Promotia 2015, Clasa a VIII-a C, Ultima ora de dirigentie ~ Iunie 2015

Ar fi multe de scris pana aici, insa acest moment deosebit m-a starnit sa revin pe blog indiferent de timpul disponibil ce il am sau energia care clipoceste in baterie! E un moment ce trebuie celebrat si pastrat in cutia cu amintiri.

Saptamana ce a trecut am avut parte de „Ultima ora de dirigentie”, in calitate de diriginta dar si de primul banchet cu ai mei dragi copii. A fost o perioada cu multe deadline-uri, cu multe lucruri de facut si de rezolvat, insa am incercat sa bifez tot pe lista. Si mai sper ca m-am ridicat la nivelul asteptarilor voastre, Ciresarilor.

Astfel  a venit vremea primului discurs de clasa a VIII-a, si pregatirile pentru ultima ora de dirigentie. M-am gandit, m-am razgandit, mi-am imaginat tot felul de scenarii, dar mai ales mi-am amintit cu nostalgie cum a fost in 2004 cand eu terminam clasa a 8a.

Toate astea se petreceau pe „Sonata no. 2” si pe „Nocturnele” lui Chopin care m-au fascinat un weekend intreg. Zilele si anii au fost derulati in graba, evenimente deosebite mi-au invadat memoria si mi-au induiosat sufletul pe repeat. 

Discursul de la careu, pentru Ciresarii mei a sunat simplu, emotionat si ragusit insa din tot sufletul. 

„Acum 4 ani, pasii vietii m-au adus pe usa scolii gimnaziale I. G. Duca. Voi erati deja aici cu alti 4 ani inaintea mea, dar am inceput impreuna o calatorie de descoperire.

Sunt convinsa ca invatam pe tot parcursul vietii si ca e de datoria fiecarei generatii sa vina cu noutati , dar voi ati fost pentru mine prima lectie, pe care o asteptam cu nerbdare, pe care o voi rememora cu drag cu orice ocazie.

Ati fost pentru mine niste frati mai mici insa v-am considerat de fiecare data oameni mari. Mi-am dorit pentru voi tot ce e mai bun si am incercat sa impartasesc cu voi ce e valoros.

Iar daca in viata vor fi intotdeauna atat urcusuri cat si coborasuri, amintiti-va ca adaptarea se dezvolta prin exercitiu permanent asemeni unui muschi.

Vin ani in care vi se vor deschide aripile, sa nu va sfiiti sa visati si sa credeti in visele voastre. Sa ascultati sfaturile celor din jur dar sa le urmati pe cele ce va aduc implinire si mai ales liniste!

Sa calatoriti cat mai mult, sa va doriti sa cunoasteti cat mai multe, sa va pastrati mereu picioarele ancorate in prezent dar sa va deschideti aripile spre viitor.

Sa investiti energie si timp in dezvoltarea voastra pentru ca doar asa veti atrage oamenii si evenimentele potrivite in vietile voastre.

Respectati-va corpul, ganditi-va la sanatatea voastra si amintiti-va ca intr-un corp sanatos locuieste o minte sanatoasa gata sa gaseasca o solutie oricarei situatii.

Iubiti viata si tot ce va daruieste ea!!

Amintiti-va de asemenea, ca nu este putin timpul pe care il avem ci mult cel pe care l-am pierdut. (Seneca) Asa ca e de datoria noastra sa ii dam valoare! VIII C , Ciresarii sunteti voi! Drum bun pe mai departe!!”

Fetele mele ce au pregatit  discursuri m-au induiosat si oricat as fi considerat o victorie ca am reusit sa nu plang la microfon, linistite lacrimile mi-au curs pe obraz la cuvintele lor atat de frumoase. Doamna Invatatoare cu care am impartit emotiile si care m-a ajutat si cu un curcubeu de imagini de cand erau ei la inceput de drum, mamica care a raspuns afirmativ la Va multumesc!

Am decis sa imbin cele doua hobbiuri ale mele in organizarea ultimei ore de dirigentie: geocaching si postcrossing. Asa s-a facut ca am deschis momentul cu amintirea scrisorii catre Generatia 2000 pe care le-am dedicat-o la ascunderea seriei „5 Cutii pentru Generatia 2000” si pe care am sa vi-o transcriu aici: 

„Bucurati-va de anii copilariei, incercati sa presarati activitati diverse, creative, active si implicati-va in ele cu tot sufletul. Ele vor contura viitorul vostru, vor slefui personalitatile voastre dar mai ales va vor oferi experienta necesara pentru a face fata provocarilor din viata de zi cu zi.

Socializati, mentineti prieteniile vii, organizati seri de povesti, de dans, excursii sau drumetii si puneti la cale lumea.

Aveti imaginatie, cunostinte vaste, ambitie, acces la informatie, cam tot ce va trebuie pentru a reusi in ceea ce va propuneti!

Fiti deschisi unii cu ceilalti, invatati impreuna, jucati-va impreuna; cooperarea lipseste zilelor noastre!

Impreuna puteti realiza lucruri deosebite! Mult succes pe mai departe!!”

Ca amintire, le-am pregatit cate o carte postala din Iepurasii cu „Guess how much I love you” pe care le-am scris individual si carora le-am atasat o fundita cu cate o urare pentru mai departe si un banut „pearl planche” in diverse forme facute tot de mine (un mix de culori si ganduri, de amintiri si urari). 

Mozaicul de amintiri facut din imagini cu ei la diverse evenimente si activitati ce le-am desfasurat impreuna au rulat pe videoproiector acompaniate de cateva melodii pe care sper sa le rememorati de fiecare data cand veti avea nevoie de un impuls sau o doza de curaj! VItamin C- Graduation, Avicii –The nights, The days si doua melodii pe care le-am lansat ca o invitatie la munte pentru perioada cand vor rasufla linistiti dupa examene, singurul lucru pe care nu am reusit sa il realizez cu ei in cei 4 ani; sa facem o drumetie. Astfel ca am ales Daca nu ai amintiri si Imnul Bucegilor.  Bucuria mare si surpriza pentu mine a fost sa o intalnesc, dupa cati ani, in care ii ascult si ii cant melodiile de pe youtube,pe Sanziana Toma in carne si oase astazi la un examen de marionete, o sustineam impreuna pe Elena Musat la examenul din cadrul facultatii de teatru.

Nu puteam sa inchei fara a reveni la geocaching si la a va impartasi dragii mei Ciresari toate gandurile bune scrise in logurile seriei voastre de pana acum. Vreo 74 de oameni au trecut si au lasat un gand bun la fiecare cutie, ar fi fost pacat sa ramana doar in online, neimpartasite. Le multumesc oficial celor cu experienta in ale Geocachingului ca v-au incurajat, prin ce au scris, traiectoria si desigur va astept cu drag in anii ce vor veni la intalnirile si evenimentele regulate din joc.

Banchetul a venit la doar o zi distanta. Pe 3 iunie, alergam pe tocuri, in intarziere fiind,spre Casa Armatei, CCA. Copiii asezati frumos pe scari pentru fotografia de grup. M-au surprins pe trecerea de pietoni si s-au transformat rapid intr-o galerie de suporteri, DI-RI-GA! DI-RI-GA!!

Diriga, emotionata si incurcata de faptul ca a intarziat s-a gandit sa dreaga busuiocul cu o pirueta in fata galeriei! Pirueta surprinsa atat de frumos de domnul fotograf, spontan sub privirea surprinsa a tuturor. 

De aici am dat startul petrecerii, despre care as putea spune cu toata inima ca sunt foarte multumita. O petrecere trecuta in lista celor reusite. Dans, voie buna, muzica foarte bine aleasa, dar mai ales copii voiosi si dansatori pe deasupra. Genul acela de petrecere de la care nu ai mai pleca si desigur care ai vrea sa tina pentru o vesnicie! 

Amintirile astea sa va ramana pentru o viata dragilor, si tineti minte ca pentru mine ati fost in noaptea banchetului Vitamina C, doza de energie si de voiosie, tineretea si elanul proaspat.

Va urez succes pe mai departe…Drum bun Ciresari dragi! Veti avea intotdeauna un loc aparte in sufletul meu, va astept cu bratele deschide oricand!