Caravana OIimpica/The art of can- Red Bull/ Noaptea Alba a Bibliotecilor ~1 Octombrie 2011

O zi plina, facand deschiderea lunii octombrie. O zi cu debuturi prin toate activitatile desfasurate. Incepem ziua matinal desi a fost petrecere peste noapte, si particip la primul cros impreuna cu elevii scolii Nr. 146, asa ca mi-am intrat in rolul profesoarei si am facut inscrierea, am preluat kiturile cu tricouri si sepci oferite de cei de la GDF Suez si normal cu 30 de minute inaintea cursei am facut incalzirea.  Fiind si instructor de aerobic, iar organizarea punand la dispozitie atmosfera placuta intretinuta de muzica,am facut in regim aerobic iar copiii s-au inviorat imediat.

Fiind primul cros la care particip ca indrumator, au facut destule grseli ce le voi indrepta pe parcurs in activitatile viitoare. Mai exact ora la care i-am chemat pe copii fiind una matinala, iar ora inceperii cursei intarziata varsta copiilor intre 7 si 11 ani. De obicei aici apar problemele cu parintii, insa repet fiind la inceput, se iarta.

In concurs au fost cele doua probe de cros si role: cursa scurta de alergare si cursa cu rolle, la care din pacate nu am putut participa fiind si la aerobic, asa ca m-am sustras cu scuzele de rigoare. Copiii s-au distrat de minune sunt sigura.

Desigur si gasca Ciresarilor a fost prezenta,  Floricica si pe podium, Anton cu scoala ca si mine, iar Criss sustinatorul meu number one, ca la toate activitatile pe care le-am intreprins pana acuma.

Organizatoric, crosul a stat bine, din cate am inteles ulterior, cu premiile foarte slab, Flori fiind pe podium avem surse sigure. Au preferat sa dea bani pe promovare decat pe sustinere.

 

Ne-am tras putin sufletul intre activitati, fiecare cat a putut, iar apoi Criss a pus la cale planul de bataie pentru o zi asa de placuta. Sumarul arata cam asa: Expozitie de arta din materiale reciclabile organizata de Red Bull si Noaptea Alba a Bibliotecilor.

The Art of Can a fost chiar in centru, in piata George Enescu, aranjata cu stil in cateva tiruri ultimul tip. Cu entuziasmul la cote mari, am pasit pe taramul reciclarii. Am analizat toate exponatele iar cele ce le-am indragit cel mai mult au fost: Melcul, Lupul, Dansatorii si Cartea Red Bull. Toate au fost ingenioase si dragute, greu sa te decizi. Nu o uitam nici pe pisica de chesire, in jurul careia am roit toti. Nu puteam parasi caravana fara ca Ciresarii sa faca o partida de fussball, desigur si ea tot din cutii de RedBull. Amintindu-mi de concursul cu avioane de hartie organizat in Rectoratul Politehnicii, ma declar impresionata de creativitatea celor de la RedBull.

Nu am uitat insa, am facut o mica oprire la fantana de la Universitate,inainte de a da startul maratonului, avand in seara aceea invitati speciali printre noi, Pop si o prietena de-a lui au luat parte alaturi de noi. Iar apa era rosie facand reclama unui film de groaza, in ciuda catehoriei horror, am ras pe cinste.

Se intuneca, stam in targul de mancaruri traditionale si handmad-uri si blanuri de alaturi si ne destindem cu o bere in povesti apoi facem debutul Noptii albe a Bibliotecilor, incepand din acelasi loc cu Biblioteca Centrala Universitara, a carei usa am incercat-o si ieri de ziua mea. Incantata la culme ca voi strabate sala cu sala cu pasii mei agale o cladire cu atata isorie si eleganta servim o bomboana de ciocolata de la intrare si ne indulcim.

Nu dupa mult timp remarc faptul ca ma simt exact ca in Harry Potter, salile inalte, cu dulapuri inalte, carti elegante cu coperti somptuase. Birouri cu calculatoare, tablouri, peisajul este acelasi. Chiar si bibliotecara imi da dreptate.  Facem rost de harta evenimentului, si de semne de carte, de care eu sunt de-a dreptul fascinata. Ascultam cu interes toate detaliile despre sali, si privim printre picaturi pe geam afara, vedem Muzeul de arta de peste drum, dar nu il trecem cu vederea nici pe Carol I care sta tantos pe cal.

Sali de conferinta, sali de lectura, sali de calculatoare toate tipurile de sali, dotale cu toata aparatura necesara ultra moderne. Cum am putut oare sa o omit in toti acesti trei ani de facultate. Ar trebui sa ne facem drum mai des pe acolo.

Am ajuns spre finalul turului in sala supranumita „capsula”, in partea moderna a Bibliotecii si prin arhitectura. Un platou central ce face legatura cu restul spatiului prin scari. Un verde reclaxant te inconjoara, asculti in ecou parca descrierile ghidului, arunci cate un ochi pe cotoarele cartilor ce stau rabdatoare in raft. 

Parasim biblioteca, insa cu ganduri mari. Seara nu trebuie sa se incheie aici. Ar fi frumos sa mai bifam ceva pe harta noptii alba asa ca aruncam o privire grabita. Localizam in zona, asa ca o luam la pas spre Centrul Vechi. Biblioteca Nationala- Sediul Central, vis-a-vis de Banca Nationala Romana, intr-o cladire istorica mai putin renovata, insa foarte placuta. Suntem intampinati de data asta cu Jacobs 3in1 si cu un cictitor foarte dragut adormit in hamac, ramas cu un Te iubesc pe buze.

Urcam cele doua etaje pentru a ajunge la ultimul unde aveau loc activitatile, interviuri, prezentari si mai interesant sala de pictura pentru copii. Noi am prins-o exact in pauza, cand cei mici fugisera, asa ca am profitat si ne-am pus pe pictat cu Criss, care mai de care. Incredibil dar la astfel de evenimente te intalnesti cu persoane cu care poate nu te-ai vazut de ani. Asa m-am intalnit eu cu o colega de liceu, iar jos ne-am intanlnit cu totii cu Pastaie. Concertul de muzica usoara incepuse deja, asa ca toata atentia noastra era concentrata in bucatica de hartie. El de fiecare data aleg florile in desenele pe care le incerc, iar Criss mi-a dedicat un palmier „facut la repezeala zice el” insa foarte reusit.

Ne dam seama ca am ramas numai noi, iar ceilalti ne asteapta de ceva timp jos. Ne despartim si noi de Biblioteca si coboram treptele in graba. Mai aruncam un ochi la origami afisat pe hol si iesim in strada, facem poza de final cu totii, apoi la metrou la Unirii se sparge gasca. Gasca numeroasa dupa cum spuneam si la inceput, weekend-uri aglomerate se annuna asa ca ne vom revedea curand.

Luni incepe anul universitar, vom bate iar aleile facultatii  mai pe inserat de data asta, fiind acuma masteranzi.

 

 

Petrecere surpriza in prima zi de 22 de ani! 30 Septembrie 2011

E dimineata, suna alarma si se anunta o zi plina. Termin cu orele la scoala si Criss isi intra deja in rolul de organizator evenimente asa ca ma ia de la Scoala 146 cu alai, cu trandafiri, cu cadou de gospodina si dupa ce citesc si felicitarea in Parcul Romnniceanu coboram spre facultate sa ia adeverintele de la secretariat, inca totul e un mister.

Pentru a nu ne ingreuna la drumul lung de pe zi, trecem pe acasa sa lasam cadoul. Aici face pe politistul si nu ma lasa sa ma apropii de bucatarie pentru ca „Sigur Ivo imi pregateste ceva diseara!”, zielele trecute am alergat si cu ea prin oras.

O luam in graba din loc, destinatia inca necunoscuta pentru mine, ma face sa zambesc pentru ca imi plac surprizele.

De la Universitate, cu multe ocolisuri ajungem la Biblioteca Centrala Universitara de care imi aduc aminte cu drag inca din liceu. Aici avea sa aiba loc prima surpriza si dezvaluirea pentru ce era nevoie de aderverinte si poze tip buletin. Insa doamna mai putin binevoitoare ne spune ca programul pentru permise s-a incheiat cu putin timp inainte, desi treaba era dinainte stabilita. Nici o problema maine e Noaptea Alba a Bibliotecilor.

De aici ne indreptam spre gara, nu , nu este vorba de gara la care ma gandeam si eu, desi la fiecare cotitura de strada intrebam dar cu ce vrei sa ajungem pana acolo?Nu peste mult timp ne gasim deja in fata Garii Lipscani, un restaurant foarte dragut ce imita perfect un vagon oldie. Asa ca e timpul sa ne incarcam bateriile cu ospat, pe cinste, analizand fiecare detali al vagonului, ceasurile de gara, locul pentru bagaje, felinarul, usa, tavanul, pana si toaleta, distrandu-ne pe cinste.

Parasim grabiti gara, pe jos nu cu trenul, si ne indreptam spre Cismigiu, cerul are o culoare ametitoare, la fel ca nedumerirea din capul meu: ce sa mai fie si aici in parc?!

Schimbam aleile, schimbam macazul, mergem in viteza, vad o umbra de dezamagire pe chipul lui Criss, ce sa fie oare?!…imi dezvaluie secretul cu sufletul la gura: Am vorbit cu o femeie sa iti faca portretul, mi-a zis sa fiu aici la ora 6, nu e nicaieri, ne-a pacalit.

Surprinsa de asa plan, il iau in brate cu drag, ce interesante idei a avut el in buzunar pentru ziua mea. Sunt foarte incantata.

Imi zice sa nu mai pierdem vremea ca mai avem de umblat, asa ca din Cismigiu ne oprim in Muzeul de Arta, abia acasa imi dau seama care e legatura. Analizam in graba sala cu sala, tablou cu tablou, muzeul vrea sa „isi inchida ochii”. Fascinata intotdeauna de arta si arhitectura cobor scarile topaind.

E deja seara, se lasa intunericul asa ca ne grabim mai avem un punct de bifat: targul de handmade si produse naturiste din Parcul Sebastian. Ajungem si aici pe la ora in care artezienele inca functioneaza iar  lumea e iesita la aer cu mic cu mare. O atmosfera placuta, ne cumparam acadele. ne asezam pe banca. Respir adanc si fac rezumatul zilei atat de plina cat un an:”Ultima zi din 21, prima zi din 22″

Ne intoarcem la Unirii si admiram cerul instelat din Parc, din inima Bucurestiului, de acolo de unde incepe totul.Nu ne mai grabim.

La metrou ne intalnim cu Maria, se pare ca nu intamplator, stie ca e ziua mea, asa ca daca toti sunt plecati care pe unde vine la mine impreuna cu Criss ca sa mai povestim.Radem, ii spun ce incursiune am avut si facem un ultim popas la catelusii cei jucausi. Pinguinul e pe balcon, ce o fi cu el?!

Urcam cu picioarele greoaie de atata mers si usa inchisa, deschid intr-un final, si paac: confetti si multe culori din bucatarie, invitatii isi fac pe rand aparitia (desigur cei ocupati, plecati, cu treburi si alte activitati)

rad si zic”Petreceeereee surprizaaa!!”, ne punem pe ras, pe povestitin bucatarie. Doamne ce organizare adevarata, inca nu imi vine sa cred, prima petrecere surpriza de care am parte si e atat de frumos.

Pe rand si invitatii intarziati isi fac aparitia asa ca prezenta suna cam asa: Ivo si Criss (organizatorii care au cooperat in realizarea acestui proiect senzational) Flori, Eli, Kiki, Irina, Anton, Alex, iar Pinguinul pleaca repede la Urziceni.

Incercam un Dansa Kuduro, o melodie, nu mult pana aflam ca noi am mai dat o petrecere acum trei zile de la vecini, poate au facut o repetitie de petrecere surpriza.

Continuam cu povestitul, deschid cadourile obicei preluat din Olanda,  sunt in continuare uimita, uimire la cote maxime.

Anul acesta am avut parte de o petrecere, de cele mai multe urari, si de cele mai diversificate cadouri. Carevasazica am o familie si prieteni ce ma cunosc bine. Pot sa ma apuc de pictat, imaginatie sa am, cartea Gradina Uitata e deja in topul preferintelor mele, cerceii ii asortez des, verde fiind culoarea mea preferata, floarea soarelui a crescut mare deja, astept sa ingloreasca, dulapul emana arome calde de levantica, iar pozele asteapta sa fie afisate in ramele asortate, de sarbatori pot face cele mai dulci deserturi iar orele de aerobic ma afiseaza ca o prfesionista.

Pentru toate cele intamplate, va multumesc cu drag, le voi pastra cu caldura in sufletul meu, cele mai frumoase amintiri.

 

PS: Acum am aflat de spiritul lui Ivonici de lider si de organizator 🙂 Ce idei ingenioase ati pus la cale mai Ciresarilor! 🙂