Am continuat sa citesc de John Fowles, auzisem de Colectionarul, mi-a recomandat si Costin, si m-am apucat de citit; ocarticica mica 52 de pagini in comparatie cu Magicianul.
Avand in vedere ca personajul principal, este colectionar de fluturi, vom observa pe parcurs ca ultimul fluture prins va fi o fata pe nume Miranda. Un fluture ca cei rari, la care visezi si pui la cale tot si nu iti vine sa crezi ca l-ai prins.
Miranda este fata de care este indragostit nebuneste, el fiind un vesnic singuratic, cu o viata monotona, plictisitoare, iar ea total opusul, fata plina de viata, studenta la arta.
Pune totul la cale, dupa ce este fericitul castigator la loterie, cumpara o vila veche, langa Lewes si o aranjeaza ca si cum ar locui cu Miranda, ii aranjeaza o camera, care o mobileaza, cumpara tablouri, haine pe marimea ei, si o rapeste intr-o seara tinand-o prizoniera pana la moarte.
Se confirma prin cartea asta ca nu se poate dragostea cu forta. Consider ca putea sa aiba alt curs firul epic, daca personajul principal nu era asa o epava. Atatea sentimente, trairi, o dragoste neimpartasita….deci un suflet gol. Cum poti sa tii pe cineva inchis in beci, fara lumina zilei (doar cea artificiala) fara aer curat… inceercand sa compenseze prin daruri, cadouri si toate poftele… si sa pretinzi totusi ca o iubesti?!…si sa nu iti dai seama totusi ca iubirea nu se cumpara.
Desi aparent avand un suflet bun Caliban, aceasta fiind porecla data de Miranda, descriind sentimentele care le avea, suferinta lui de o viata…sa fii singur, sa nu ai pe nimeni. Dar totusi atat de egoist, sa ruinezi inca o viata asta pentru esecul tau.
Atatea semne de intrebare la o carte atat de mica aparent, atat de complexa totusi , care mi-a ridicat mila, compasiune si razvratirea.
Carte de tip jurnal, tip ce imi placea mie, contine jurnalul lui si al Mirandei de disperare. Doi oameni diferiti care convietuiesc pentru cateva luni la ambitiile lui Caliban. Disperarea si toate metodele de evadare incercate de Miranda.
Veverita's Blog 
Lasă un comentariu