Umberto Eco ~ Numele trandafirului

Fiind o carte cu un nume frumos, m-am hotarat sa o caut sa ii aflu misterul. Desi m-am apucat cam greu de ea, avand nume greoaie si in abundenta, find un roman istoric in tiparele lui iar povestile de introducere nu sunt atat de atragatoare.

Dar cand apare intriga, cursul cartii se modifica si incepe sa imi para mai interesanta. Asadar actiunea cartii se desfasoara la o abatie foarte cuoscuta din Nordul Austriei, datorita bibliotecii ei care cuprindea carti foarte vechi in unic exemplar. Personajele principale Guglielmo si novicele Adso vor incerca sa dezvaluie infaptuitorul mai multor crime petrecute la Abtatie. Toata actiunea se petrece in sapte zile, este impartita in subtitluri ca: matudini, nona, completa, adica ore la care se tineau slujbe.

Are un substrat politic si unul religios, fiind infatisata cearta, sau neintelegerea dintre franciscani, benedictini, eretici si credinciosi. Se poate spune ca este si un roman politist daca ne gandim la metodele la care recurg cei doi pentru a afla misterul.  I final fiind sase calugari morti: numele lor imi dau batai de cap asa ca scriu cam ce imi amintesc: Adelmo, Berengario, Severino, Salvadore, Malachia…se afla din aproape in aproape infaptuitorul crimelor.

Si tu cititorule, dupa ce vei prinde gustul lecturii, vei formula ipoteze si vei cauta verificarea lor, vei fi curios de final si nu vei mai putea lasa cartea.

Vei afla de un secret pastrat de biblioteca , de un labirint, de Finis Africae. Afli puterea unor plante tamaduitoare, semnificatia unor pietre pretioase, si multe alte lucruri interesante.

O carte cu multiple intelesuri si cu o ultima propozitie ce s-ar traduce din latina astfel: „Dainuie prin nume stravechiul trandafir, dar nu mai pastram decat numele (denumirile goale. ” [stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenem]

Si eu am incercat cu judecatile mele sa aflu criminalul, sa aflu jocul si prin indicile aflate de la personajele lui Eco din aproape in aproape asa ca la final nu am fost atat de uimita sa aflu ca Jorge, un batran orb foarte inteligent, foarte inteligent urmatorul dupa Abate ca importanta in manastire.

Cei ce erau dornici de a afla ceea ce in Abatie le era interzis, si anume cartea Finis Africae, si toata camera secreta, mureau otraviti, cum s-ar spune de propria lor curiozitate, foile cartii fiind date cu otrava, prin insasi setea de afla mai mult mureau.

Biblioteca ia foc dupa o confruntare fata in fata dintre Guglielmo si Jorge , iar focul va tine 3 zile, timp in care va distruge totul. Daca imi aduc bine aminte de la Moara cu Noroc, focul avea puterea de a purifica locul.

Cartea este scrisa ca un jurnal, tinut de Adso, si se incheie cu batranetea lui , cand dupa ani revine la manastire sa vada ce a mai ramas si va aduna pergamente scape din fata focului cu care isi va mai lumina ultimele zile ale batranetii.

Acum cateva citate care mmi le-am notat in agenda:

„Trei degete tin pana, dar tot corpul se trudente.”

„plante otravitoare:  begonii care dau betie gradinarului, eleborul alb- greata, eleborul negru diaree, daca ii atingi frunzele, arctium lappa- cicatrizeaza eczemele”

„Mielul recunoaste propria mama, si-i recunoaste glasul in mijlocul turmei, in timp ce si mama ii recunoaste glasul si numai pe puiul ei il hraneste. „

„Din singura mea iubire pamanteasca din viata, nu-mi ramasese, si n-avea sa-mi ramana vreodatanici macar numele.”

„Semnificatia pietrelor pretioase:

ametistul- oglinda umilintei, ne aminteste de nevinovatia si dulceata Sf matei;

calcedoniul- insemn al milei, Simbolul milei lui iosif si al Sf Iacob;

monostatul- dovedeste ca ai credinta;

sardonica- semn al martirajului Sf Bartolomeu;

safirul- speranta si contemplatia, Pistra Sf Andrei si Pavel;

beriliul- doctrina sanatoasa, stiinta si rabdare, virtutile Sf Toma.”

„Desigur in Biserica seputea intra mult mai usor, si deci era mult mai usor de aparat decat biblioteca. Biblioteca fusese condamnata de propriul ei refuz de a fi cunoscuta, de taina pe care o pastra, de zgarcenia intrarilor sale. Biserica deschisa matern tututor in ora de inchinaciune, era deschisa tututot in ora de intrajutorare.”

Si ca incheiere, rezumatul dat de librarii:

„Dupa moartea misterioasa a unui calugar dintr-o manastire izolata, in interiorul acesteia, din teama, ignoranta si prejudecatile anului 1327, ia nastere zvonul ca sfarsitul lumii se apropie.

Un calugar franciscan, William of Bakersville, impreuna cu tanarul novice Adso, soseste la manastire pentru a deslusi itele incurcate ale acestui mister.

Numai ca decesele inexplicabile nu se opresc, calugariii mor unul dupa altul in chinuri groaznice si un reprezentant al Inchizitiei isi va face aparitia pentru a pune lucrurile la punct, eventual pentru a mai arde cativa pacatosi pe rug….

Vor descoperi ascunsi in manastire calugari eretici (dusmani ai bisericii catolice), calugari tineri care ar face orice sa citeasca cartile interzise, precum si calugar, batran ca moartea, care predica venirea sfarsitului lumii. Toate evenimentele au loc in Biblioteca si in jurul ei. Undeva, ascunsa, este o carte pentru care merita sa ucizi.”