dambovita, o adevarata oaza de relaxare.

Universitatea Nationala de Educatie Fizica si Sport si ea cu atatea povesti, si altele la numar ascunse inca in labirinturi si tuneluri.  Dar destinatia e sigur spre Gradina Botanica unde inca am permis de intrare de la actiunile de voluntariat la care am participat. Mi-era dor de aerul proaspat din zona Carpati unde alta data alergam dimineata, de parfumul trandafirilor multicolori ce isi dezbraca petalele uscate in iarba proaspat cosita. De data asta acordam pestilor portocalii din lac accesul la o cina cu biscuiti.

La Cafeneaua Zodiac, Mielul, colegul nostru ne asteapta cu masa unde ii ajutam sa isi puna la punct planul de vizita a tarii, unde nu mai suntem ghizi decat mentori 🙂

Feedback-ul e clar, primim chiar statutul de ghizi cu acte in regula. Sunt bucurosi ca au descoperit Bucurestiul asa cum cineva drag le-ar rezenta casa. Depanam si impartasim acum inainte ca ei sa descopere Romania in adevarata ei frumusete. Drumul luing ii asteapta, traseu in care mi-am permis sa mai adaug cateva orase cheie ca Sighisoara, Cluj-napoca, Sibiu.

Multumita le urez drum bun si astept linistita impresiile din vacanta. Fie ca Romania sa mai respire prin natura nespus de frumoasa ce i-a mai ramas multi ani de acum incolo!

Christmas Parties ~ 10Jukebox/ 13Unefs /15Crama Pandurilor/ 21RomExpo December 2011

E primul an in care spiritul Craciunului se apropie cu petreceri si rost de dans si de aduceri aminte. De neasteptat insa anul in care Mosul si-a descarcat toolba de-a binelea bucurandu-ma cu cadouri de la persoane de la care nu ma asteptam.

Asadar sezonul s-a deschis cu petrecerea de Craciun a lui Ivonici in clubul Jukebox care desi e ornat cu tot soiul de chitare mie imi da impresia unei corabii, fiind tapitat cu lemn.

Desi muzica nu a fost chiar pe gustul meu, am fost fascinata de formatia EA care a cantat sa incante electronistii, mai exact tobosarul, care mi-a adus aminte de vremurile cand imi doream sistem de tobe. (Petrecere de Craciun – EA @ Jukebox)

Dupa cum imi dau seama acuma cele patru petreceri m-au purtat prin stiluri diferite, si ele insele au fost total diferite.

Urmeaza incalzirea pentru dans cu o activitate gen sezatoare chiar la facultate. Doamna Urzeala si Doamna Teodorescu organizeaza un curs in straie de sarbatoare „Performanta sportiva” asa ca fiecare trebuie sa aduca un ornament de brad ce sa semnifice performanta. Si nu mult a trecut pana a inceput ora minunata, intr-un decor abia acum descoperit, o sala de sedinte exact pe acoperisul facultatii. Intotdeauna ma intrebam cum se ajunge in turn, iata raspunsul prin cabinetul catedrei de teorie.

Avem brad si surprinzator majoritatea venim pregatiti sa-l impodobim, prezenta este surprinzatoare si ea, asa ca rand pe rand ca la o serbare de scoala iesim in fata si ne prezentam decoratiunea. Ce puteam face altceva decat dragutele mele brose in straie de fulgi de nea, ale caror petale sa semnifice componentele capacitatii de performanta.Irina a facut beteala ecologica, Mickey simbolul iernii polare pinguinii origamii iar floricica bradutul cel dulce, sa nu-l uitam si pe Anton care vine cu Steaua.

Nici doamnele profesoare nu s-au lasat mai prejos si ne-au pregatit cate un glob cu mesaj. Ne-am obisnuit deja sa fm surprinsi de domnisoara Urzeala asa ca nici nu imi pot imagina sa nu fi participat la aceasta intrunire.

Am povestit la lumina instalatiei din brad si in ambient de colinde si miros de dulciuri ce populau in intregime toate mesele si am primit caldura evenimentului in sufletele noastre.

Nu mi-am tras bine sufletul ca Mihaela ma anunta ca si scoala organizeaza o iesire la Crama Pandurilor cu acelasi prilej, chiar langa scoala acolo, n-am fost niciodata, asa ca nu am cum sa refuz, e o ocazie.

Desi pana la ora intalnirii ma cam luase moleseala, si cheful scade in intensitate, dar trebuia sa inaugurez rochia neagra facuta de Nonuca, asa ca ma urmesc.

Ajung la fix cand formatia incepe sa cante, asa ca vreau doar sa am energie si sa dansez ca „pe timpuri”, mananc clatitele cat lautarii isi acordeaza instrumentele, asa ca e motiv bun sa ne ridicam la dans.

Mi-am amintit de toate spectacolele avute in liceu cu Doina Dobrogei fost Pandelasul asa ca am dansat neincetat cu tot sufletul in memoria sarbelor interminabile de la vreo nunta demult trecuta. Asa da inaugurare a rochiei: sarbe, hore, invartite, nu ne-am oprit deloc, 4 dansatoare infocate am fost constant in zona restransa dedicata acestei activitati.

Fiind departe de casa a trebuit sa sa ma retrag, dar incantata fiind ca am dansat cum nu o mai facusem demult.

Nu avem ragaz de odihna, pentru ca primit de la Primaria Sectorului 5 invitatiile pentru marea Petrecere de Craciun de la RomExpo organizata de Marian Vanghelie. Daca tot e primul meu an in invatamant, de ce sa nu particip si aici, daca tot e rost de dans si voie buna.

Fiecare eveniment cu debutul rochiei lui, asa ca fiind vorba de RomExpo am ales modelul propus de Ivonici ce s-a dovedit a fi o provocare pentru Nonuca.

Am intarziat din acelasi motiv, moleseala si lucrul cu brosele cadou, insa am avut timp de ajuns cat sa topai si sa gust din ceea ce s-a servit.

Non si tati m-au remarcat si la TV, cand cei de la Realitatea Tv faceau caz pe seama cheltuielilor facute de Vanghelie cu marele eveniment, care pe buna dreptate au fost.

Probabil nimanui nu ii era dor de Andreea Banica sau Smiley si Alex Velea si s-ar fi bucurat mai mult la o prima insa decat deloc mai bine si atat, probabil asa s-ar justifica numarul mare de participanti.

M-am bucurat in schimb de Brenciu si Voltaj, insa am fost dezamagita de ceea ce am vazut in jur. Panica dupa baloane,dupa orice, modul in care toata lumea se napustea la cate un nimic, avand in vedere ca totusi sunt cadre didactice.

Mancarea rece si ciudata, nu sunt eu mofturoasa insa am cam ales din farfurie asa ca noroc cu niste frigarui ca mi-am acoperit necesarul de energie cat sa ajung pana acasa. Nu cred ca sunt singura care a ramas cu impresia ca totul a fost de fatada, cu toate ca m-am simtit foarte bine la spectacol si la dans.

E prima data cand vad RomExpo amenajat de sarbatoare si concert fiind strabatut de lasere si lumini, tipete si voie buna.

Cu aceste petreceri nu incheiem sezonul insa revenim la normal cu intalniri in ceainarii cu gust de iarna si joc, magia cadourilor si alte activitati de suflet.

Targ de carte Gaudeamus la RomExpo ~27 Noiembrie 2011

In ultima zi a targului ne facem timp sa rascolim si noi rafturile incarcate ale standurilor din RomExpo asa ca ne facem loc in furnicarul dornic de reduceri eu, Criss si Flori.

Primim inca de la intrare un manunchi de reduceri, ne pozam chiar cu mascota apoi ne punem pe cautat. Am deja in minte cateva titluri ce m-as bucura sa le gasesc la reducere.

Humanitas, All, Nemira standurile centrale sunt in plina forfota, preturile nu sunt mai mici decat pe elefant.ro, a caror mascota imparte vouchere de 1o lei si plase cartonate.

Ne despartim, cautam, scanam toate titlurile e chiar si o lansare de carte, dar sunt totusi derutata de preturi desi figureaza ca reduse. Trecem chiar si pe la standul UNEFS, unde cu un an in urma stateam bucuroasa. Vorbim cu doamna bicliotecara si ma hotarasc ce sa cumpar.

Mi-a placut mult PS: I love you, asa ca voi cumpara Suflete pereche tot de Cecilia Ahern, de la All, cu reducerea de 5 lei de la intrare si cu alta reducere de la stand, dau 16 lei si mai iau o carticica „25 de lucruri de facut inainte de a spune DA” sa i-o dau lui Ivonici dupa ce se intoarce din America.

Ne intalnim toti trei in fata la aer curat, cautarea ne-a cam incins, iar aglomeratia ne-a obosit de-a dreptul.

Facem rezumatul, Floricica si-a cumparat un stoc intreg, ma hotarasc si eu intr-un final si ma intorc la cei de la Carturesti sa iau ceaiul de Mango, mi se pare de poveste.

A fost o plimbare reusita, ne-am mia clatit ochii, am mai punctat un targ.

PS: De aici am fugit la Sala Palatului unde era Targul Health and Beauty, si acesta pe sfarsite asa ca nu am pierdut prea mult vremea, nu era nimic interesant de-a dreptul, mancare si creme.

Citeste si transmite mai departe! In curand si recenzia cartii si desigur stocul achizitionat de pe elefant.ro cu voucherul.

Festivitatea de absolvire, banchet ~ Promotia 2011 Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Inchid ochii  si imi aduc aminte de liceu, de perioada in care m-am hotarat sa vin la ANEFS (acum UNEFS), mi-aduc aminte de admitere, de momentele remarcabile fiecarui an pentru ca ele vor lua temporar vacanta deoarece ciclul de licenta a luat sfarsit.

          Ciudat cu sistemul asta Bologna, multi poate ne-am fi dorit sa mai continuam un an in aceeasi formula, iar cei ce sunt nevoiti sail faca cu siguranta ar vrea contrariul, asta e firea omului, “isi doreste”.

          Tot ceea ce mi-am propus pe acesti trei anis-a realizat intr-o oarecare masura, fiecare an cu finalitatile lui, iar ideea de la care am pornit spre “Pod Cotroceni” a fost aceea sa devin instructor aerobic, iata ca am trecut deja de primul an de practica in care imi dau silinta pentru a progresa, pentru a tine pasul cu noile tendinte, dar a respecta intotdeauna teoria pentru ca la baza lucram pentru santate, distractia vine pe parcurs.

          Se pare ca inca din liceu am prins gustul prezentarii proiectelor, la facultate am reusit sa il mentin strecurand cu fiecare ocazie de cercetari stiintifice un titlu atractiv imi ramane ca pe mai departe sa caut ocazii asemanatoare, sper sa reusesc.

          Ma bucur ca am luat parte la activitatile Ciresarilor, excursiile pline de inedit, iar acum de final ar merge excursia ce va ramane cu siguranta vie pentru totdeauna…sper sa nu ramane doar misterul din ea.

          O alta categorie de evenimente ce imi vin in mintesunt activitatile de voluntariat la care am participat cu draga inima. Din astea chiar nu mi-a scapat nimic incepand cu Special Olympics, TeamWork, Mai mult Verde, si nu am uitat de Clubul de Miscare pentru Sanatate, in care as fi vrut sa ma implic mai mult, l-am lasat la urma pentu ca e pe domeniul meu si e foarte aproape de sufletul meu, clubul  este in topul celor care au reusit sa schimbe ceva in comportamentul oamenilor si in stilul lor de viata. Felicitari Ioana, Camelia si Cristina! …si tuturor celor care au inteles necesitatea exercitiului fizic.

          Trec acum la categoria alergare, hobby ce il voi pastra in continuare. Trei ani de zile am alergat la toate crosurile ce m-au prins la locul potrivit, si nu uit ideea de a face un semimaraton cat mai curand posibil.

          Am pastrat destul suspansul, sa trecem la cele doua evenimente memorabile.  Festivitatea de absolvire la care m-am sfortat din rasputeri sa nu bocesc. Zi fierbinte de vara, iar noi studentii facultatii de Educatie Fizica si Sport la unison cu robele galbene, am fost ca si razele de soare ce urmeaza sa se raspandeasca in domeniul sportului incercand sa mai schimbe cate ceva. Zi cu sunet, culoare, voiosie. Bucuria ultimei zile de student, aruncarea tocai, repetate anii precedenti cu alte ocazii, multumirea sufleteasca pentru ca ai participat la formarea ta in directia in care ti-ai propus.

          Pentru ca la festivitate nu am spus doar o frantura din tot ceea ce imi propusesem, ca sefa de promotie din motive nenumarate, l-am dezvaluit prima data in sanul familiei, cuvinte ce au adus lacrimi indiferent de cititor, emotia venind din suflet la fel ca frumusetea. Iar a doua oara l-am recitat pentru a-l convinge pe Criss sa ia parte la Banchet, a functionat, asadar va astern gandurile mele la sfarsit de facultate.

“Putini dintre voi ma stiti de Lucia din grupul Ciresarilor, majoritatea de Veverita, poate ca unii ati auzit de Veverita’s Blog insa oricum ar fi, ziua aceasta va fi cu siguranta o zi memorabila din viata mea ce nu va ocupa numai o fila a site-ului meu ci o parte din sufletul meu.

          Acest eveniment reprezinta cea mai mare realizare a mea de pana acum pe plan educational, sper ca  ascensiunea sa se produca si pe plan professional.

          Parca ieri alergam ca intr-un vis pe stadionul din Medgidia pentru a face fata concurentei din lumea sportului. Se pare ca astazi am primit raspunsul ca visele se pot realiza insa trebuie sa muncesti sis a crezi cu adevarat in ele.

          Sunt bucuroasa ca am ales un domeniu frumos in care sanatatea si stilul de viata sunt pe primul loc, dar ce este si mai important este ca putem sa transmitem spiritual mai departe celor din jurul nostrum pentru ca nu costa nimic, din contra avem numai de castigat.

         Tin sa multumesc tuturor profesorilor ce au contribuit la formarea mea, familiei care m-a sustinut in tot ceea ce mi-ai propus tuturor colegilor alaturi de care am petrecut momente frumoase si alaturi de care sper sa mai parcurg si alte trasee pline de peripetii si voie buna. Spiritul Ciresarilor sper sa nu se stinga niciodata.

          Nonuca mi-a asigurat de fiecare data originalitatea aparitiei la toate evenimentele la care am luat parte,lucrand cu spor la imaginea mea.

          Multumesc!”

Iar banchetul, nesperat de reusit, lasand la o parte bataia de cap legata de participare, m-am pregatit din timp cu model de rochie si material pentru Nonuca, pentu ca fiecare eveniment are povestea lui.

          Mi-a placut spiritual uitat de ceva vreme in care sa dansez fara oprire, sa topai pana ma ard talpile si mai cu seama pana dimineata. Laudele trebuie impartite: Mielu’ saracul s-a zbatut sa gaseasca locatia, toata stima, desi la ceva distanta, in Judetul Calarasi, la o aruncatura de piatra de la Branesti, Irina ne-a dus la sigur ghidate ce cele 4 GPS-uri guralive, magia si-a spus cuvantul: cortul, lacul, pustietatea, atmosfera intretinuta de DJ, dar si ploaia de final ce-a desenat pe cer cu fulgere tristetea din sufletul meu, pentru ca dimineata are sa vina.

          M-am simtit ca in filmele americanesi petrecerile lor de sfarsit, cu dans dans dans. Ideea fetelor (Cata si Soso) cu coregrafia pe melodia „Dansa Kuduro” a fost de senzatie.

          Chiar daca am avut ghinionul sa ne petrecem in aceeasi noapte cu cei de la master iar profesorii au fost impartiti, cei plini de voie buna au fost de partea noastra.

          Un gand de final proaspat licentiatilor in Educatie Fizica si Sport, Sport si Performanta motrica si Kinetoterapie le voi ura “ Noroc bun pe mai departe!…si sa mai organizam din cand in cand o “ieseala” de aducere aminte.

 

PS: Pe peronul de la linia 9 se simte briza marii, in doua ore si jumatate nisipul va gadila in sandale iar obrazul va fi ars de soare… ahh de ce nu mi-am luat costumul de baie!

PS: Greu sa faci o selectie in poze si sa mai alegi si ordinea, noroc ca sunt pasionata de cronologie :)))

Sesiune de Comunicari Stiintifice DPPD 15 Aprilie 2011

Asa cum mi-am stabilit ca obiectiv inca de la sesiunea precedenta, anul acesta am continuat seria prezentarilor despre o alimentatie sanatoasa cu “In forma maxima prin vitamine” apropiind-o mai mult de aria educatiei fizice prin rolul profesorului in implementarea unor idei de viata sanatoasa elevilor cu care lucreaza.

Entuziasta la primirea emailului cu data limita, eram inca in cautarea materialului, pentru ca anul trecut zgarcita fiind, la targul de carte de la Sala Palatului am achizitionat numai “In forma maxima prin minerale” , fiind scoasa de editura Mladinska, gaseste-o unde nu e. Suna, cauta, intreaba, trimite, nimic, nici un raspuns. In utlima faza caut pe toate site-urile si gasesc din intamplare la cei de la elefant.ro, culmea cu sediul in incinta Apaca, asa ca nu mai pierd nici un moment dau fuga la ei si o achizitionez cu sufletul la gura, ma apuc chiar sa o rasfoiesc cu nivelul bucuriei la maxim.

Nu pierd nici un moment liber si citesc cateva pagini, incep déjà sa stresez lumea cu Vitaminele B, cu C si imi explic acum mult mai bine regimul pe care il tin, chiar si suplimentarea cu Vitamele A, E si Zinc. Ma apuc sa rascolesc tot internetul pentru a face rost de cele mai frumoase template-uri pentru a face o prezentare shock asa cum imi sta in fire si, in nici un caz sa nu scad sub cea de anul trecut. In momentele mele de imaginatie bogata imi vine ideea sa fac si ceva surpriza cu care sa imi sustin ideea si mai bine, asa ca merele, reprezentantele multivitaminelor impreuna cu pliante atasate de codita, frumos legate cu fundite vor fi ceea ce voi pregati.

Termin prezentarea din timp, chiar si scriptul, supriza o pastrez pentru cat mai aproape tocmai pentru ca gradul vitaminelor din fructe sa fie mai ridicat, imi pregatesc speech-ul cu ochii inchisi si…sunt gata. 

Fata de anul trecut numarul participantilor a fost mai restrans, sau cel putin in prima parte, apreciez totusi ca dorinta mea de a prezenta la inceput s-a respectat asa ca am fost a 2-a. Am avut si sustinatori, Criss fiind acolo special, dar si profesori pentru care am un mare respect si recunostinta.  

M-am incadrat in timp si am incercat sa fiu succinta tocmai pentru a nu plictisi ci doar surprinde placut. Primesc ca rasplata 3 numere a revistei Discobolul, pe care am timp destul si le rasfoiesc pe tren spre Medgidia. Ajung cu placere la ultimul articol cel dedicat studentilor merituosi si ma gandesc de graba daca revista inca se publica si daca din anul nostru s-au gandit déjà la cineva. Simultan imi vine ideea crearii unei reviste sportive studentesti in care in care stundeti ai UNEFS sa poata pune in aplicare ceea ce invata.

 Un alt articol ce l-am retinut a fost cel al domnului professor Pelin Florin in care se  face o incursiune a cursului montan de schi in cadrul facultatii, cu inceputurile lucrarilor la baza Parang, si locuri in care studenti Unefs s-au specializat ani la randul, inaintea existentei acesteia, si normal laudele aduse mentorului Virgil Teodorescu datorita caruia noi ne-am bucurat si ne vom mai bucura de acum incolo de baza sportiva Parang. 

Sesiunea de comunicari s-a terminat foarte repede, avand in vedere ca timpul de asteptare nu a existat mai deloc, mi-a facut placere sa prezint ceea ce am lucrat si sa fac o repetitie pentru ceea ce voi face si in scoala cu elevii poate nu peste prea mult timp.

Intotdeauna mi-a placut sa iau parte la prezentari, sa lucrez la ele, sa le pregatesc dar si sa le prezint,castigand astfel increderea in mine, am antrenament facut inca din liceu, cand nu imi scapa nici una. Momentan incerc acelasi lucru, asa ca incep pregatirea pentru sesiunea ce urmeaza, dar sa nu uitam si de proiectul SETS, “Si eu traiesc sanatos” de la care nici nu ma gandesc sa lipsesc.

ÎN FORMĂ MAXIMĂ PRIN vitamine